Daca mi s-a pus pata...Raman cu ea ;)

Pe mine ma enerveaza foarte greu cineva. Si am abilitatea de a ma supara la fel de greu, prefer sa trec peste decat sa ma cert. Asta nu inseamna ca sunt o marioneta si inghit tot ce primesc, nu, ca am si eu unghii si metode de manipulare! :D
Ideea e ca ma supar greu pe cineva, dar si daca m-am suparat, apoi nu mai are cum sa ma mai impace. Cum ar zice italianul : Basta! De ce scriu acest lucru acum? Pentru ca m-am suparat foarte tare pe cineva, mi s-a luat tot troncul, toata perdeaua care ma facea sa-i vad doar partile bune s-a ridicat ca un strat de ozon deasupra mea (inainte era intre noi). Anyway, acum ma enerveaza tot ce face, tot ce zice, cum gandeste, cum se exprima... BLEAH!

Si-a facut buobi blog.
Numele e reprezentativ-dovlecel..:))

About what i like

Ti s-a intamplat vreodata sa tremuri la auzul unor note muzicale? Sa plangi cand pianul atinge un acord?..
E ciudat cum fiecare melodie care intr-adevar imi place e legata de un eveniment, o persoana, un nume, o culoare, un vis o fantezie...

Imi place pianul si mi-ar place sa stiu sa cant la un asemenea instrument muzical. Mi se pare ceva deosebit, imi aminteste de ceva clasic-iar ceva clasic e mereu la moda (cum sunt fustele drepte si culoarea negru! :P).
Cand spun pian spun povesti de dragoste, clasice povesti de dragoste, din alea cu trairi intense cu un sarut care sa cuprinda intreaga omenire si tot romantismul...

Ador filmele in care se vorbeste in italiana, ma relaxeaza...ma fac sa ma gandesc la DRAGOSTE?!
Uof..acum nu-mi lipsesc decat el si paharul de vin..

De sapte ori in sase seri prin vise imi cutreieri,

Din cinci povesti in patru esti,

Si-mi spui ca ma iubesti!..

Din trei lumini, doi ochi senini sunt ochii tai, iubito,

Unul este gandul care m-a facut sa cant, pentru tine...

***

Bun, acum gata cu romantismul!Preiau idea lui memelushu si spun ca muzica e muzica doar cand poate fi asociata cu un chip, un caracter. Sau poti sa spui ca nu ti s-a intamplat sa-ti placa o melodie doar pentru ca ai ascultat-o impreuna cu cineva drag? Sau, altfel spus, nu ti s-a intamplat sa-ti placa anumite melodii doar pentru ca se potrivesc starii tale de spirit? Desigur, o melodie despre care spui ca-ti place, merge si la bine si la rau, ca si cum i-ai jurat credinta vesnica! :P

Ce vreau, ce cred, ce voi face!

Inca simt gustul amar al deciziilor pe care le-am luat.Pentru prima data realizez ca nu pot sa ma fac inteleasa si asta pentru ca am decis sa nu ma mai amestec si sa nu mai lupt contra morilor de vant. Mi-e greu pentru ca asta am facut de cand ma stiu, acesta este spiritul in care am fost educata si crescuta-sa lupt pentru bine, sa cedez si am grija sa nu-l lovesc pe cel de langa mine.
E ciudat cum cele mai dureroase palme le iei de la cei dragi (si pacat ca nu sunt palme la propriu, stiu ca m-ar durea mai putin!).
Stiu ca vor veni vremuri mai bune, dar pana una-alta vreau sa profit de oamenii de la care am ce sa invat, de la modelele mele-valori sociale si umane!

Da, imi dau seama ca suna a post comunist, dar daca nu va place, va invit sa ma lasati in pace! ;)

Stiu ca mi se va multumi mai tarziu pentru ceea ce fac acum, dar mi-e teama ca pierd prea mult timp in asteptarea unei fericiri ideale si inexistente. Nu-mi am decat 2 variante: sa fug sau sa raman si sa ma schimb.
Nu sunt suficient de lasa incat sa fug, asa ca am decis sa ma schimb.
Stiu si ca oamenii nu se schimba, primesc zi de zi dovezi in acest sens, dar macar cat voi ramane in aceasta lume (nu, nu ma refer la "pana la moarte" !), o sa-mi urmez planurile de "schimbare" .
Atat am avut de zis in ceea ce ma priveste, si asupra a ceea ce s-a petrecut azi.
Eu consider subiectul incheiat si nu voi mai vorbi despre.
Pentru prima data, nu-mi pasa de ce credeti voi!

Ganduri, superstitii.

"te-am visat azi-noapte...eram intr-o excursie, undeva pe un munte si erai nedumerita, aveai multe indoieli..."

Stiu si simt ca ai vrea sa-mi spui ceva!

