Nu am incredere in mine.
Adesea ma intreb ce vede el la mine; ce vad ei la mine. As vrea sa fiu baiat macar pentru o clipa sa le pot intelege gandirea, sa vad care-i motivul pentru care ii atrag. Si in ce masura ii atrag.
Sa am eu oare farmecul acesta involuntar? Oare privirea mea chiar ii strabate pana in adancul sufletului?
Imi vin in minte tot felul de scene prin care am trecut si la care am fost partasa.
Poate ca stiu prea multe.
Sau poate prea putine.
De ce ma intreb atat de multe?
Ma urmareste numele Alexandru. Iar eu, la randul meu, urmaresc acest nume...
E ciudat. Sincera sa fiu mi-e frica. Poate ca ar fi fost mai bine sa nu fi dat frau liber convingerilor mele.
Pana la urma toti urmaresc mai multi iepuri. Doar mesajele catre celelalte (ca mereu e o "cealalta") mi-au confirmat asta.
Nu am incredere. Nu vreau sa am incredere. Cand e vorba de doi, de mine si el, eu trebuie sa castig. Asa vars mai putine lacrimi. Si daca vreau sa se termine pot. Stiu asta. Mereu a fost ca mine, instinctele nu m-au inselat.
Da, cel mai bine e sa am incredere doar in cine merita.
Cand am avut nevoie prea putini mi-au fost alaturi cu adevarat!
joi, 29 noiembrie 2007
ReOPEN
Dom'ne, si-a redeschis godies blogul. Si sunt la blogroll "oarecare ea". Ce dragut. multumesc!
Am eu o problema, cand incep o relatie ma intreb cum va fi dupa ce nu vom mai fi impreuna. Sincera sa fiu, dupa relatia cu el imi era frica de cum va fi dupa, deoarece stie prea multe despre mine. Dar vad ca stie sa se poarte si inca suntem amici (relativ..). Oricum, multumesc! :)
Am eu o problema, cand incep o relatie ma intreb cum va fi dupa ce nu vom mai fi impreuna. Sincera sa fiu, dupa relatia cu el imi era frica de cum va fi dupa, deoarece stie prea multe despre mine. Dar vad ca stie sa se poarte si inca suntem amici (relativ..). Oricum, multumesc! :)
Casnica
E deja a 3-a zi de cand stau acasa. Ma simt casnica! :)) Imi lipsesc sotul si copiii. De copii nu duc lipsa, e drept (nu sunt tocmai ai mei, sunt ai mamei mele -adica sunt fratii mei-), insa sotul...:)) Ce e mai trist decat faptul ca ma simt casnica e ca nici casnica in adevaratul sens al cuvantului nu pot sa fiu. Pur si simplu stau cu piciorul intins(pe pat, scaune..) mananc si dorm (oh, da! ma pregatesc si de teza la biologie...mai mult sufleteste!).
Ma uit si la stiri. Da, la stirile de la ora 5. Sar peste legaturi in direct de pe bulevardul nush care din Bucuresti(care au in 99% din cazuri o "problema"), cu secvente care arata cat de bine sunt "dresati" marinarii, soldatii, jandarmii, pompierii..etc pentru 1 decembrie. E dragut sa-i vezi defiland, dar nu e dragut sa ti se spuna non-stop cum se pregatesc ei! Si in plus..ce atatea pregatiri? Nu invata tot timpul cum sa defileze? Sau sunt prea libere soselele in Bucuresti?! Dar nah.astia suntem noi.
Sunt tari fazele cu accidente, violuri si mai stiu eu ce jafuri. Dar e si mai tare ca au audienta. Normal, ca pe toti ii ia somnul cu televizorul dat pe "stirile de la ora 5". E deja obisnuinta sa-ti faci siesta cu tv-ul aprins pe PSO5 (adica ProSti ri Ora Cinci).
Azi m-a enervat Mircea Badea. Mie imi place de el. Imi place atitudinea lui de critica in mod constant asupra tuturor. Dar uneori parerea lui nu e atat de obiectiva. Eu sunt curioasa ce tip de femei ii plac lui (pentru ca de pretentii nu duce lipsa! :P ) si ce politician (sau mai bine zis om, pentru ca nu cred ca apreciaza vreun politician) i-ar place sa conduca tara. Nu ma leg de faptul ca nu-i place Basescu, dar ma leg de faptul ca un telespectator i-a trimis o poza cu un afis pe care scria ceva de genul "n-ai votat, esti carnat" (carnatul era desenat!). Si s-a ofticat Mircea al meu ca el cica n-a votat si l-a facut, cel care a platit pentru afis, "carnat".
Eu sunt de acord cu initiatorul afisului. Normal ca da! Adica avem pretentii sa schimbam ceva la Romania dar nu mergem la vot, sansa noastra reala de a schimba ceva! Si sunteti carnati cei care n-ati votat, ca de fiecare data cand e vreo manifestare sariti toti sa mancati carnatii si sarmalele puse la dispozitie de autoritati (si culmea, sariti voi cei care nu votati! ~nu ma refer la Badea si nici la parintii mei, ca nici blegii de ei n-au votat~), dar nah..cand e de votat aveti treaba! Shame on you!
In legatura cu locul 5 la topul meu, va spun ca eu stiam de mult ce vreau sa fie la fiecare pozitie, dar prntru locul 5 nu stiu. D-asta l-am sarit! :)
Imi doresc, desi sunt "partial handicapata" caci un picior e folosibil :P. sa ma duc sa vad EuroBradul. Cred ca ziua arata jalnic, dar noaptea mi se pare foarte fain sa-i vad luminile. :)
D-asta imi place mie iarna, ca vad mii de luminite colorate. Asa suntem si noi, plin de fel de fel de dorinte, de toate culorile, ca bradul de Craciu! :)
Atat pentru ora 10.45.
Promit sa revin mai tarziu.
