apa

Nici nu stiu!
Imi plac reclamele alea cand toata lumea face ceva si parca Pamantul se schimba. Ce s-ar intampla daca maine de la 7 la 8 (transformand orele conform fusului orar) am asculta manele? Sau daca toti am inchide ochii pentru 10 minute simultan? Ce-ar fi daca pentru 5 minute ne-am aseza pe iarba si am privi catre cer? Dar toti: si teroristii si PSD-istii si prostii si nebunii si americanii si rusii si eu si tu si TOTI! de ce nu putem sa privim lucrurile macar 10 minute in mod obiectiv?
Vreau sa fiu si eu ca ceilalti: nepasatoare, dar nu pot; e trist ca oamenii, din dorinta de a avea ei dreptate, uita sa vada adevarul, dragostea, prietenia si frumusetea.
E trist ca daca e sa intelegi ce e mai bine pentru tine trebuie sa suferi mai intai. E trist ca anii trec si nu te bucuri de viata; la urma urmei ce cauti? E trist ca nici macar nu ai un scop in viata, macar sa descoperi aur, sau sa faci bani; e trist ca nu ai niciun scop si uiti sa privesti soarele, luna, cerul, apa.

Sunt 2 motive pentru care ma doare pe mine capul:
1. am stat in curent/soare si e de la o sensibilitate capatata in mod absurd cand m-am imbolnavit
2. imi vine sa iau lumea de cap si sa dau cu ea de pamant (a nu se interpreta in sensul figurat!)

Eu am niste principii clare: daca nu-mi convine ceva spun in fata; nu comunic cu pupincuristii sau cei carora le place sa fie pupati in cur; nu-mi plac mincinosii; evit prostii.
Azi ma doare capul pentru ca realizez ca daca trebuie sa imi respect principiile atunci nu mai am cu cine sa stau de vorba.

Toti adora sa fie pupati in cur!

E clar ca!

E clar ca in mine se da o lupta apriga intre ceea ce trebuie sa fac si ceea ce as vrea sa fac. Da, da stiu ca e indicat sa faci ce simti, dar atunci de ce de fiecare data cand am facut altceva decat ce trebuie lucrurile s-au complicat? Eu stiu ca in interiorul meu e o voce care imi zice mereu ce sa fac (adica ceea ce trebuie sa fac). Si serios acum, daca nu m-as gandi ca altii isi permit mai multe decat mine (nu ma refer la bani), as fi cea mai fericita. Noroc ca vocea imi aminteste si de partea nefericita a fericirii celorlalti.

E clar ca viata e o lupta continua si mult prea greu de inteles. Am zis ca daca lumea ar fi desert, eu as fi apa; nu pentru ca as fi nimic, ci pentru ca traiesc cu iluzia ca pot schimba lumea prin simplul fapt ca eu gandesc altfel, am o mentalitate diferita. Nu stiu ce va fi pana la final, dar imi va fi bine daca imi ascult vocea.

E clar ca nu toti puteti intelege ce e cu vocea aceasta, pentru ca nu toti vedeti lumea prin ochii mei. Inca lucrez la partea cu tacutul, pentru ca "tacerea e de aur", si la partea cu diplomatia, pentru ca "vorba dulce, mult aduce", si la partea cu statul deoparte, "cand doi se cearta, al treilea castiga".

E clar ca ma alimentez cu vise; si visele ingrasa!

Noi, femeile, avem un talent oribil de a ceda dor in fata barbatilor care anticipeaza gandirea noastra, siguri pe ei si 50% (daca, nu mai mult) misogini. Desigur, acest lucru se intampla deoarece ne place sa luptam contra morilor de vant, sa fim mereu provocate sa ne demonstram abilitatea in a obtine ceea ce dorim. Ei, spre deosebire de noi, spun lucruri frumoase cand vor ceva, iar siguri pe ei sunt mereu. Noi suntem sigure pe noi si devenim "rele" cand vrem ceva, caci dragute suntem constant.

O femeie ii da o palma unui barbat doar cand e ccomplet dezarmata; adica atunci cand el foloseste impotriva ei, cea mai putermica arma detinuta de ea. Si e cumplit cand se intampla asta. Dar, dragii mei, atunci cand sunteti pasuiti inseamna ca va aflati in pericol maxim; daca tu crezi ca ai "umilit" o femeie, dar ea este in continuare sigura pe ea, atunci e clar ca razbunarea ei va fi la fel de dulce cum a fost sentimentul redat de falsa ta izbanda. Nu uitati ca femeia l-a facut pe barbat sa muste marul, insa tot ea v-a dat viata.

Oricum ideea e ca noua ne plac barbatii puternici din toate punctele de vedere. Sunt o provocare; cui nu-i plac provocarile? ;;)

Alerg printre cuvinte

Acesta vreau sa fie sloganul meu pentru concursul lanasat de Marius.
La multi ani blogului tau, Marius!
Tin sa spun ca particip la acest concurs doar pentru ca sunt curioasa in ce ar putea consta premiile oferite de un doctor! :D
Si evident sa imi incerc norocul. :)
In orice caz, inca de cand mi-am facut blogul am simtit ca alerg (runner) prin viata, mai ales ca nu simt ca pot avea un loc anume, sau mai bine zis e o greseala sa incerci sa ma tii pe loc.