***

Primul sarut!

Va provoc! Da, va provoc! povestiti-mi cum a fost primul sarut...
Vreau sa vad daca poate careva sa ma faca sa-mi doresc ca prietenul meu sa fie acum langa mine (ca sa am pe cine sa sarut!) doar prin a-mi expune sentimentele lui cand a sarutat prima oara..:D

(deje simt ca innebunesc, dar imi place nebunia mea! :)) )

Daca as fi postat ceva acum 4 ore...ati fi citit ceva lacrimogen. Voiam sa scriu despre prietenie si colegialitate. Preietenia e o iluzie. Nu sunt oameni sinceri cara sa nu ghideze o prietenie inspre interese personale, nu ar avea cum sa fie. Nu sunt prieteni care sa nu-ti reproseze ca ei fac pentru tine iar tu nu pentru ei si nici prieteni care sa conteze.
Colegialitate. Se ia o clasa.
Un diriginte.
Mai multi colegi.
Avem si ipoteza: chiulitul la o anumita ora-raman tocilarii.

Ipoteza fericita: o clasa unita, toti se ridica simultan si pleaca. Si se intampla azi, se intampla maine. Ce faci cand vezi ca ti se pun toti in cap? Ce faci cand vezi ca desi sunt uniti, se indreapta spre prapastie? Ii lasi sa cada? Nu, ii salvezi..(pretul il cunosti doar tu!)

Ma inclin cand dau peste cei care nu fac ce zice majoritatea cand vad ca gresesc.

Ma inclin unui grup care ar sfida autoritatea cand ar avea dreptate.

Gresesti daca crezi ca tie, ca elev "muritor" (nu poti mai mult de nota7 si daca poti, ai copiat!), ti se cuvine sa sfidezi!

Nu e prejudecata, si-mi place sa generalizez!

Decizia fatala

Sunt multe momentele in care trebuie sa faci o alegere, si desi pui pe cantar amandoua variantele cu avantajele si dezavantajele lor...tinzi sa alegi gresit. Dar ce e o alegere corecta? Oricum, realizezi mai tarziu daca ai facut bine sau rau, si oricum nu mai poti schimba nimic! Iar timpul e limitat, si greselile trecutului nu mai pot fi schimbate, poti doar sa te resemnezi cu ele si sa-i faci pe altii sa nu pice in capcanele in care ai picat tu. Dar parca, trebuie sa dai singur cu capul de sus ca sa inveti ce-i bine si rau...

Dedic postul acesta mamelor invidioase...
Colegelor cu fite...
Baietilor misogini...
Idiotilor si idioateler!

Revenind la alegeri..cat m-am gandit pana sa scriu "intesiv" pe foaia aia..
cateodata cred ca am facut cea mai buna alegere(si da, asa e comparativ cu alte optiuni pe care le-as fi putut aborda!), dar altadata sunt constienta ca mi-am semnat biletul spre condamnarea de a trai tot ceea ce traiesc, alaturi de cei carora le e dedicat postul!
O sa mai scriu despre "momente cruciale"... am fost pusa in fata multora!

Prea aproape de moarte

Ai o stare din ce in ce mai deplorabila...
O simti, iti dezvaluie care-ti sunt cele mai arzatoare dorinte...n-o sa le mai poti indeplini, o sa-ti rapeasca timpul, ceilalti nu vor mai putea fi madri de tine...
Universul se reduce brusc doar la fiintele dragi...
Si realizezi cine conteaza cu adevarat pentru tine, cine nu...
Ai un nod in gat si-ti vine sa plangi, pui capul pe perna si adormi...
Ai vrea sa ai un cosmar, dar te trezesti si ai aceleasi ganduri...
Vrei sa te dezlipesti de ea...vrei sa o ai in continuare langa tine sau cel putin nu poti sa mori fara ea...
Glontul iti strapunge carnea...se sparg vasele de sange si agonizezi-
-asa e si acum...asa se simte nodul din gat, nu vrei, dar parca vindecarea e un miraj: atat de aproape si totusi atat de departe...
Ai nevoie de aer, ai nevoie de spatiu si timp, dar iti sunt limitate, nu ai puterea sa mai faci nici macar un pas..
Totul e instabil, plangi..
Lacrima..
Lacrima...
O voce...din ce in ce mai surda...
Lacrimi si in jur..

Vreau sa va faceti bine!
Nu mai vreau spital...

Batand la usi de nedeschis...

Daca azi ar fi fost 13, as fi avut un motiv pentru care sa ma resemnez cu gandul ca azi a fost o zi plina de tensiuni, de rascoale si razvratiri; dar nu, azi nu e 13, e doar 24! (oricum nu cred in superstitii...)

Ce sa mai..am avut (si inca am!) nervi pe toata lumea! A fost o zi proasta. Din nou cuvantul spital, din nou perfuzii si injectii! Lasitate, nesimtire si mandrie..mandria-cireasa de pe tort!