Adaug ca: am completat topul cu locul 5 pe care l-am pus la locul 6 ca sa nu par atat de narcisista pe cat sunt, de fapt! :D
Ma uit si la stiri. Da, la stirile de la ora 5. Sar peste legaturi in direct de pe bulevardul nush care din Bucuresti(care au in 99% din cazuri o "problema"), cu secvente care arata cat de bine sunt "dresati" marinarii, soldatii, jandarmii, pompierii..etc pentru 1 decembrie. E dragut sa-i vezi defiland, dar nu e dragut sa ti se spuna non-stop cum se pregatesc ei! Si in plus..ce atatea pregatiri? Nu invata tot timpul cum sa defileze? Sau sunt prea libere soselele in Bucuresti?! Dar nah.astia suntem noi.
Sunt tari fazele cu accidente, violuri si mai stiu eu ce jafuri. Dar e si mai tare ca au audienta. Normal, ca pe toti ii ia somnul cu televizorul dat pe "stirile de la ora 5". E deja obisnuinta sa-ti faci siesta cu tv-ul aprins pe PSO5 (adica ProSti ri Ora Cinci).
Azi m-a enervat Mircea Badea. Mie imi place de el. Imi place atitudinea lui de critica in mod constant asupra tuturor. Dar uneori parerea lui nu e atat de obiectiva. Eu sunt curioasa ce tip de femei ii plac lui (pentru ca de pretentii nu duce lipsa! :P ) si ce politician (sau mai bine zis om, pentru ca nu cred ca apreciaza vreun politician) i-ar place sa conduca tara. Nu ma leg de faptul ca nu-i place Basescu, dar ma leg de faptul ca un telespectator i-a trimis o poza cu un afis pe care scria ceva de genul "n-ai votat, esti carnat" (carnatul era desenat!). Si s-a ofticat Mircea al meu ca el cica n-a votat si l-a facut, cel care a platit pentru afis, "carnat".
Eu sunt de acord cu initiatorul afisului. Normal ca da! Adica avem pretentii sa schimbam ceva la Romania dar nu mergem la vot, sansa noastra reala de a schimba ceva! Si sunteti carnati cei care n-ati votat, ca de fiecare data cand e vreo manifestare sariti toti sa mancati carnatii si sarmalele puse la dispozitie de autoritati (si culmea, sariti voi cei care nu votati! ~nu ma refer la Badea si nici la parintii mei, ca nici blegii de ei n-au votat~), dar nah..cand e de votat aveti treaba! Shame on you!
In legatura cu locul 5 la topul meu, va spun ca eu stiam de mult ce vreau sa fie la fiecare pozitie, dar prntru locul 5 nu stiu. D-asta l-am sarit! :)
Imi doresc, desi sunt "partial handicapata" caci un picior e folosibil :P. sa ma duc sa vad EuroBradul. Cred ca ziua arata jalnic, dar noaptea mi se pare foarte fain sa-i vad luminile. :)
D-asta imi place mie iarna, ca vad mii de luminite colorate. Asa suntem si noi, plin de fel de fel de dorinte, de toate culorile, ca bradul de Craciu! :)
Atat pentru ora 10.45.
Promit sa revin mai tarziu.
Adaug ca: am completat topul cu locul 5 pe care l-am pus la locul 6 ca sa nu par atat de narcisista pe cat sunt, de fapt! :D
marți, 27 noiembrie 2007
Critica
Doamne cat imi place sa critic.. Sa pot eu sa spun ce e bine si ce nu, sa pot eu sa acord credit cuiva...
Am facut un top, cu posturile mele favorite. Fara indoiala ca mai sunt si altele, cand voi avea dispozitie sa le caut o sa le adaug. :)
Am facut un top, cu posturile mele favorite. Fara indoiala ca mai sunt si altele, cand voi avea dispozitie sa le caut o sa le adaug. :)
Asa, ca un deznodamant
In urma radiografiei s-a constatat ca am un hematom pe rotula.
Cu alte cuvinte nu pot sa-mi fac elice din picior, dar nici sa topai in el.
Trebuie doar sa "stau acasa linistita, in pat".
In alta ordine de idei, o sa postez excesiv de mult zilele astea pentru ca n-o sa ma mai duc la scoala.
Cu alte cuvinte nu pot sa-mi fac elice din picior, dar nici sa topai in el.
Trebuie doar sa "stau acasa linistita, in pat".
In alta ordine de idei, o sa postez excesiv de mult zilele astea pentru ca n-o sa ma mai duc la scoala.
luni, 26 noiembrie 2007
Stari si sentimente
De ceva vreme am tot incercat sa ma razbun, sa spun ce simt si ce gandesc, sa deschid ochi, sa ma descarc in asa fel incat sa ma simt mai bine pe acest blog. Si am reusit. Cel putin la partea cu descarcatul si simtitul mai bine, am reusit. Totusi, de ce sa nu recunosc, ceva ma framanta si ma doare si ma face sa ma simt prost/rau. E vorba de prietenie. Daca as fi fost sigura de prieteniile mele, de oamenii in care pun baza nu mi-ar fi mai pasat de cine pe cine injura, de cine pe cine bate etc etc.. De ce anul trecut eram atat de apropiati unii de altii? Pentru ca aveam incredere unii intr-altii, pentru ca ne respectam. Stiu ca sunt perceputa ca cea care face morala. Ca cea care incearca sa schimbe oameni si mentalitati. Stiu si ca oamenii nu se schimba. si nici metalitattile lor. Dar imi place sa deschid ochii celui care greseste, mai ales daca imi e prieten; daca am incredere in el si daca tin la el.
Sincer? Imi e al naibii de dor de clasele mai mici, cu precadere mai dor de a 9a. Dar nu-mi place sa traiesc in trecut. Si m-am schimbat de pe a 9a pana azi. In mare parte datorita (mie imi place sa spun datorita pentru ca cred ca pentru bine schimbarea a fost benefica!) evenimentelor mai putin fericite prin care am trecut. M-am schimbat si asteptam acelasi lucru si din partea voastra, desi era o asteptare nefondata, chiar egoista as putea spune, pentru ca nu va pot cere sa va invartiti in jurul meu!
