Cand am inceput sa-mi fac o parere despre ceea ce citesc in blogosfera, eram de parere ca un blog "social", cum il numesc eu, e cel mai bun. Nu-mi placeau posturile siropoase legate de sentimente. Mi se pareau aiurea. poate sunt eu prea ancorata in realitate si fac rau ca nu cred in prince charming! Pe de alta parte nici nu prea am talent la a descrie sentimentele ce ma incearca (cred ca trebuie sa simti, ca sa poti scrie!). Oricum, mi-am schimbat drastic parerea la adresa blogurilor sentimentale. Cand si-a facut teleapatic blog, si a inceput sa scrie, mi-am dat seama ca se poate sa fi bun si cand filozofezi despre sentimente.

Azi m-am hotarat sa scriu un post "social".
Saptamana aceasta am avut ocazia sa conduc o firma comerciala. Nu este foarte mare, are 7 angajati, si nici nu m-am ocupat de partea juridica. Oricum, eu trebuia sa supraveghez angajatii ca sa-si faca treaba bine si sa nu calculeze in "plus" profitul (din pacate, in Romania oamenii trebuie supravegheati asemenea unor bovine :). Nu-mi place sa le dau altora ordine, deoarece nu-mi place, la randul meu, sa le primesc. Si totusi o angajata a reusit sa ma enerveze. Imi stergea panzele de paianjen din magazin, cu o groaza de clienti de fata! Adica...eu sa fiu cumparator, sincer, mi s-ar face o scarba teribila, plus ca trebuia sa astept la o coada kilometrica pana donsoara m-ar fi servit. I-am luat matura cu care stergea, am rugat-o, repet! AM RUGAT-O!, sa serveasca clientii si sa termine mai tarziu. Bineintels ca a comentat, dar apoi i-am ordonat sa faca ce i-am zis.A doua zi a incercat sa se planga de mine, dar nu i-a mers.
Ma enerveaza obraznicia la culme. Poate ca nu m-ar fi deranjat atat atitudinea ei daca as fi stiut ca e o tipa desteapta, cu studii. De unde!?Abia a terminat clasa a 8a, si p-aia cu 6 si ceva.
Si cand te gandesti ca la noi in tara majoritatea firmelor de stat au dat faliment, iar toata lumea da vina pe cei care erau la conducere...Nu spun ca cei "mari" n-au furat si ca n-ar fi niste profitori, dar daca te gandesti logic, un director n-ar fura incat sa falimenteze firma pe care o conduce si, de bine, de rau, ii da prestigiu.nu,n-ar fura atat, ar fura in asa fel incat firma sa ramana totusi pe linia de plutire. Dar cum romanul moare de grija altuia, bineinteles ca subalternii directorului vor fura si ei, fara a se gandi la consecinte, astfel creandu-se panta pe care firma va aluneca spre faliment. Parerea mea e ca, chiar daca ai un sef prost si tembel, un dictator in devenire, trebuie sa-l respecti, deoarece daca ai ajuns subalternul lui, e clar ca e mai destept ca tine (macar mai istet, daca nu are studii mai multe si nu-l consideri destept!).