Nu suport cand cineva critica pe altcineva ca nu e in stare sa-si asume vina, cand acel cineva are o vina mai mare decat acel altcineva! (cat ma urasc ca nu am curajul sa dau nume!). Cum sa te pretinzi "de gasca" cand poti sa fi alturi de gasca doar la bine, cand e de "distrat", iar nu si cand trebuie sa suporti consecintele?!
Cum poti sa le pretinzi altora ceea ce tu nu esti in stare sa faci nici macar cand ai musca pe caciula?! Ma detest ca tind sa judec cand nici eu nu fac totul cum ar trebui, dar simt nevoia sa ma cert cu toti, pentru ca nimeni nu are dreptate!

Plang de mila pentru ceilalti. Un parinte, sub pretextul ca iti face bine, iti poate rapi tot ceea ce-i frumos in anii de liceu! Slava Domnului ca am inteles-o pe mama si ca am depasit faza de necomunicare, mi-ar place ca toti sa fie la fel... E imposibil...si mi-e mila! Auzi de un tata care se crede general cu soldatii lui, copii, de o mama in cautarea odraslei ideale, de alta paranoica si altul prea credul. Auzi si de cei care inca cred in minunea educatiei "cu batul" (daca ar fi doar un bat...oare cand vor intelege cei de aceasta categorie ca un cuvant are o putere mai mare ca o palma?!)...Mi-e mila si rusine ca traiesc intr-o astefel de lume si vreau sa o schimb...

Cand o sa am copilul meu, sa ma trageti de maneca daca gresesc in educatia lui! Iarta-ma ca-ti spun, dar esti un parinte ratat daca crezi ca "pot si stiu sa-mi educ singur copilul!" !

M-am saturat de fite! De copii rasfatati care se cred adolescenti de 16 ani. Revin la ideea de parinte, fa-ti, omule, cel putin doi copii ca sa creasca cu spirit uman, sa stie sa imparta si sa tina cont si de ceilalti. E bine sa te crezi cel mai cel, dar nu e bine ca acest lucru sa se generalizeze!

Traiasca dirigintele care stie cum sa-si asculte elevii si cum sa-i protejeze de parintii lui, sa se duca unde poate cel care umbla cu miloaga de la serviciu unuia dintre parinti la serviciul altuia parand despre unele si altele!
Detest pe cei care hiperbolizeaza si refuza sa creada adevarul pentru..pentru ce? pentru un 10(da, zece!).
Ajung si la catalog, pe care l-as desfinta fara remuscari (desi are si parti constructive!). A! mi-am amintit si de parintii care-si trimit copii la scoala sa ia 10....

of..
pana cand ne vor mai urmari nesimtirea, rasfatul, lasitatea si mandria?!

Impresii

Ascult voltaj-mi-e greu fara tine(abia astept sa-l revad!)

Am planuri de viitor..mari; si nu doar in ceea ce-l priveste.

De ce?

De ce oare din viata asta nu ne amintim decat momentele frumoase, fericite, momentele in care am plutit, momentele sincere ?...De ce oare nu ne amintim si momentele triste, amare, momentele in care lumea noastra s-a prabusit, minciunile ?
De ce suntem facuti sa uitam ceea ce ne-a facut sa suferim, ce ne-a ranit ?...De ce uitam ceea ce au facut persoanele care ne-au deceptionat si mai mult, chiar ajungem sa le iertam ?...De ce nu lasam in urma orice urma de sentiment pentru ele si le mai o a doua sansa ?...Pentru ca mai tarziu sa regretam ce am facut-o ?
De ce oare nu avem o doza de rautate in noi, o rautate buna…Egoism…Sentimental…De ce nu suntem mai rachiunosi, mai severi, mai drastici cu sentimenele noastre ?...Oare de ce nu suntem in stare sa incheiem definitiv capitolele vietii noastre ?...De ce de fiecare data o amintire frumoasa spulbera orice sentiment de vina adus cuiva ?...
De ce sa nu uitam si amintire frumoase in cazul asta ?...Ca daca amintirile triste ne fac mai rai, cele frumoase ne fac mai slabi…Si cum e mai bine ?...Sa uitam sau sa nu uitam ?...Si astfel sa ne pierdem hrana pe care o gasim in amintirile placute ?...
Si oare de ce un zambet, o privire, o melodie, un gand frumos spulbera intr-o clipa n lng sir de decptionari, lacrimi, suferinta ?...Si de ce o lacrima mi se rostogoleste din coltul ochiului…Si pica ?...
Lacrima s-a dus…Dar urma i-a ramas…O amintire…De ce ?