Mi-ar place sa-mi faca fiecare o lista cu doua coloane: ce-i place si ce nu-i place la mine, mai bine zis: ce e bine si ce nu e bine la mine. Si as mai vrea sa nu stiu ce si de la cine vine ca eu sa pot realiza unde gresesc. Dar...mi-e teama sa cer chestie asta pe scara larga, pentru ca, logic vor exista si rautati.
Cred ca de fapt, problema mea e ca vreau o lume prea perfecta.
Dar ce sa fac daca ma tot chinui sa accept oamenii asa cum sunt si nu pot (desigur, poate n-am incercat cat ar fi fost necesar)? Propunandu-mi sa-i accept asa cum sunt m-am instrainat de ei. Si asta e adevarul. Dar nu prea regret. Nu imi pare rau ca invat sa-mi dozez increderea in oameni, dar imi pare rau ca nu mai pot face fiecare zi sa straluceasca. Imi pare rau ca nu ma mai intorc de la scoala cu bateriile incarcate (da, de la scoala ma intorceam cu energie; energie sa povestesc ce grozavii am mai facut si cat de bine ma simt alaturi de colegii mei).
Cineva mi-a zis ca am mai multe personalitati. Si da, poate fi adevarat. Una eram eu cea plina de viata si de spontaneitate, iar alta sunt acum cand ma gandesc si de trei ori daca e bine sa spun sau nu ceva, daca trebuie sau nu sa am incredere in cineva.
Acelasi cineva mi-a spus ca sunt instabila in sentimente. Aici e gresit. De fapt s-a exprimat gresit, voia sa spuna ca trec prea repede de la o stare la alta, de la o parere la alta. Pentru ca despre sentimente...cand simt, atunci simt. E adevarat ca am spus candva "te iubesc" si nu simteam, dar aici nu e vorba de astfel de sentimente. Deci cand spun ca tin la cineva si ca e prietenul meu, atunci chiar tin, chiar daca ma enervez pe el si tip si ii strig in fata unde greseste. Ca si acasa cand iti spun ai tai ca te iubesc iar a doua zi te cearta, nu inseamna ca nu te mai iubesc, inseamna ca ori ai gresit tu, ori sunt ei prea nervosi. Revin la starile mele schimbatoare. Aici nu pot sa contrazic. Acum sunt optimista si simt ca as putea sa schimb luna in soare cu un suras, iar apoisunt atat de pesimista incat zici ca maine se termina lumea. Dar asa sunt eu. Asa sunt de cand ma stiu si nu cred ca e asta o problema majora in relatia prietenilor mei cu mine.
"Exagerezi", asa mi-a mai zis. Da, dar nu cred ca am exagerat din placere (ca barfesc , etc..si stiu ca nici tu nu te-ai referit la asta!), de obicei exagerez ca sa creez un soc. In zelul meu de a-i schimba pe cei din jur simt nevoia sa-i fac sa creada ca e ca mine. Si e ca mine, dar nu cum percep ei ceea ce vreau sa le spun, pentru ca eu exagerez.
Ma mai si contrazic. De fapt nu stiu sa ma exprim cum ar trebui. Si contrazicerea mi se trage tot de excesul de zel.
De aceea vreau listele alea cu coloane. Vreau sa stiu unde gresesc. Vreau ca macar in lumea asta imperfecta, eu sa ma apropii de perfectiune. Nu vreau sa ma schimb, vreau doar sa stiu unde gresesc, sa pot sa sa ma simt bine impreuna cu cei cu care imi petrec atata timp pe zi.
Am realizat cu tristete ca in posturile anterioare am facut sa se simta oameni care nu trebuiau sa se simta. Ma intreb daca cei carora le era adresat cu adevarat un post au avut remuscari...
Si cu toate astea, cand nu sunt la scoala pot sa ma bucur fericirea in lucrurile marunte!Si sunt optimista. Dar lumea mea imaginara si perfecta nu poate concepe bucurie fara o zi plina de energie la scoala...
Sincer? Imi e al naibii de dor de clasele mai mici, cu precadere mai dor de a 9a. Dar nu-mi place sa traiesc in trecut. Si m-am schimbat de pe a 9a pana azi. In mare parte datorita (mie imi place sa spun datorita pentru ca cred ca pentru bine schimbarea a fost benefica!) evenimentelor mai putin fericite prin care am trecut. M-am schimbat si asteptam acelasi lucru si din partea voastra, desi era o asteptare nefondata, chiar egoista as putea spune, pentru ca nu va pot cere sa va invartiti in jurul meu!
Mi-ar place sa-mi faca fiecare o lista cu doua coloane: ce-i place si ce nu-i place la mine, mai bine zis: ce e bine si ce nu e bine la mine. Si as mai vrea sa nu stiu ce si de la cine vine ca eu sa pot realiza unde gresesc. Dar...mi-e teama sa cer chestie asta pe scara larga, pentru ca, logic vor exista si rautati.
Cred ca de fapt, problema mea e ca vreau o lume prea perfecta.
Dar ce sa fac daca ma tot chinui sa accept oamenii asa cum sunt si nu pot (desigur, poate n-am incercat cat ar fi fost necesar)? Propunandu-mi sa-i accept asa cum sunt m-am instrainat de ei. Si asta e adevarul. Dar nu prea regret. Nu imi pare rau ca invat sa-mi dozez increderea in oameni, dar imi pare rau ca nu mai pot face fiecare zi sa straluceasca. Imi pare rau ca nu ma mai intorc de la scoala cu bateriile incarcate (da, de la scoala ma intorceam cu energie; energie sa povestesc ce grozavii am mai facut si cat de bine ma simt alaturi de colegii mei).
Cineva mi-a zis ca am mai multe personalitati. Si da, poate fi adevarat. Una eram eu cea plina de viata si de spontaneitate, iar alta sunt acum cand ma gandesc si de trei ori daca e bine sa spun sau nu ceva, daca trebuie sau nu sa am incredere in cineva.
