Cel mai mult parfumul lui

Parfumul lui, felul in care ma saruta si ma strange la piept, dar mai ales parfumul lui....

Simtul olfactiv e atat de selectiv si totusi atat de bine configurat pe scoarta cerebrala. O culoare te impresioneaza de fiecare data, o atingere iti zguduie simturile, dar un parfum iti trezeste amintiri. Toate amintirile. Un parfum poate da timpul inapoi prin multitudinea de imagini, cuvinte si atingeri de care aduce aminte. Parfumul e prima conexiune dintre un barbat si o femeie.. Si tot pafumul pastreaza vie legatura dintre ei.

Parfumul lui e... cea mai frumoasa senzatie!

un pic de dor

I-am pierdut, sau mai bine zis, s-au pierdut. Inainte erau idolii mei, visam sa fiu ca ei si mi se parea ca lumea lor e perfecta. Dar au disparut. Magia s-a risipit odata cu plecarea lor si cu maturizarea mea. Mi-e dor de ei cateodata. Mi-e dor sa visez la cum va fi cand voi ajunge ca ei. Acum nu mai am ganduri marete. Multe le-am implinit, altele necesita munca, nu doar sa treaca vremea peste ele. Acum ma gandesc numai la BAC si Admitere. Imi placea sa citesc blogurile lor si cred ca mi-am facut propriul blog pentru ca imi doream sa fiu ca ei. Ceva din mine refuza sa creada ca in cateva luni ma voi pierde si eu de cei mai mici si voi merge acolo, in Orasul Nefagaduintei, unde toate gandurile frumoase se reduc la gripa porcina si politica.

Mereu mi-am dorit sa fiu mai mare, pentru ca atunci cand imi doream ceva mi se spunea ca voi primi cand voi mai creste. Am primit tot ce mi-am dorit, chiar si toate lucrurile la care nici nu indrazneam sa visez. Dar am ajuns mare prea repede si vreau sa tin timpul in loc. Imi place cum sunt acum, cum gandesc, ce prieteni am, imi plac dorintele de acum si nu vreau sub nicio forma sa le indeplinesc, iar apoi sa-mi pierd interesul fata de ele. Imi place sa alerg dupa idealuri. Cand privesc la cei mai mici ca mine imi amintesc cum eram eu in timpul pe care ei il petrec acum, imi amintesc ce gandeam, la ce speram. O dorinta naste pe alta, si uit mereu cat de tare m-au bucurat toate realizarile mele fiindca tot timpul imi doresc altceva, fara sa apuc sa zambesc si sa ma simt multumita fata de ceea ce am realizat.
E greu sa scriu la persoana intai.
Candva mi-am dorit sa fiu ca ei. Pareau perfecti, siguri pe ei, plini de viata si idei bune. intr-un fel am si ajuns ca ei, dar acum nu mai am aceeasi admiratie, acelasi entuziasm.
Nu ma simt batrana, din contra, ma simt mai copil ca niciodata si am senzatia ca pot face orice, dar cand privesc la altii, mai mici, mi se pare ca pierd ceva. Parca vreau sa raman cu ei, ca ei, dar vreau, inca mai vreau sa fiu mai mare, caci mai am multe de descoperit.

M-am facut mare!

Fix atunci cand as avea nevoie ca timpul ca ramana pe loc, sa ma astepte, ca poate mi-am uitat umbrela acasa sau nu e curent si nu am cand sa-mi mai calc tricoul, fix cand as avea mai multe de facut, timpul zboara. M-am trezit in luna august ca dintr-un somn bun, fara sa mai am timp nici sa mai respir. As fi vrut ca vacanta aceasta sa dureze la infinit, pentru ca a fost si este una din cele mai frumoase, dar trece minut cu minut..
:D

Peste sushi si profiterol

Ce sa zic... Imi era dor sa scriu pe blog!