Despre CNDG

Stiu ca aproximativ acum 2 ani era un forum pentru noi. Dar nu forumul moderat de "autoritati", ci un forum al elevilor, un adevarat forum al elevilor. Eh...eram boboaca atunci cand l-am descoperit, dar cred ca daca ne straduim l-am putea aduce la viata. Adresa parca era asta.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Imi amintesc ca erau si niste comentarii mai nesimtite despre anumite aspecte din liceu pe forum, dar erau parerile elevilor. Eu cred ca ar fi constructiv si fun sa continuam ceea ce colegii nostri mai mari au incercat sa realizeze!

The day of today

A nins! Cu fulgi mari si grei..cu dragoste!

As vrea ca toata lumea sa simta ce simt eu! Ca toti sa aiba langa ei pe cineva care sa-i respecte si sa-i protejeze!
Ca viata sa nu fie roz( ca nu-mi place!) ci alba...alba ca zapada care azi a cazut de acolo de sus!

Nu mai am stres de nimic, si culmea, am devenit din ce in ce mai interesata de scoala!

Imi pare rau pt greendream daca s-a suparat, dar cred ca e alegerea mea sa postez despre ce vreau, nu ma simt ca si cum i-as fi furat o idee!

Bafta lui &rey! Stiu ca are puterea sa faca totul cum vrea el!

Eu innebunesc lent si precis, dar ma simt bine!

Bliss- wish you were here
Richard clayderman-balada pentru adeline

Lapovita si ninsoare

Un om normal, unul frustrat si oarecum deprimat, s-ar simti banal de trist uitandu-se pe geam si vazand vremea de afara. Ploua..arareori cad fulgi de zapada, care se contopesc cu picaturile reci ale ploii. Pe alocuri a cazut mai multa zapada, pe pamantul negru se vad fulgii firavi care nu pot sa-l acopere. Parca peste tot e un mormant, recent sapat, iar durerea celor care si-au pierdut fiinta draga nu poate acoperi pamantul sub care e cadavrul.

Dar asta gandeste un om trist, slab de inger care se lasa intristat de peisaj. Ce vorbesc? Pana acum as fi facut la fel, doar ca eu, de la o vreme, sunt vesela, indiferent de ploaie, vant, soare sau zapada! Si sunt vesela datorita lui. Gandul ca afara va fi zapada curand imi da sentimentul ca devenim din ce in ce mai apropiati!

Iar frigul..imi aminteste de mana lui calda, de imbartisarea lui...

Cine spunea ca nu-i frumos afara?

Din ceea ce se spune despre noi, suntem tentati sa credem doar ce e de rau!

Asa e!

Gandeste-te de cate ori nu ti s-a spus ca esti frumos/frumoasa/destept/desteapta, ca te iubeste, ca nu te minte..si gandeste-te de cate ori ai crezut ceea ce ti s-a spus!

Aminteste-ti acum ultimele 10 barfe (lucruri naspa) care s-au zis despre tine! Imediat ti-au venit in minte, nu? Si asa-i ca atunci cand ti s-au spus, te-ai intrebat daca nu cumva tu esti precum iti spun ceilalti?

Pe scurt, nu-i asa ca tinzi sa crezi o expresie de genul "Esti prost!", in detrimentul la "Esti inteligent!" ?

Asa e!

Ei bine, eu vreu sa sfidez!
De acum il cred cand imi zice ca nu ma inseala si ca ma iubeste!
Si daca ma minte..asta e! vor veni si vremuri mai bune!..


P.S. Ideea principala a acestui blog mi-a dat-o green dream! Ii multumesc !

Si se intampla fara sa-ti dai seama!

Astazi am primit mai multe lovituri..."sub centura", dar cu efect benefic!
Am realizat ca intr-adevar contez, si pentru multi oameni.
Mi s-au cerut scuze..si nu ma asteptam. A primit o bila alba...

Despre oameni

Cine spune ca nu a dat etichete vreodata cuiva, minte!
Cine are tupeul sa afirme ca n-a barfit, minte!

Sa scriu despre poza aceea la care, cand ma gandesc, realizez ca am in ea sinteza "anilor de liceu"?
Ma urasc ca nu am puterea sa recunosc despre cei reprezentati in ea ce cred cu adevarat. Me urasc ca nu pot sa public linkul de la ea sau s-o public aici.

Sa scriu despre Ral? Of..credeam ca ne-am imprietenit ca sa am pe cineva care sa ma protejeze, dar pana la urma tot eu am ajuns sa-i dau sfaturi! Nu-i nimic, atata timp cat o pot ajuta, imi place sa-i fiu "mamica"! Si stiu ca la un moment dat roata se va intoarce, tocmai cand voi avea cea mai mare nevoie!

Sa scriu despre godies?
Macar cateva randuri...(ar zice cei care ma cunosc in carne si oase!)
Ei bine, godies e o etapa din viata mea. Care s-a incheiat. Nu cred ca priveste pe cineva de ce sau in ce context.