Acelasi cineva mi-a spus ca sunt instabila in sentimente. Aici e gresit. De fapt s-a exprimat gresit, voia sa spuna ca trec prea repede de la o stare la alta, de la o parere la alta. Pentru ca despre sentimente...cand simt, atunci simt. E adevarat ca am spus candva "te iubesc" si nu simteam, dar aici nu e vorba de astfel de sentimente. Deci cand spun ca tin la cineva si ca e prietenul meu, atunci chiar tin, chiar daca ma enervez pe el si tip si ii strig in fata unde greseste. Ca si acasa cand iti spun ai tai ca te iubesc iar a doua zi te cearta, nu inseamna ca nu te mai iubesc, inseamna ca ori ai gresit tu, ori sunt ei prea nervosi. Revin la starile mele schimbatoare. Aici nu pot sa contrazic. Acum sunt optimista si simt ca as putea sa schimb luna in soare cu un suras, iar apoisunt atat de pesimista incat zici ca maine se termina lumea. Dar asa sunt eu. Asa sunt de cand ma stiu si nu cred ca e asta o problema majora in relatia prietenilor mei cu mine.
"Exagerezi", asa mi-a mai zis. Da, dar nu cred ca am exagerat din placere (ca barfesc , etc..si stiu ca nici tu nu te-ai referit la asta!), de obicei exagerez ca sa creez un soc. In zelul meu de a-i schimba pe cei din jur simt nevoia sa-i fac sa creada ca e ca mine. Si e ca mine, dar nu cum percep ei ceea ce vreau sa le spun, pentru ca eu exagerez.
Ma mai si contrazic. De fapt nu stiu sa ma exprim cum ar trebui. Si contrazicerea mi se trage tot de excesul de zel.
De aceea vreau listele alea cu coloane. Vreau sa stiu unde gresesc. Vreau ca macar in lumea asta imperfecta, eu sa ma apropii de perfectiune. Nu vreau sa ma schimb, vreau doar sa stiu unde gresesc, sa pot sa sa ma simt bine impreuna cu cei cu care imi petrec atata timp pe zi.
Am realizat cu tristete ca in posturile anterioare am facut sa se simta oameni care nu trebuiau sa se simta. Ma intreb daca cei carora le era adresat cu adevarat un post au avut remuscari...
Si cu toate astea, cand nu sunt la scoala pot sa ma bucur fericirea in lucrurile marunte!Si sunt optimista. Dar lumea mea imaginara si perfecta nu poate concepe bucurie fara o zi plina de energie la scoala...
Am gasit metoda!
Ce e cel mai urat la scoala? Eu vad 2 aspecte: notele si absentele (pe scurt, catalogul). Daca n-ar fi note, fiecare ar invata pentru el, pentru niste examene de sfarsit de an/semestru/ciclu de invatamant pe care ar fi constient ca merita sa le ia, ca ii folosesc, ca nu sunt "dageaba". Absentele...daca nu ai chef de o ora, daca o consideri nefolositoare de ce sa o onorezi cu prezenta? Sau credeti ca profesorului ii place sa vada 30 de fete plictisite care-l injura ca exista si ca le mananca timpul de somn/cafea/tigara/invatat la alta materie? De aceea, impreuna cu scotty, am gasit metoda. N-ar fi frumos sa avem noi cate o cartela de absente? Stiu ca putem sa facem 9 absente pana la scaderea punctului, dar o cartela cu 30 de abente, de exemplu, ne-ar usura mult povara de a sta la ore puse in orar doar ca sa ne manance timpul. Asa s-ar evita falsul in acte (ma refer la scutiri false), chiulul (bine...pentru cei care se pot limita la 30 de absente semestrual) si plictiseala la orele in plus. :p Si stiu ca si asa se vor mai gasi destepti care sa chiuleasca, dar daca tu faci 100-200 de absente pe semestru, de ce mai vi la scoala? ;) Dar macar asa ne-am simti mai liberi. Sau cel putin eu. As simti ca am libertatea sa aleg daca vreau sa stau la ora sau nu.
Dezamagiri. In serie. In paralel.
Nu pot sa spun decat ca s-ar putea ca peste ceva timp ( nu foarte mult), nimeni sa nu mai stie ce vreau eu cu adevarat. Pentru ca m-am saturat sa tot las de le mine si sa ies in pierdere.
In sfarsit ai postat.
In sfarsit ai postat.
duminică, 25 noiembrie 2007
Planuri
Trebuie sa recunosc ca sunt traumatizata de un singur lucru in lumea asta. Dar de trauma, pentru ca e doar una, mi se pare imposibil sa scap. Pe scurt, ma traumatizeaza ideea ca as putea sa ma imbolnavesc din nou si as ajunge iar in spital. Nu poti sa intelegi cum e la spital daca nu treci pe acolo in postura de pacient, asta e clar. Nu ai cum sa simti ca s-ar putea sa nu mai fi la fel ca inainte (fizic, vorbind, ca moral sigur nu vei iesi la fel!) daca nu esti pus fata-n fata cu acele sau bisturiul. Si mai pe scurt..ma doare ingrozitor de tare piciorul si chiar daca vreau sa cred ca e doar o vanataie absurda, teama mea de a nu fi ceva mai grav (si stiu ca sunt ipohondra de la experienta cu spitalul, dar chiar vreau sa stiu cum ati fi fost voi in locul meu!) nu ma mai lasa dorm noaptea. Teama si durerile pe care le simt. Nu vreau sa merg sa aflu daca e grav sau nu, desi stiu prea bine ca daca e grav se va agrava mai rau pe zi ce trece.
Imi propun sa schimb ceva in legatura cu ceea ce se intampla la mine in clasa. Oricum, nu mai apreciez decat maxim una-doua persoane dintre colegii mei, pe ceilalti i-as sterge cu buretele. Totusi, majoritatea dintre ei erau candva "mainile mele drepte" si de aceea vreau sa mai fac o ultima incercare. Care-mi va reusi.
Dadu si greenchild, va invidiez, nici nu stiti cat pentru faptul ca ati mers la Sibiu. Vreau si eu...
Tu continui sa nu postezi. Si ma enervezi.
