Congratulations, you won!

Do you want to start another game?
Asta e intrebarea pe care esti tentat sa ti-o adresezi de fiecare data cand termini un capitol din viata ta; cand termini un joc sau pur si simplu mina de la pix. Te intrebi daca mai vrei.Daca nu cumva ti-a ajuns. Cu mina pixului si cu jocul e usor: poti sa spui nu sau da, in functie de preferinte, insa ce faci cu lupta pe care o duci zilnic cu tine si cu cei din jur? Ce te faci cand NU mai vrei sa o iei de la capat? Cum sa reactionezi cand vezi ca istoria se repeta si ca faci mereu aceleasi greseli si castigi aceleasi jocuri, insa cu jetoane de alte culori?

Sa zicem ca mi-e dor de vremea cand contau benzile desenate si aripile fluturasului. Mi-e dor sa stau pe bancuta aceea si sa privesc..cum trece timpul si noi ne plangem de mila sau ne facem rau cu mainile noastre.

Felicitari, ai castigat; m-ai plictisit si azi; m-ai dezgustat cu prostia ta! ;)

Vine primavara.

Sunt foarte fericita ca vine primavara si ca pot sa scot capul pe fereastra si sa ma umplu de energie. Stiu ca fraza nu e valabila pentru cei care stau la apartament; nici pentru mine, care stau la apartament in cursul saptamanii nu e valabila. In schimb la casa, acasa, e minunat: deschizi geamul si simti primavara... Daca acum trei zile imi doream sa merg la schi (dorinta asta a disparut pentru ca am fost la schi! :P ), acum vreau sa stau intinsa pe iarba si soarele sa ma copleseasca de caldura; sau sa inot in mare.
Ma gandeam aseara de ce-mi place mai mult sa stau la casa decat la apartament, si uite la ce-am ajuns:
1.La casa, mai ales daca ai o casa la tara, poti sa te duci in padure si sa te izolezi de ceilalti; poti sa-ti aduni gasca si sa pleci "cu cortul"; daca stai la apartament in mijlocul orasului in cel mai bun caz o sa te duci pe o banca in parc.
2.Daca vrei sa dai o petrecere la tine, daca stai la apartament va trebui sa nu sari; sa nu dai muzica deloc tare; si sa te comformezi cu cei 2 metripatrati din intreg apartamentul. In schimb, la casa, vecinii vor fi mai intelegatori: in primul rand nu se va zgudui patul cu ei la fiecare saritura de-a ta. Si daca te plicitisesti inauntru poti iesi afara; sa tipi..sa dansezi.
3. La tara poti sa cresti caini, pisici, iepuri sau ce-ti mai place tie. Poti si-n apartament, dar mie personal mi s-ar face scarba de atata par de pisica pe pat sau pe perna. Sau poti sa-ti cresti plantele in tihna. Si la bloc poti sa-ti cumperi un firisor de pamant pe care sa-ti plantezi o lalea, dar una e cand ai curtea ta si cand florile infloresc dupa zambetul tau, si alta cand plantele se ofilesc din cauza detergentului arucat pe geam de la vecinul de la 4.
4. La casa poti sa-ti usuci hainele in curte. Ador mirosul acela de proapat pe care-l imprima vantul in haine...Nu ai cum sa obtii mirosul asta pe balcon, unde inghesui o gramada de rufe pe 4 ate atarnate.
5. Gandeste-te ca nu gasesti nimic din ACASA in "apartament" sau "bloc", in schimb "casa" e luat din "aCASA"! :)

Pagina din jurnal

Mi-am dat seama ca nu puteam sa ma bucur de viata pentru ca priveam mereu inapoi. Vedeam tot timpul acel chip, acea urma a tineretii, a primei iubiri, daca am voie sa-i spun asa. Imi aminteam cum i-am refuzat sarutul, pentru ca nu ma simteam pregatita...apoi am regretat pentru ca-l speriasem sau poate il facusem sa constientizeze ca 15 ani e totusi o diferenta enorma intre un barbat si o femeie, la vremea aceea un barbat si o adolescenta. Stiu ca peste 3 ani, cand l-am revazut (mi-a fost rector la facultate) nu voiam decat sa mai fim iar mici, sa ma conduca acasa; el sa poarte camasa alba si cravata, iar eu sa port adidasii cu sireturi in culori diferite. Iti imaginezi ca imediat am inceput adevarata relatie; a urmat un an minunat, eram cea mai apreciata bursiera, si nu pentru ca ma ajuta el, ci pentru ca dragostea imi dadea toata energia necesara, se purta ireprosabil...apoi a urmat momentul incare a trebuit sa iau decizia, si , desigur, am ales-o pe cea gresita: cand m-a cerut de nevasta am refuzat pe motiv ca sunt prea tanara pentru verigheta..el a insistat, eu am inceput sa-i reprosez ca ma preseaza si m-am departat de el. Mi-am urmat studiile in Franta ca sa fiu sigura ca nu o sa ma mai caute si s-a terminat. Initial nu i-am simtit lipsa, dar apoi..am inceput sa-l regasesc in fiecare om..