Sa scriu despre riper?
Idolul..ma bucur ca stiu ca ma pot baza pe el!

Ba nu!
O sa scriu despre mine. Ca si eu sunt un om! :P
Pentru prima data am spus lucrurilor pe nume in seara aceasta. Am fost capabila sa pronunt in cuvinte obiectivul meu pe urmatorii cinci ani: independenta din punct de vedere financiar!
Nu vreau o suma fixa, cont in banca, vreau o slujba care sa-mi satisfaca toate neviole financiare. Daca o sa mai am blogul si atunci, o sa va povestesc cum am reusit! :P :D
Am si un citat (nu stiu cine l-a zis initial, eu il citez pe riper!):

"Oamenii care nu au obiective clare, vor fi condamnati sa lucreze pentru cei care au obiective clare si concise. Cei care stiu ce si cum, vor lucra pentru cei care stiu de ce!"

Eu cred ca cei cu obiective sunt realistii, cei care pot pune punctul pe i, fara sa filozofeze; deoarece filozofia inseamna timp, iar timpul conteaza-doar e limitat! Tocmai pentru ca in momentul in care mi s-au cerut obiectivele, stiam ce vreau, cred despre mine ca sunt realista. Atat de realista incat tind sa-mi controlez orice miscare...pot sa-mi impun si persoana de care sa ma indragostesc (suna deplasat, asa e, dar vreau sa vad daca ma poate contrazice cineva!).
Ok..nu pot sa-mi autodictez sentimentele, sunt prea norocoasa si imi place mereu cine trebuie! :P (glumesc, am fi perfecti daca am avea norocul asta!)


Maine e vineri si am planuri mari. In weekend, iar n-o sa fiu langa calculator, dar o sa scriu pe foaie ceea ce as vrea sa tastez.

Multumesc!

Te-ai gandit vreodata ce-ai raspunde la intrebarea "Exista cineva caruia trebuie sa-i multumesti pentru sfatul dat, sfat care ti-a schimbat in mod decisiv viata?" Eu m-am gandit. Poate ca odata cu trecerea timpului voi avea mai multor persoane de multumit, dar daca acum ar trebui sa raspund acestei intrebari, mi-ar veni in minte un singur om.

Pot sa spun ca a venit fix in momentul oportun in viata mea, si nu neaparat ca sa-mi dea sfaturi, ci pur si simplu pentru a-mi usura intr-o oarecare masura viata. A stiut de la inceput ce-mi poate pielea. Poate si pentru ca imi stia punctele slabe, a reusit sa ma schimbe!

Cred ca daca nu imi pica valul de pe fata cand am vorbit cu el, nu ma mai intorceam pe drumul cel bun (desigur, drumul pe care eu il consider bun!).
Nu va imaginati ca mi-a zis: "de maine vei actiona astfel!"; nu! Pur si simplu, m-a facut sa realizez ca desi aveam aceleasi principii, principii solide, dupa cum le considera si el, ma indepartasem substantial de adevarata lor insemnatate!

Nu pot si nu vreau sa spun concret despre cine sau despre ce e vorba, pot doar sa multumesc!


Multumesc!

Leapsa

Moda sau nu, am primit si eu leapsa, de la memelushu, sa spun o minciuna in proportie de 25%, adica, citandu-l pe meme, "sa spun 3 idei din 4 adevarate, iar una falsa". Ca la exercitiile de limba romana din generala - "ADEVARAT SAU FALS?"- , stabiliti unde mint :

1. Sunt indragostita.
2. Ma gandesc adesea la ce a fost.
3. Planuiesc escapade.
4. Azi nu m-am plictisit.

Caracterizare

1.
E genul de baiat cu care, daca nu as fi cuplata si daca mi-ar propune, as accepta sa formez un cuplu imediat!
Imi place cum arata, imi place cum gandeste, imi place cum se poarta!

L-am placut de dinainte de a sti ca va fi colegul meu..
L-am placut si cand a fost, il plac si acum!

Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca el respira pentru o anumita tipa!


2.
Desi e destept, si-mi seamana mult, nu as fi cu el mai mult de o seara. Manipuleaza la fel ca si mine, si s-ar termina cu al 3-a razboi mondial!
Pe de alta parte, e zgarcit, egoist si misogin in proportie de min 70%.

Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca nu are fitze!


3.
E bun pe postul de amant! :)) Ar incapea in sifonier; desi experienta lui in materie de relatii o estimez cu usurinta la zero, cred ca stie sa se poarte cu o femeie/fata.

Ar trebui sa sarute bine!

Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca e tocilar...

Sa trecem si la fete...