Imi propun sa schimb ceva in legatura cu ceea ce se intampla la mine in clasa. Oricum, nu mai apreciez decat maxim una-doua persoane dintre colegii mei, pe ceilalti i-as sterge cu buretele. Totusi, majoritatea dintre ei erau candva "mainile mele drepte" si de aceea vreau sa mai fac o ultima incercare. Care-mi va reusi.
Dadu si greenchild, va invidiez, nici nu stiti cat pentru faptul ca ati mers la Sibiu. Vreau si eu...
Tu continui sa nu postezi. Si ma enervezi.
vineri, 23 noiembrie 2007
Nu inteleg...
Daca suntem oameni, de ce sa ne batem ca animalele?!
Vreau un singur motiv pentru care crezi ca vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Recunosc, imi place sa fac morala, dar asta pentru ca stiu ca pot sa te corectez!
Nu-mi vine sa cred cata prostie se ascunde in mintea unui om destept. Paradoxal, mai multa, cu mult mai multa, decat in mintea unuia prost. Sau poate percepem noi prostia in moduri diferite.
Cum sa minti cu atata nonsalanta? Cum poti sa vrei sa prostesti un om fata? Chiar nu iti este frica sa nu ajungi sa-ti crezi propriile minciuni?
Bai fato (ca pana acum am vorbit de un baiat!), nu crezi ca ai avut o reactie de doi lei fiind de partea razbunarii? Nu vezi ca esti mereu alaturi doar cei care stiu numai sa te aprobe?
Mie nu-mi place sa ma razbun. Nu vreau sa raspund unei palme cu alta, prefer sa-i fac fata cu un cuvant (parca nici celalat obraz nu l-as intoarce!), dar feriti-va totusi, ca nu de forta duc lipsa!
Pe tine, piticanie urata, proasta si cu gura mare (mai bine de atat nu se putea sa te faca mama ta! ;) ) -esti baiat, retine asta!- te-as da la rechini. Esti prea fatarnic, te bagi in prea multe, si niciuna nu te priveste. Ai grija, repet, nu sunt razbunatoare, dar tu ma calci pe nervi!
Azi am descoperit ca traiesc in jungla.
As vrea sa ma duc macar la zoo, daca nu se poate printre oameni. Macar la zoo nu se bat dobitoacele intre ele!
Imi pare rau, colega a mea, ca ti-ai luat un pumn incercand sa faci bine!
Daca voi gasi o optiune sa plec, o voi face fara sa ma uit inapoi.
Pe mine nu mai contati pentru "grup"! Dar asta nu inseamna ca nu o sa mai incerc sa fac sa fie bine! ;)
Later edit: daca mai vreti o scrisoare, domnilor colegi, luati d-aici!
Vreau un singur motiv pentru care crezi ca vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Recunosc, imi place sa fac morala, dar asta pentru ca stiu ca pot sa te corectez!
Nu-mi vine sa cred cata prostie se ascunde in mintea unui om destept. Paradoxal, mai multa, cu mult mai multa, decat in mintea unuia prost. Sau poate percepem noi prostia in moduri diferite.
Cum sa minti cu atata nonsalanta? Cum poti sa vrei sa prostesti un om fata? Chiar nu iti este frica sa nu ajungi sa-ti crezi propriile minciuni?
Bai fato (ca pana acum am vorbit de un baiat!), nu crezi ca ai avut o reactie de doi lei fiind de partea razbunarii? Nu vezi ca esti mereu alaturi doar cei care stiu numai sa te aprobe?
Mie nu-mi place sa ma razbun. Nu vreau sa raspund unei palme cu alta, prefer sa-i fac fata cu un cuvant (parca nici celalat obraz nu l-as intoarce!), dar feriti-va totusi, ca nu de forta duc lipsa!
Pe tine, piticanie urata, proasta si cu gura mare (mai bine de atat nu se putea sa te faca mama ta! ;) ) -esti baiat, retine asta!- te-as da la rechini. Esti prea fatarnic, te bagi in prea multe, si niciuna nu te priveste. Ai grija, repet, nu sunt razbunatoare, dar tu ma calci pe nervi!
Azi am descoperit ca traiesc in jungla.
As vrea sa ma duc macar la zoo, daca nu se poate printre oameni. Macar la zoo nu se bat dobitoacele intre ele!
Imi pare rau, colega a mea, ca ti-ai luat un pumn incercand sa faci bine!
Daca voi gasi o optiune sa plec, o voi face fara sa ma uit inapoi.
Pe mine nu mai contati pentru "grup"! Dar asta nu inseamna ca nu o sa mai incerc sa fac sa fie bine! ;)
Later edit: daca mai vreti o scrisoare, domnilor colegi, luati d-aici!
joi, 22 noiembrie 2007
vreau sa postezi!
Astept inca sa postezi. Uite cati au crezut ca e vorba despre ei, iar eu le-am raspuns zambind, fara sa neg ca nu la ei ma gandeam:
@1: cine sa posteze?
eu: uite un om destept care stie sa intrebe!
@1: eu sunt ala?:P
eu: :P
@2: (imi da link)
@2: poftim, am postat :))
eu: :))
@3: pe cine pui sa posteze?
eu: pe cine crezi ;;)
@3: nush..
@3: not tonight..
@4: a postat?:D
eu: stai sa ma uit
@4: nu a postat
eu: dar lasa-ma sa ma uit
@4: iti zic eu ca nu
(intr-adevar, el nu postase!..)
Eu inca astept sa postezi, nu pentru ca as vrea ceva deosebit de la tine, dar imi place blogul tau si mereu m-ai fascinat prin gesturile tale de zi de zi...
Posteaza, te rog!
Caut motive!
De ce sa critici ceva/pe cineva daca tu esti fix ca cei pe care ii critici?
Mi-au spus ca ei stiu sa se distreze, ca stiu sa rada de altii dar si de ei in aceeasi masura. Ca stiu sa tina la o prietenie. Ce odata ce si-au dat cuvantul si-l respecta. Normal, daca nu le-am facut pe plac, toate acestea n-au mai fost valabile. Si ce? Astfel au aflat ca nu sunt o marioneta. Ca DA, POT SA FAC CE VREAU, CE SIMT, CE E BINE PRNTRU MINE!