Am avut chef sa prostestez la adresa grevei din invatamant, sa fiu ironica la adresa lui Gigi Becali ("la zdup"), am vrut sa scriu despre periodicitatea cutremurelor, despre cum mi-am primit 10 (ZECE) lovituri de cleste ortodontic in obraz, m-am gandit sa povestesc cum m-a apucat lenea si nu mai am chef sa fac grile la chimie si de ce nu m-am plimbat prin tari straine de Paste.

Au trecut toate si nu am scris pe blog despre ele deoarece nu am avut calculatorul aproape sau mi-a lipsit timpul.

Afara e cald si ploaie, nu e ploaie calda, e cald si ploaie caci daca dimineata ai nevoie de ochelari de soare, la pranz e necesara umbrela. Imi place la Campulung. Vine iar vacanta mare. Ultima vacanta mare inainte de terminarea liceului. Ma apuca o stare nebuneasca de fericire gandindu-ma la ce voi face cand voi fi la Bucuresti. E ciudat fiindca merg din 3 in 3 saptamani acolo si nu mi se pare deloc un oras frumos. Totusi cand ma gandesc la Bucuresti ca destinatie de a face facultatea, ma autoimpresionez. Ca un copil care desi a mancat capsuni si stie ca sunt acre, cand le vede tot ar mai manca ( ma refer la capsunile aparute in piata din martie).

Am vrut sa scriu despre criza economica si am ajuns sa povestesc despre fructe. Imi place de mine.

Nu am vrut sa pun link la status catre aceste post, dar voi pune ca sa citesca Doru ca-i urez "La multi ani, multiplii de 18!" si ca sa va amintesc, voua, dragi colegi ca terminam clasa a 11-a si ca la anul scap de voi! :)) M-am plictisit de aceleasi chipuri, de aceiasi oameni, vreau o schimbare. Poate ca voi regreta anii acestia, dar acum chiar vreau sa evadez. Vreau sa-mi iau o rochita noua, o pereche de balerini rosii si sa plec la mare, sau la Paris, sau pur si simplu pe deal! Cel putin 1 zi sa schimb peisajul. Vreau sa-mi inchid telefonul si sa plec, dar nu am curajul sa fac acest lucru fiinda sunt prea conectata cu tot ce e in jur. Si nu-mi displace asa rau, dar tot vreau sa evadez :).

De indata ce a venit primavara si s-a incalzit am plantat flori in curte. M-am simtit ca in al noualea cer. Ador sa stau in gradina si sa fac mancare :)). Pot fii o buna nevasta, aviz amatorilor!

Eu scriu, eu citesc, eu rad.

da da da

Simt mirosul primaverii..
Dragostea e ca o pereche de pantofi,
iar eu o sa dau la medicina! :D

Ma cupride teama, ma strange cu toata puterea ei si lumea mea se rezuma la tine. Cum e cand spui "da"? De ce nu doare? De ce nu te sfasie teama? De ce simti doar bucurie? Dupa primavara vine vara. Sa fie oare Parisul apogeul viselor? Ai inchis marea in ochii mari, iar valurile toate inspumate ma privesc.. Care e sensul vietii? Pentru ce rasare soarele si pentru ce anume ma iubesti? Asa e sa fie? sau s-a intamplat asa, ca orice altceva? Cum e sa fii prea sus sa te mai aud? sau prea sus ca sa iti amintesti ca te iubesc? Cand se termina dragostea? Si nu-mi spune ca nu se termina, caci toate au un sfarsit! Daca intr-o zi voi zice ca mi-e dor si doare, iar tu nu vei mai fii alaturi de mine? Cum se rezolva ecuatia vietii mele? Cine e X-ul? Sa fie facultatea de medicina? De ce, ca sa savurezi mierea, trebuie sa gusti mai intai veninul? Si cum se macelareste un cadavru? Tu cu ce ai incepe? Eu as cauta sufletul, as sfasia inima, sa-l gasesc! Dragostea nu e macabra, nu te speria! E intai martie si simt mirosul primaverii. Te urasc ca-ti schimbi planurile ca vantul de primavara, dar te iubesc ca eu fac parte mereu din ele. Paradoxul dintre noi e ca nu am cum sa-ti spun ca "n-ai cum sa ma ranesti, cineva a facut asta inaintea ta", dar nici nu vreau sa ma ranesti tu, desi adori sa fii primul. Tot vreau sa aflu unde e finalul. imi spui sa stau pana maine sa raman mereu cu tine, cand te vei plictisi? Eu ma plictisesc repede, ma indragostesc imediat ce vad o pereche de pantofi, iar apoi ii arunc fiindca sunt vechi. Nu m-am plictisit de tine si nici nu dau semne ca as face-o, dar tu? Si daca vei uita dragostea mea intr-o sa-la de cinema, sau o vei lasa sa cada, se va duce spre un alt cer? Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti, asa ca, daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti, invata-ma sa iubesc, ajuta-ma sa traiesc, invata-ma, stiu ca e greu, dar, ajuta-ma sa fiu eu, invata-ma sa nu ma plang, ajuta-ma sa pot in brate sa te strang, invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang!