4.
Egoism si mandrie...
Poate fi o prietena de nadejde (in 90% din cazuri, e), e desteapta frumoasa...of, dar face mereu alegerea gresita. Are un instinct de iubire materna dezvoltat pentru orice tip din jurul ei, si cand il vede in postura de viitor iubit pentru alta, brusc devine interesata de el..
Ciudat!

Prejudecata: ca-i tocilara...



5.
Fitze si mofturi.
Singura la parinti, crescuta in puf.
hey, lady, notele nu sunt totul in lumea asta!
Admir manipularea prin dubla personalitate! (trebuie sa recunosc ca doar cineva inteligent se poate descurca cu asa ceva!)

Prejudecata: ca nu e de gasca!


6.
Barbie.
N-o fi desteapta, nici descurcareata sau de gasca, dar stie sa se machieze, si chiar arata 90-60-90!
Congratulations!

Prejudecata: ca are fite.


7.
Poate prea desteapta pentru lumea asta?
Poate suferinda de nepopularitate?

Prejudecata: daca faci ceva nelalocul lui esti automat si proasta si mandra de tine si urata...

Really sorry about her!


DACA NU AM DAT NUME=>NU TREBUIE SA LE DATI VOI! ;)

Dreaming

Ma simt ca si cum as fi ancorata intr-o lume plina de vise si sperante..
E de ajuns sa-mi intinzi cea mai mica speranta si imaginatia mea incepe sa creeze ipoteze, planuri si idei..
Fiecare imagine, fiecare eveniment ma face sa ma gandesc ca poate candva voi ajunge acolo, uneori trec peste faza de "poate", deja ma simt acolo..
E ca atunci cand esti mic si vrei sa fi doctor. Intai te imbraci cu halatul alb de bucatarie al mamei, si crezi ca ti-ai atins scopul! Apoi colectionezi prospecte si te imaginezi farmacist..
Sau ca atunci cand amesteci cafeaua cu samponul si crezi ca esti o inovatie petru bucataria mondiala...

Eu visez o viata nu roz ca nu-mi place culoarea; visez o viata fericita! Vreau, in principiu doi copii, daca se intampla ca intai sa fac baiat si apoi fetita si mai bine! Nu m-as supara daca as avea gemeni..
Vreau un sot cum ii este tata mamei!
Si mai vreau si o cariera care sa nu ma faca celebra, dar care sa fie foarte banoasa si sa-mi dea mult timp liber pentru ai mei (sot si copii).
Vreau sa pot sa-i fac pe ai mei mandri de mine!


Eu manipulez.
Da, manipulez!
Sunt obisnuita sa obtin ceea ce-mi doresc. Asa fac mereu...Partea proasta e ca la fel procedez si cu oamenii si cu o pereche de cizme, spre exemplu.

Nu vreau ca el sa nu mai insemne nimic pentru mine dupa o vreme, cum am facut cu ceilalti!
Nu vreau sa ma raneasca, n-o sa-l ranesc nici eu pe el!

Constatare

Ajung, usor, usor la concluzia ca cei 16 ani ai mei isi spun cuvantul si chiar ma port ca o fetita imatura cu el.

As vrea sa iau in serios ideea ca "N-O SA CUNOSTI NICIODATA DRAGOSTEA DACA NU TE LASI IN VOIA EI!"

Mi-e dor...
Si a trecut abia o saptamana....

Perspective.Prejudecati.

Te trezesti dimineata, mananci, deschizi calculatorul, pleci la scoala, te intorci acasa, dormi si o iei de la capat a doua zi. Si asa a trecut ieri, asa trece azi, asa trece maine, pana te trezesti ca ai terminat clasa a9-a, nu mai esti un boboc si ai inceput, in mod logic, a 10-a.



S-a incheiat a patra saptamana de scoala, dar parca maine se incheie semestrul; spun astea in sensul ca parca a trecut o vesnicie de cand am fost in 15 septembrie, nu ca am avea un program lejer de sfarsit de semestru.

De unde sentimentul acesta? Habar n-am! daca as sti as spune.. Poate pentru ca noi ne-am schimbat, pentru ca deja nu mai exista perioada de "hai sa facem cunostinta", pentru ca deja stim cat poate, cine este, ce vrea fiecare. E trist sa o spun, dar deja ma plictisesc comentariile prietenilor mei, ale celor cu care comunicam cel mai frecvent pana acum (poate sunt prea pretentioasa!), observ cu neputinta ca ma atrag mai mult cei pe care ii ignoram inainte (si nu pentru ca ma deranja ceva la ei, ci pur si simplu pentru ca reuseam sa-mi petrec cele 7 ore zilnice de cursuri doar cu "cei mai buni prieteni"), in detrimentul celor cu care imi petreceam majoritatea timpului.



Pe de o parte parca mi-e dor de ultima banca, de "agatat"...

