Cand am inceput sa-mi fac o parere despre ceea ce citesc in blogosfera, eram de parere ca un blog "social", cum il numesc eu, e cel mai bun. Nu-mi placeau posturile siropoase legate de sentimente. Mi se pareau aiurea. poate sunt eu prea ancorata in realitate si fac rau ca nu cred in prince charming! Pe de alta parte nici nu prea am talent la a descrie sentimentele ce ma incearca (cred ca trebuie sa simti, ca sa poti scrie!). Oricum, mi-am schimbat drastic parerea la adresa blogurilor sentimentale. Cand si-a facut teleapatic blog, si a inceput sa scrie, mi-am dat seama ca se poate sa fi bun si cand filozofezi despre sentimente.

Azi m-am hotarat sa scriu un post "social".
Saptamana aceasta am avut ocazia sa conduc o firma comerciala. Nu este foarte mare, are 7 angajati, si nici nu m-am ocupat de partea juridica. Oricum, eu trebuia sa supraveghez angajatii ca sa-si faca treaba bine si sa nu calculeze in "plus" profitul (din pacate, in Romania oamenii trebuie supravegheati asemenea unor bovine :). Nu-mi place sa le dau altora ordine, deoarece nu-mi place, la randul meu, sa le primesc. Si totusi o angajata a reusit sa ma enerveze. Imi stergea panzele de paianjen din magazin, cu o groaza de clienti de fata! Adica...eu sa fiu cumparator, sincer, mi s-ar face o scarba teribila, plus ca trebuia sa astept la o coada kilometrica pana donsoara m-ar fi servit. I-am luat matura cu care stergea, am rugat-o, repet! AM RUGAT-O!, sa serveasca clientii si sa termine mai tarziu. Bineintels ca a comentat, dar apoi i-am ordonat sa faca ce i-am zis.A doua zi a incercat sa se planga de mine, dar nu i-a mers.
Ma enerveaza obraznicia la culme. Poate ca nu m-ar fi deranjat atat atitudinea ei daca as fi stiut ca e o tipa desteapta, cu studii. De unde!?Abia a terminat clasa a 8a, si p-aia cu 6 si ceva.
Si cand te gandesti ca la noi in tara majoritatea firmelor de stat au dat faliment, iar toata lumea da vina pe cei care erau la conducere...Nu spun ca cei "mari" n-au furat si ca n-ar fi niste profitori, dar daca te gandesti logic, un director n-ar fura incat sa falimenteze firma pe care o conduce si, de bine, de rau, ii da prestigiu.nu,n-ar fura atat, ar fura in asa fel incat firma sa ramana totusi pe linia de plutire. Dar cum romanul moare de grija altuia, bineinteles ca subalternii directorului vor fura si ei, fara a se gandi la consecinte, astfel creandu-se panta pe care firma va aluneca spre faliment. Parerea mea e ca, chiar daca ai un sef prost si tembel, un dictator in devenire, trebuie sa-l respecti, deoarece daca ai ajuns subalternul lui, e clar ca e mai destept ca tine (macar mai istet, daca nu are studii mai multe si nu-l consideri destept!).

Iar Romeo a murit crezand ca o va intalni pe Julieta intr-o alta lume, in rai, poate, dar ea nu murise....

Emil se gandeste din nou la Otilia. Azi a vorbit desprea ea cu pustoaica aceea de la clasa a 9-a, prietena colegului sau, Mircea. Hmm... si-a amintit ca e impreuna cu ea pentru ca e convins ca Otilia e exact ceea ce el nu e: frumoasa, desteapta si invata. O iubeste. Pacat, insa ca Otilia ii cere uneori prea multe, ii pretinde sa nu iasa cu baietii, sa nu mai bea (de cand e cu ea, aproape 6 luni, n-a mai pus alcool in gura), ba chiar s-a mutat cu ea in banca, desi pana acum ceva timp, isi critica colegii de clasa, cuplati cu alte colege de-ale lor, pentru faptul ca au intrat "sub papuc" mutandu-se din banca lor de "burlacie" ca sa fie aproape de fete, prietenele lor, dar spargand gasca claselor mai mici. Clasele mai mici...ce frumos era: aveau o voce a clasei, sfidau profii, copiatul, chiulul in grup (organizat, evident, de ei). Petrecerile, betiile, dar mai ales relatiile alea de-o noapte, dar atat de intens traite...Dar nu, e mai fericit azi, e sigur de asta. Adica...acum are o prietena stabila, cu care se distreaza la fiecare petrecere, nu se mai imbata... E mai bine asa. Si ce daca ceilalti ii zic ca e "la mana ei", lui nu-i pasa! Dar nu e la mana ei; e adevarat ca ea incearca sa-l controleze si ca i-ar fi dor de "dinainte", dar... Nu, nu e sub papuc! Chiar daca ea ii zice cum sa se imbrace ( a renuntat la stilul lui vestimentar, atat de apreciat prin tot orasul, pentru ca ei nu-i placea) si chiar daca i-a interzis sa mai scrie pe blog, nu inseamna ca ea il controleaza. Oricum, daca nu voia sa faca toate schimbarile astea, nu la facea!
Emil stie cine e sub papuc, colegul sau mai mic, prieten de blogging, Radu. Radu e ceea ce se numeste un adevarat "tovaras". Emil ii citea blogul, si a descoperit ca sunt colegi de liceu, iar mai tarziu s-au imprietenit. Radu e indragostit de Raluca. Ce simte Radu pentru Raluca e dragoste adevarata. Si-ar da si viata pentru ea. De fapt, i-a dat insigna de blogger, obtinuta cu atatea randuri postate in nopti intregi de brainstorminguri... Dar Raluca..tipa asta e un monstru; de cand se stiu Radu si Raluca sunt impreuna, dar fata i-a pretins mereu ca trebuie ca relatia lor sa nu fie cunoscuta. De ce? Raspunsul e simplu:pentru ca micuta scorpie, Raluca, nu se multumeste doar cu Radu. Mereu o vezi flirtand cu X si cu Y, desi Radu e mereu prin preajma si sufera. Dar logic, daca s-ar afla de relatia ei, ar disparea toti pretendentii. Cand bietul Radu o intreaba de ce "se da la altii", ea il minte ca totul e imaginatia lui, si cum Raluca e o manipulatoare, il convinge ca el nu are incredere in ea, si tot el se simte vinovat. Cand se uita la Radu, Emil e sigur ca asta inseamna sa fi sub papuc.
ep. 1(va urma)

Asa e viata. Unii pierd, altii castiga. Asa a fost mereu, si nu cred ca ceva se va schimba candva. Tot ce trebuie sa faci e sa stii ce vrei, sa lupti pentru asta, sa nu te lasi doborat, dar sa ramai demn. Ceea ce am scris mai sus e o replica la "sub papuc". N-am sa inteleg (poate niciodata!) de ce intr-o relatie unul trebuie sa dea mai mult ca altul, de ce unul trebuie sa fie "cocosul", iar altul, "gaina"...

Here I Am!

"Stuff-runner"-asa sunt eu. Alerg sa gasesc ceva care sa ma multumeasca, alerg sa inteleg ce vreau si de ce vreau. Blogul acesta a fost creat pentru a reda anumite impresii, pentru ca eu sa-mi creez motivele "existentiale" ( :P) de care am nevoie. Nu promit sa nu ma uit in sondaje (pentru ca stiu ca nu as putea sa ma tin de cuvant!), dar garantez ca n-o sa scriu pentru ele!