Dragostea e simpla, dar noi cand ne iubim o complicam! :)

Dilema

Serenade la balcon si rochie alba de mireasa, sau o camera de hotel si cateva prezervative alaturi de un necunoscut?

Iubirile mari, cele din carti sau filme, sunt de cele mai multe ori o poveste in care el o cucereste, iar ea, impotriva parintilor, societatii in care a fost educata, se lasa cucerita si sedusa. Dragostea dintre cei doi se concretizeaza intr-o noapte de amor si promisiuni de iubire vesnica. Atunci, dupa ce si-au jurat iubire nesfarsita, societatea ii desparte, sau parintii, sau razboiul, sa un uragan, sau o bomba atomica, sau te miri ce accident banal, iar finalul fericit nu ramane decat o amintire, o iluzie.

Filmele americane propun "iubirile de o noapte" (one-night-stand-urile). Cei doi se intalnesc intr-o discoteca si merg undeva intr-un colt obscur(camera de hotel) si au parte de o partida buna de sex, iar a doua zi se despart, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic (cred ei).



Eu, adolecenta de 17 ani ( :)) ), caut sa aflu cum e bine. De incercat, nu prea e o idee buna, caci dragostea eterna gen romeo si julieta necesita puritate, inocenta, in schimb one-night-stand-ul nu respecta norme de pudoare.



Romanul "Indragostita de un masay" (Corrine Hoffman) pune in evidenta cum educatia face ca dragostea sa dispara cand cei doi au o perceptie total diferita chiar si in ceea ce priveste gesturile. Femeia, e cea care are curajul sa riste totul pentru dragostea lor si sa plece de la civilizatie la o coliba din paie din savana. Tot ea decide ca dragostea nu mai are sens cand gelozia si barierele culturale sapa un sant adanc intre cei doi.

Barbatii se conformeaza. Se obisnuiesc cu lipsa femeii iubite, o inlocuiesc cu o betie, sau cu o alta femeie. Barbatii pot face sex fara sa simta ceva mai mult decat atractie fizica. Sau nu?



Nu as putea sa las electricitatea si apa curenta "din dragoste". Ma impresioneaza povestile romantice, dar nu cred ca pot sa le si traiesc. Ma despart greu de lumea in care traiesc. Simt ca... s-ar bloca fara mine! :D



Nu as putea nici sa fac dragoste cu un necunoscut pe care sa nu-l mai vad niciodata. Daca as sti ca in cele cateva ore petrecute cu el, nu voi incepe sa simt nimic pentru el sau ca voi putea uita oricand episodul, poate ca as ceda unei aventuri de o noapte. Dar daca toata viata voi privi in urma si voi suspina dupa el, asa cum eroinele romanelor indragostite la prima vedere se topesc dupa "alesul" lor?



De unde stii ca el e alesul?

O relatie fie ea scurta sau de lunga durata, presupune fluturasi in stomac si grija pentru celalalt. Dar daca la urmatoarea relatie fluturasii sunt mai mari?