De ce sa te iei de un om care e mai bun ca tine?
Ei considera ca e mai bine sa faci ca ei, "oile negre", decat ca "tocilarii". Acum depinde si de cum privesti lucrurile, desigur, dar eu m-am saturat sa joc fie ca unii, fie ca altii. Eu am personalitatea mea. Si o sa folosesc toate mijloacele posibile de a demonstra acest lucru!
De ce sa te legi de un tip care progreseaza, si asta datorita unei fete?
Stiti ceva? A muscat Adam din mar la indemnul Evei, dar orice ati face, tot noi femeile va conducem: daca vrem va determinam sa faceti ce e bine pentru voi, daca nu...:D Si mai mult decat atat, din moment ce un baiat si-a ales o fata care sa-l conduca, e clar ca voi, "prietenii" lui nu erati in stare. Si nimeni nu se lasa dominat cu forta!
De ce sa-i fi prieten cuiva iar apoi sa vrei sa-i faci rau?
Fara indoiala ca am formulat gresit intrebarea, deoarece daca cineva iti e prieten, iti e pana la capat. Oricum, de ce sa vrei sa te razbuni pe cineva care te-a ajutat cand ti-a fost mai greu? Care a ras si a plans alaturi de tine?Sincer mi-e mila de acestia, pentru ca sunt condamnati sa ramana singuri!
Inchei, macar pe ziua de azi cu "de ce"-urile (a se citi "d" si nu "v"! :P). Deja e clar ca blogul imi e solutia perfecta pentru a putea spune ce vreau, chiar daca am unele principii care nu ma lasa sa spun si mai clar dorintele mele. Si da, e un blog personal, dar n-o sa restrictionez accesul la el, doar pentru ca e personal. Daca as vrea sa-i restrictionez accesul, mi-as lua caiet si pix si as scrie un jurnal. Mi s-au pus intrebarile ce muzica mai ascult si ce carti mai citesc . Ascult muzica de vioara, Edvin Marton, mai precis. Imi plac melodiile "guitara latino", "vivaldi spring" (pe care toata lumea o stie) si "godfather" in mod special. Normal ca m-a apucat si placerea pentru colinde...Doar vine Craciunul! :P Si tocmai pentru ca vine Craciunul, imi gadila auzul si "All I want for Christmas is you" al lui Mariah Carey. De citit..slabut :)) Nu stiu de ce dar imi e greu sa ma concentrez. Trebuie sa recunosc ca am citit doar carti recomandate. Deci persoana care-mi recomanda cartea trebuie sa fie foarte speciala. Mi-a dat diriga niste titluri si as fi foarte fericita daca as avea cartile sa le citesc. (nu e literatura pentru bac!). Dar nu vreau sa mai imprumut nimic, vreau sa citesc din biblioteca mea! Asa ca astept sa-mi faca aceste titluri cu ochiul de pe raftul librariei! :P (sau la oferta de la Cotidianul!).
Curand, foarte curand, odata cu sarbatorile de iarna, vine si ziua mea. Dar si ziua lui va veni tot in perioada aceasta. Sunt trista si stresata ca nu stiu ce cadou sa-i fac. Ma tot gandesc si...nu am nicio idee. Dar mai am putin timp! :P
Trebuie sa mai spun (daca tot vorbesc despre adevarata eu! :P) ca dupa perioada de nervi, stres si lacrimi, a rasarit din nou soarele pe strada mea. Adica sunt iar euforica, plina de energie, asa cum ma stiati! :P
Mi-au spus ca ei stiu sa se distreze, ca stiu sa rada de altii dar si de ei in aceeasi masura. Ca stiu sa tina la o prietenie. Ce odata ce si-au dat cuvantul si-l respecta. Normal, daca nu le-am facut pe plac, toate acestea n-au mai fost valabile. Si ce? Astfel au aflat ca nu sunt o marioneta. Ca DA, POT SA FAC CE VREAU, CE SIMT, CE E BINE PRNTRU MINE!
De ce sa te iei de un om care e mai bun ca tine?
Ei considera ca e mai bine sa faci ca ei, "oile negre", decat ca "tocilarii". Acum depinde si de cum privesti lucrurile, desigur, dar eu m-am saturat sa joc fie ca unii, fie ca altii. Eu am personalitatea mea. Si o sa folosesc toate mijloacele posibile de a demonstra acest lucru!
De ce sa te legi de un tip care progreseaza, si asta datorita unei fete?
Stiti ceva? A muscat Adam din mar la indemnul Evei, dar orice ati face, tot noi femeile va conducem: daca vrem va determinam sa faceti ce e bine pentru voi, daca nu...:D Si mai mult decat atat, din moment ce un baiat si-a ales o fata care sa-l conduca, e clar ca voi, "prietenii" lui nu erati in stare. Si nimeni nu se lasa dominat cu forta!
De ce sa-i fi prieten cuiva iar apoi sa vrei sa-i faci rau?
Fara indoiala ca am formulat gresit intrebarea, deoarece daca cineva iti e prieten, iti e pana la capat. Oricum, de ce sa vrei sa te razbuni pe cineva care te-a ajutat cand ti-a fost mai greu? Care a ras si a plans alaturi de tine?Sincer mi-e mila de acestia, pentru ca sunt condamnati sa ramana singuri!
