E ciudat cum fiecare melodie care intr-adevar imi place e legata de un eveniment, o persoana, un nume, o culoare, un vis o fantezie...
Imi place pianul si mi-ar place sa stiu sa cant la un asemenea instrument muzical. Mi se pare ceva deosebit, imi aminteste de ceva clasic-iar ceva clasic e mereu la moda (cum sunt fustele drepte si culoarea negru! :P).
Cand spun pian spun povesti de dragoste, clasice povesti de dragoste, din alea cu trairi intense cu un sarut care sa cuprinda intreaga omenire si tot romantismul...
Ador filmele in care se vorbeste in italiana, ma relaxeaza...ma fac sa ma gandesc la DRAGOSTE?!
Uof..acum nu-mi lipsesc decat el si paharul de vin..
De sapte ori in sase seri prin vise imi cutreieri,
Din cinci povesti in patru esti,
Si-mi spui ca ma iubesti!..
Din trei lumini, doi ochi senini sunt ochii tai, iubito,
Unul este gandul care m-a facut sa cant, pentru tine...
***
Bun, acum gata cu romantismul!Preiau idea lui memelushu si spun ca muzica e muzica doar cand poate fi asociata cu un chip, un caracter. Sau poti sa spui ca nu ti s-a intamplat sa-ti placa o melodie doar pentru ca ai ascultat-o impreuna cu cineva drag? Sau, altfel spus, nu ti s-a intamplat sa-ti placa anumite melodii doar pentru ca se potrivesc starii tale de spirit? Desigur, o melodie despre care spui ca-ti place, merge si la bine si la rau, ca si cum i-ai jurat credinta vesnica! :P
3 comentarii:
...1. Negru e nonculoare;)
...2. Ballade pour Adelline...Si nimic altceva:X
Nonculoare, cum spui tu! :)
daa... si eu ador melodii doar pentru ca ma duc cu gandu la cineva si tot felu' de lucruti dastea.
ce dc e nonculoare? :P:P:P
Trimiteți un comentariu