Risti sa ramai cu cel care e deja langa tine pentru ca stii ca de fiecare data cand l-ai intalnit inima parea ca va bubui, iar toti ceilalti erau nimic pe langa el. Si daca e dragoste d-aia mare si in ziua nuntii unul moare din cauza unui cataclism? Dar daca problemele casniciei anuleaza dragostea?
Normal, trebuie sa risti ca sa castigi.

Dragostea din carti ma fascineaza. Dar in viata reala, nu as putea lupta contra principiilor ca sa am alaturi pe cineva atat de diferit.

Sex, Sex

"Eu visez la iubire, dulce amagire sunt o romantica..."

Imi doresc sa scriu ceva, ce gandesc, fara sa mai fiu de partea morala a barierei pe care nu vreau s-o trec. Nu scriu pentru ca e cineva care ma asculta oricand vreau sa trec bariera; nu scriu pentru ca sunt lucruri care nu trebuie spuse decat celor care pot sa auda ce gandesc, fara sa se gandeasca la imoralitatea celor pe care le gandesc.

Nu sunt o romantica. Am aflat ca romanticii sunt inadaptati, prea sensibili, prea exagerati in sentimente; sunt clasica. Dar contrar conservatorismului care se vede de dincolo de bariera, vreau sa evadez; stiu ca evadarea imi va face mai mult rau decat bine, de aceea respect bariera. Acum vreau sa evadez, sa spun ce gandesc. Nu pot!

Nevoia de evadare vine melodia veveritelor "Nu am cu cine".

Sufar de dualitate. Nu ma refer la dualitate in sensul ca vorbesc cu "eu" din oglinda, ci la lupta pe care o port cu mine insami cand nu stiu ce sa aleg sau ce sa cred. Sentimentele sunt cea mai favorabila tema de dezbatere intre "eu" si .. "eu".

Sunt fericita in sinea mea. Stiu ca sunt fericita, dar sunt si trista. Ma enerveaza oamenii imaturi, cei care se straduie prea mult sa ia o decizie si cei care vorbesc prea mult. Prefer sa nu mi se vorbeasca decat sa mi se spuna lucruri nesemnificative. Oricum, atentia si auzul meu sunt extrem de selective, nu aud decat ce vreau, nu sunt atenta decat la ce e important.

Am o viata de realizat, si o voi realiza respectand bariera impusa. Sa fii transparent te face vulnerabil, de aceea e mai bine sa fie in spatele barierei celalalt "eu". Sa spui minciuni te distruge complet, dar cine zice ca a spune jumatate din adevar e minciuna?

Tonight i won't cry..

Intai se tin de mana si isi spun cat de mult se iubesc, apoi se cearta si isi reproseaza viata traita impreuna. Cand ai obosit trebuie sa tipi sa gasesti vinovati si sa jignesti. Asa esti tu. Unde ramane dragostea cand apar regretele si reprosurile?Daca ai vedea partea plina a paharului ai fii fericita ca traiesti si ca esti inconjurata de oameni care tin la tine si care au nevoie de tine ca sa le fie bine. Dar cuvintele dor mai mult decat o palma si nu poti sa le uiti, nu poti sa intelegi cum te-a putut rani asa si nu vrei sa ierti. Simti ca s-a terminat si nu vrei sa se termine.L-a luat in brate, l-a sarutat, au mers acasa, au facut dragoste, vor o casnicie fericita, copii...

Ferestrele de termopan si bijuteriile nu aduc fericirea, nici macar un pranz la kfc intre 2 cursuri; Un " te iubesc" spus din inima, o mana stransa in semn de multumire, ochii in lacrimi de fercire si " felicitari" iti salta inima de bucurie.

Dorinta nebuna si nejustificata de a iesi in evienta, de a conduce fac oamneii de nerecunoscut, iar scuzele sunt de prisos.

Nu se poate controla si-l face mereu sa sufere. Nu se poate gandi de 2 ori inainte de a zice ceva si plateste cu regrete impulsivitatea ei..

Dragostea nu e de ajuns si doare.