Inchei, macar pe ziua de azi cu "de ce"-urile (a se citi "d" si nu "v"! :P). Deja e clar ca blogul imi e solutia perfecta pentru a putea spune ce vreau, chiar daca am unele principii care nu ma lasa sa spun si mai clar dorintele mele. Si da, e un blog personal, dar n-o sa restrictionez accesul la el, doar pentru ca e personal. Daca as vrea sa-i restrictionez accesul, mi-as lua caiet si pix si as scrie un jurnal. Mi s-au pus intrebarile ce muzica mai ascult si ce carti mai citesc . Ascult muzica de vioara, Edvin Marton, mai precis. Imi plac melodiile "guitara latino", "vivaldi spring" (pe care toata lumea o stie) si "godfather" in mod special. Normal ca m-a apucat si placerea pentru colinde...Doar vine Craciunul! :P Si tocmai pentru ca vine Craciunul, imi gadila auzul si "All I want for Christmas is you" al lui Mariah Carey. De citit..slabut :)) Nu stiu de ce dar imi e greu sa ma concentrez. Trebuie sa recunosc ca am citit doar carti recomandate. Deci persoana care-mi recomanda cartea trebuie sa fie foarte speciala. Mi-a dat diriga niste titluri si as fi foarte fericita daca as avea cartile sa le citesc. (nu e literatura pentru bac!). Dar nu vreau sa mai imprumut nimic, vreau sa citesc din biblioteca mea! Asa ca astept sa-mi faca aceste titluri cu ochiul de pe raftul librariei! :P (sau la oferta de la Cotidianul!).
Curand, foarte curand, odata cu sarbatorile de iarna, vine si ziua mea. Dar si ziua lui va veni tot in perioada aceasta. Sunt trista si stresata ca nu stiu ce cadou sa-i fac. Ma tot gandesc si...nu am nicio idee. Dar mai am putin timp! :P
Trebuie sa mai spun (daca tot vorbesc despre adevarata eu! :P) ca dupa perioada de nervi, stres si lacrimi, a rasarit din nou soarele pe strada mea. Adica sunt iar euforica, plina de energie, asa cum ma stiati! :P
miercuri, 21 noiembrie 2007
Iio - is it love..
E ciudat ca ai impresia ca unii oameni inseamna mai mult pentru tine, dar amintirile care persista in mintea ta nu sunt legate totdeauna de acesti oameni.De exemplu, melodia al carei nume l-am pus la titlu, imi aduce mereu in fata ochilor, mai mult involuntar, un moment care e tot timpul viu in mintea mea.
o atingere...
un sarut...
un sentiment...
Daca n-ai simtit niciodata ca iti fuge pamantul de sub picioare cand iti amintesti cum a fost..
Daca nu stii cum e sa fi mai sus de ratiune si sa nu mai poti sa te opresti...
Daca n-ai tremurat de fericire...
....si nu, nu vorbesc de dragoste; pentru ca dragostea nu se masoara in intensitatea sarutului sau a atingerii!
o atingere...
un sarut...
un sentiment...
Daca n-ai simtit niciodata ca iti fuge pamantul de sub picioare cand iti amintesti cum a fost..
Daca nu stii cum e sa fi mai sus de ratiune si sa nu mai poti sa te opresti...
Daca n-ai tremurat de fericire...
....si nu, nu vorbesc de dragoste; pentru ca dragostea nu se masoara in intensitatea sarutului sau a atingerii!
marți, 20 noiembrie 2007
Judecata Pandorrei
As vrea sa stiu ca existi. Ca esti tu un cititor al meu care nu face analogia sorina-runner si care se regaseste in posturile mele fara sa se intrebe cu ce m-a enervat azi. Postul acesta e pentru tine.
As vrea sa cred ca ea se va schimba. Ca judecata pe care i-am facut-o involuntar azi o va face sa se trezeasca la realitate. Oare chiar nu-si da seama ca nu mai are prieteni si ca e singura? Oare chiar nu-si da seama unde greseste de nu poate sa se lipeasca de nimeni? De ce nu vede ca cei care o apreciaza sunt atat de departe de ea, ca sunt pe alta lungime de unda? Tocmai pentru ca sunt incapatanata n-o sa-i fac pe plac. Si chiar de-ar fi sa ma izolez si eu, lucrurile nu vor iesi ca ea.
O cana mare cu vin fiert. Atat imi doresc. Si pace sufleteasca si loc intr-un mormant.
Stii ce ne strica pe noi, Vasile?
Invidia, mon cher!
Pandorra e de vina ca a deschis cutia. Invidia a facut ca noi sa nu mai vedem ce conteaza, adica fericirea in lucrurile marunte, ci doar posibilitatea de a fi mai bun celalalt.
Nu zic ca nu e bine sa incerci sa te autodepasesti, dar daca nu esti capabil de asta, atunci de ce sa o faci? Ca sa le strici si altora unversul de cristal?
As vrea sa fiu surda sa nu mai aud...
Dar,de fapt, am nevoie sa-mi spuna "Te iubesc.." si sa-l aud...
Mi-ar place sa revin la postura initiala, cand puteam sa spun fix ce cred si ce simt. Dar mi-e greu. Gandul ca as putea fi din nou dezamagita ma sperie. Si mi-e teama. Mai bine alerg.
Noapte buna.
Si maine o sa redevin optimista.
As vrea sa cred ca ea se va schimba. Ca judecata pe care i-am facut-o involuntar azi o va face sa se trezeasca la realitate. Oare chiar nu-si da seama ca nu mai are prieteni si ca e singura? Oare chiar nu-si da seama unde greseste de nu poate sa se lipeasca de nimeni? De ce nu vede ca cei care o apreciaza sunt atat de departe de ea, ca sunt pe alta lungime de unda? Tocmai pentru ca sunt incapatanata n-o sa-i fac pe plac. Si chiar de-ar fi sa ma izolez si eu, lucrurile nu vor iesi ca ea.
O cana mare cu vin fiert. Atat imi doresc. Si pace sufleteasca si loc intr-un mormant.
Stii ce ne strica pe noi, Vasile?
Invidia, mon cher!
Pandorra e de vina ca a deschis cutia. Invidia a facut ca noi sa nu mai vedem ce conteaza, adica fericirea in lucrurile marunte, ci doar posibilitatea de a fi mai bun celalalt.
Nu zic ca nu e bine sa incerci sa te autodepasesti, dar daca nu esti capabil de asta, atunci de ce sa o faci? Ca sa le strici si altora unversul de cristal?
As vrea sa fiu surda sa nu mai aud...
Dar,de fapt, am nevoie sa-mi spuna "Te iubesc.." si sa-l aud...
Mi-ar place sa revin la postura initiala, cand puteam sa spun fix ce cred si ce simt. Dar mi-e greu. Gandul ca as putea fi din nou dezamagita ma sperie. Si mi-e teama. Mai bine alerg.