Trebuie sa recunosc ca asta mi se intampla si azi, sa compar fiecare om din prezent cu altul din trecut. Si sunt paranoica; uneori am impresia ca daca oamenii se poarta mai frumos ca cei de dinainte sunt mai interesati, alteori ma intreb de ce se poarta mai urat...
As avea nevoie de Nadine, ea stia mereu cum sa ma tempereze; dar am pierdut-o si pe ea; am pierdut-o cand nu mi-a inteles hotararea de a ma maturiza. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea. Adica stiu, are casa de moda in Paris, dar nu stiu ce mai face sufleteste, nu stiu daca mai fumeaza, de exemplu.. Regret ca nu am sunat-o cand ne-am certat prima data, dar nici ea nu a facut-o. Dupa cearta cu ea, m-am intors. Se pare ca de fiecare data cand ceva a mers prost, am fugit. Ma intreb cum va fi cand nu voi mai avea unde sa fug..


Citesc si realizez ca am ratat totul.

9 intamplari ciudate si-o minune

Sa nu-ti zidesti fericirea pe nefericirea altora, zice un proverb.
Cum e oare posibil acest lucru daca esti fericit dupa ce ai incheiat un capitol cu un om (pe care l-ai facut nefericit)? Mereu lasam in urma oameni care sufera, deoarece nu putem multumi pe toata lumea, nu?
Ce e fericirea, la urma urmei?
De fapt, ce e dragostea? Eu nu inteleg cum poti spune ca dragostea te face fericit, daca pentru aceasta dragoste te lupti cu principiile tale, cu oamenii dragi, oameni pentru care simti respect.
Hello, people, dragostea nu tine de foame si nici de sfaturi bune!

Nu stim sa apreciem un lucru cu adevarat decat dupa ce il pierdem, din pacate

Am citit cosmarul lui Em si sincer, e si cosmarul meu.

Momentan nu ma gandesc decat la tine, ce-as face daca te-as pierde. Ar fi trist, dar am trecut peste atatea incat..De fapt, nu, tu esti Rhett al meu, dar eu nu sunt precum Scarlett si nu o sa te pierd; de fapt nu o sa ma pierzi tu pe mine, cel putin atata timp cat noi nu ne dorim asta. Dar si treaba cu doritul e relativa prntru ca mi-am dorit sa pierd multi oameni dragi (sa-i pierd la modul sa nu-i mai vad atat de des, sa nu ma mai sune, sa se mute din oras etc, nu sa-i pierd de tot!) iar cand i-am pierdut le-am simtit lipsa ca pe o rana de necicatrizat..
Am suferit enorm cand te-am pierdut atunci si nu vreau sa se mai intample o data, nu cred ca as mai suporta.
Dar drama incepe cand oamenii incep sa nu mai comunice despre perceptiile lor depre viata, si desigur cand nu gasesc o cale de mijloc; Insa rau cu rau, dar mai rau e fara rau..

Ce simplu e sa fac filosofii despre toate astea, si ce greu e sa le simti..
Si m-am invatat prost, de aproape o jumatate de an traiesc un vis, n-as vrea sa devina cosmar!

Un nou inceput :)

ah..

Mi-am schimbat telefonul si mi-a fost destul de greu sa accept ca mi l-am schimbat. Il aveam pe nokia cu 2 megapixeli pe masa, dar nu-mi venea sa-l las pe motorola din mana. Nu stiu de ce dar m-am atasat de telefonul asta. Mi-am amintit ca o dependenta o inlocuieste pe alta.. Ma intreb ce a inlocuit dependenta de motorola caci nokia nu-mi e chiar indispensabil.Singurele motive pentru care mi-am schimbat telefonul au fost faptul ca face poze mai bune si ca nu mi se mai blocheaza fisierele cu muzica. Eh...asa e uneori, te desparti de lucrurile vechi pentru altele noi, care nu-s neaparat mai bune. Poate e un semn ca deja lucrul schimbat n-ar trebui sa mai conteze pentru tine.
Telefonul mi l-am schimbat de vreo 2 saptamani, dar acum mi-am amintit ca voiam sa scriu despre asta.

A inceput un nou semestru, iar eu m-am hotarat sa dau la medicina. E pentru prima data cand ma "hotarasc" sa dau la o facultate si chiar sunt entuziastmata (ca eu m-am mai "hotarat" sa merg la mai multe facultati in diferite perioade ale vietii mele, dar m-am razgandit..) Ideea e ca nu simt ca e cazul pentru un nou inceput. Nu simt ca va aduce ceva nou ca altadata. Probabil nu mai acord eu importanta necesara, oricum..simt ca sunt la mijlocul unui semestru iar ca vacanta ce tocmai a trecut a fost un lung weekend.
Am schiat in vacanta asta si a fost superb. Tot ce pot sa spun referitor la asta e ca: "putem sa mergem chiar acum sa mai schiez putin?" La inceput a fost greu, ca toate lucrurile frumoase, dar apoi cand "am prins miscarea" a fost fascinant.

Acum trebuie sa-mi fac tema de vacanta la fizica.

Trebuie sa recomand un post frumos de la andressa.