Pe de alta parte, banca a 3-a (cea in care stau acum), imi ofera garantia ca fac ceea ce-mi doresc si nu ma las influentata de nimeni si nimic!



Azi priveam in jur...In cele 10 minute ale uneia din pauze mi s-a derulat un film in care am observat personalitatea fiecaruia dintre colegii mei! Cand i-am cunoscut aveam atatea prejudecati...De fapt nici azi nu stiu care sunt adevaratele prejudecati in ceea ce-i priveste si care sunt doar concluzii trase gresit la o prima impresie.



Sunt genul de om caruia ii place sa fie in centrul actiunii, sa se implice, sa lupte si sa triumfe.

Trebuie sa recunosc ca mi se pare ciudat sa descopar oameni al caror scop e sa stea cat mai deoparte! Colega aceasta a mea, care lupta sa stea mereu pe margine, le are pe toate! E frumoasa, desteapta...si are puterea sa priveasca si sa interpreze doar pentru ea. Alta e genul care s-ar amesteca, insa fara sa vrea se lasa influentata de aspectul fizic. Si totusi are si ea frumusetea ei, chiar una fizica, as putea spune. Tin la ea ca e ca mine...merge pe principiul "un geaman nu poate tine un secret".

Tot din ciclul celor care stau deoparte e si el, desi la el tin sa cred ca motivele sunt de natura feminina.

Alte exemple la categoria "pe margine" sunt "neintegratii". sincer? Mi-e mila de cei care nu s-au putut integra... Eu sunt de parere ca daca cineva nu poate sa se integreze intr-un grup, atunci nu ar trebui sa fie in grupul respectiv, pentru ca o ipoteza logica spune ca "orice individ are locul lui" deci daca nu s-a integrat, atunci locul lui e in alt grup, unde sa poata avea incredere in sine si unde sa-i fie recunoscute calitatile!



La polul opus sunt cei care ies in evidenta, fie pentru ca vor sau fie din inertie! Am exemplul clar al omului care se lupta pentru a iesi din tipar! Pentru ea, caci e o colega, e vital sa fie bagata in seama, sa se tina cont de ea si sa se faca totul intocmai cum spune ea! Imi pare rau ca o spun, dar e egoista si i-ar sta mai bine daca s-ar mai schimba... Exista si varianta masculina a acestui tipar.. El, daca il privesti mai indeaproape e chiar mai rau ca ea!

Cei care ies in evidenta din inertie sunt cei destepti.. Cei cu adevarat destepti. Inca incerc sa gasesc pe cineva care sa intre la aceasta categorie, pe cineva din colegii mei, desigur. Dar nu gasesc, poate sunt nedreapta, dar cred ca cel care iese in evidenta din inertie e "colegul ideal", si stiu ca daca toti am fi perfecti, scoala n-ar mai avea farmec.

Pe de alta parte a planului sunt "fitosii". Nu, nu sunt oameni innebuniti dupa "vedetele" liceului (ne place sa credem ca noi suntem vedetele-ai naibii narcisisti!-) si nici nu sunt disperati dupa haine de firma sau muzica rock ( nu am nimic cu rockerii, insa ma dezgusta cei care pledeaza pentru un anumit gen, doar pentru a iesi in evidenta, desi ei asculta cu totul si cu totul altceva!). Fitosii mei gresesc doar pentru ca se cred mai destepti ca muritorii de rand... Cu toata stima pentru parintii lor si pentru ceea ce erau ei insisi inainte de liceu, trebuie sa le spun ca sunt "dageaba!" si ca deja majoritatea ne-am saturat de ei!

Cam atat..

Ca un post scriptum, trebuie sa recunosc ca eu ii simpatizez pe toti, desi adesea ma enerveaza majoritatea dintre ei, dar realizez ca si eu gresesc la fel sau mult mai rau ca ei si ca, la urma urmei suntem un colectiv...si trebuie sa ne acceptam unii pe altii, cu toate defectele si calitatile!

Postul acesta trebuia publicat vineri...poate ar fi fost mai sentimental daca l-as fi terminat atunci (l-am terminat azi, adica 15 octombrie!), oricum poate o sa revin pe acest subiect!

Ca sa vezi...

"Tu o sa fi prioritatea mea,
Indiferent de ce se va-ntampla,
Intotdeauna te voi ajuta
Sa faci ce vrei tot ce vrei tu cu viata ta.
Ai nevoie de o fata cu fler,
Care sa-ti dea un plus de caracter,
Putina sare si putin piper,
Asta e tot ce vreau sa iti ofer!"

Ma consider o fire optimista. Chiar sunt. Cu toate astea nu vad intotdeauna luminita de la capatul tunelului... E absurd.. Nu inteleg de ce ai incredere in prea multa lume si fix in cine nu trebuie... De ce instinctul de turma inhiba prietenia, simpatia si increderea dintre oameni..

Ma urasc ca nu pot sa-mi exprim sentimentele axact asa cum ar trebui. Poate ca alfabetul are prea putine litere...sau prea multe.

Mi-e dor sa ma trezesc cu zambetul pe buze ca azi trebuie sa merg la scoala..
Sau ca am ceva de facut legat de scoala.
Sunt scarbita de prieteni si prietenii ( el se exclude! :P), de tendinta de hai sa ne distram luandu-ne la misto! As vrea sa am puterea sa spun PANA AICI!

Din pacate si eu sunt la fel de rea ca toti...

De n-ar mai fi fost!

Ma doare capul ingrozitor de tare! Sincer, a inceput sa mi se cam ia de toti cei care se dau atotstiutori si incearca sa-ti organizeze viata! De cei care tin sa te enerveze cu comportamentul lor discrimatoriu si neexplicabil... Vreau sa traiesc intr-un borcan de cristal unde sa fie el, ai mei, prietenii adevarati, sinceri si care merita si partea aceea de scoala care-mi place. As vrea sa fiu o Eva care sa nu-l indemne pe Adam sa muste marul....

El

Descui si intri. Realizezi ca magia a disparut. A plecat... Ti-au ramas parfumul lui imprimat peste tot pe pielea ta si amintirea sarutului...a primului sarut, a ultimului sarut...dar ti-a ramas si blestema aia de indoiala... te inseala sau nu, te minte...se joaca cu tine?! Si totusi nu vrei sa afli, te minti sau iti spui adevarul, cand iti faci procese de constiinta pe tema telefoanelor si mesajelor de la cealalta. Cealalta...exista?chiar are o relatie si cu ea, sau totul se petrece in imaginatia ei, iar ea nu-i da pace asa cum zice el?! Cineva spunea ca oricat de macho ar fi un barbat, n-are cum sa aiba energie pt doua femei... Pe de alta parte indoiala ti-a intrat in suflet si nu-ti da pace...dar ai invatat sa ai rabdare, si ce se va intampla...depinde doar de el, n-o sa faci nimic, va depinde doar de el, ai promis!

Anunt

Obisnuiesc sa-mi pastrez carul de mesaje pe care le primesc pe telefon, pana cand nu mai am memorie. De aceea m-am hotarat sa-mi fac o rubrica pe blog, numita "butonand" -o gasesti in josul paginii- unde sa public mesajele cu cea mai mare insemnatate pt mine. (o sa am grija sa le public direct proportional cu vechimea!)

Imi amintesc ca am trait o buna perioada de timp urmarita de dependenta de calculator. Pur si simplu contabilizam orele pana cand venea seara ca sa-l deschid (seara era perioada propice, si nu pt ca atunci as fi avut vreo reducere la internet! ;) ). Desi a fost si aceea o perioada frumoasa, nu-mi pare ca am depasit-o (macar pentru o vreme!).
Aseara am simtit din nou simptomele dependentei. Sub alta forma si din alte motive, desigur: simteam nevoia sa scriu pe blog (ca doar de-asta l-am creat, pentru momentele in care ma incearca stari...). Am incercat sa scriu pe o foaie (cum am fost sfatuita), dar sa ma apuc acum sa postez despre ceea ce simteam aseara, mi se pare aiurea, pentru ca starea a disparut. Totusi... daca aseara as fi avut calculatorul cu mine, as fi scris:

dragoste...

vin...

struguri...

Italia...

muzica de opera...

Venetia...

trandafir...

rosu...

pasiune...

sarut...

Citind inca o data lista mi-am amintit de cuvintele lui Tudor Chirila. Am primit, cand se cautau cuvintele, o alta lista, pe care, la vremea respectiva, am interpretat-o ca o declaratie de dragoste: "tu, eu, noi, impreuna, iubita, iubitu, telefon, carte, abecedar, majorat, peisaj, parinti, pix, bere, inteligenta, personalitate, voiculescu, lampa, gheorghe, soso, iubire". Acum, uitandu-ma din nou peste ea, realizez ca in acele 21 de cuvinte e descrisa perfect personalitatea celui care le-a scris...

Oh...happy day!

Chiar am un amic de nadejde cu care pot sa discut ceea ce nici cea mai buna prietena n-ar intelege pe deplin!
Chiar mi-am demonstrat ca daca vreau, pot!
Chiar am avut o zi faina!


ps. Daca simti vreodata simultan sentimente la poli opusi, crede-ma ca ceea ce urmeaza dupa e de bine!

Despre cele neintelese

Intr-o zi obisnuita ca cea de azi, total comuna, plictisitoare si "degeaba", am avut o revelatie:
poti sa simti in acelasi timp si tristete si bucurie
si teama si curaj
poti sa tremuri de intensitatea sentimentelor...
sa incepi sa simti ce insemni...