Noapte buna.
Si maine o sa redevin optimista.
duminică, 18 noiembrie 2007
Gand
Am ratat etapa a 2-a a concursului bloggeri.ro si-mi pare rau. Dar trebuie sa recunosc ca nu am avut suficiente idei incat sa postez, nu am putut sa intru in postura temei "viata de noapte in Romania", iar cand mi-au venit ideile (cel putin in mica masura) nu am mai avut calculatorul la dispozitie. De fapt, am primit inca o data dovada ca oricat de tare as vrea sa raman la deciziile mele, daca cineva pe care-l apreciez imi spune ca nu e bine ceea ce fac, s-ar putea sa nu mai raman la aceleasi idei. Exemplul? Mi s-a spus ca la bloggeri.ro participa bloggeri profesionisti si nu am sanse; ei bine..orice idee as fi avut in legatura cu etapa a 2-a, am renuntat la gandul ca nu sunt suficient de buna. (nu vreau sa te simti vinovat!La urma urmei e doar un pretext ca eu sa-mi scuz lenea, sau nu!..)
Raman tot pe ideea ca sunt usor de influentat. Am impresia ca iert prea usor oamenii pe care ma supar/enervez. Ma refer la faptul ca daca tin cu adevarat la cineva il justific pentru greselile pe care le face. Iar daca imi aduce si el/ea un motiv plauzibil..e iertat/iertata. Poate gresesc, poate nu..Mai grav e ca pierd incet, incet respectul pentru persoanele la care tin si ma indepartez de ele. Si mai grav e ca am inceput sa bag toti oamenii in aceeasi oala.
Dar imi place sa cred in "true love", sinceritate si prietenii vesnice.
Tin sa mentionez ca orice legatura cu realitatea e intentionata!
Raman tot pe ideea ca sunt usor de influentat. Am impresia ca iert prea usor oamenii pe care ma supar/enervez. Ma refer la faptul ca daca tin cu adevarat la cineva il justific pentru greselile pe care le face. Iar daca imi aduce si el/ea un motiv plauzibil..e iertat/iertata. Poate gresesc, poate nu..Mai grav e ca pierd incet, incet respectul pentru persoanele la care tin si ma indepartez de ele. Si mai grav e ca am inceput sa bag toti oamenii in aceeasi oala.
Dar imi place sa cred in "true love", sinceritate si prietenii vesnice.
Tin sa mentionez ca orice legatura cu realitatea e intentionata!
joi, 15 noiembrie 2007
Pentru ca...
...un orgasm la porci dureaza 30 de minute,
...barbatii incearca sa fie ca ei...
-sa le imprumute mirosul,
-sa fie nepasatori,
-sa umble dupa cat mai multe femele(cu cat mai multe in acelasi timp, cu atat mai bine),
-sa fie nerespectuosi,
...
De aceea, barbatii pot fi intocmai ca porcii, mai putin in privinta orgasmului...
marți, 13 noiembrie 2007
Nu-mi place politicianul Ion Iliescu: nu mi-a placut nici ca presedinte si nu ma intereseaza nici acum ca e un simplu senator. Totusi am gasit pe blogul lui (ca si-a facut blog, doar trebuie sa faca multa campanie PSD-ului) un citat interesant: “Fiecare om poseda un anumit orizont. Când se îngusteaza si devine infinit de mic, el se transforma în punct si atunci omul zice: Acesta este punctul meu de vedere.” ( David Hilbet)
Arhiva de sentimente - sertarul 1
Fac parte din acea categorie de tineri ravasiti de viata cu care acum fac cunostinta si asupra careia se razvratesc. Am invatat sa scriu si sa citesc. Sa vorbesc si sa ascult. E drept ca stiam de mult,dar parca acum mi-e mai usor sa ma exprim, sa vorbesc despre sentimente, ganduri si idei, despre viata, despre dorinte, vise si patimi. Aveam nevoie de un jurnal care sa ma asculte fara restrictii si fara sa ma judece.
Deci trebuia sa iau un pix, o foaie si sa scriu. Dar nu..ceva parca lipsea. Da! Eu sunt o “computer-addicted”, de aceea simt, asa cum un diabetic are nevoie de insulina, sau un narcoman de drogul lui, sa ma exprim in fata multimii de dincolo de ecranul monitorului. De fapt, de ce nu? Trebuia sa imbin utilul cu placutul- sa comunic, nu neaparat cu cunoscuti, dar si sa folosesc computerul. Dar comunicarea aceasta trebuia sa fiu una surda, nu aveam nevoie sa dau si sa primesc succesiv mesaje ca pe messenger sau mail..voiam, mai degraba sa am posibilitatea sa fiu sentimentala, sa pot sa critic ce nu-mi place la societatea in care traiesc, sa fiu eu, sa-mi exercit dreptul la libera exprimare, ba chiar mai mult, sa pot sa rad sau sa plang ori de cate as fi vrut sa recitesc ceea ce am scris. Sa creez, practic, o arhiva a sentimentelor mele pe care s-o pot impartasi celorlalti (dar nu neaparat pentru ei, mai mult pentru mine), care sa ma ajute sa pot sa inteleg mai bine ce vreau, dar si sa nu uit ceea ce am fost, pentru ca noi oamenii uitam prea usor si un memento e mereu binevenit!
Una peste alta, la inceput n-am cautat publicitate. De aceea, desi la mine in liceu “se poarta” blogingul, am asteptat sa se mai potoleasca mania, asa incat sa-mi croiesc singura un drum, fara prea multa valva. As fi putut, desigur, sa lipesc link-ul blogului peste tot, sa dau mass-uri pe messenger sau sa-mi fac publicitate la postul tv si ziarul locale (sau chiar nationale, de ce nu?, daca vrei sa fi promovat, are cine!). Dar nu, eu nu voiam si nici acum nu ma dau in vant dupa publicitate. Totusi, m-as implica oricand si cu orice fel de riscuri (desigur, atata timp cat se merge pe principii comune cu ale mele) intr-o activitate de sustinere a blogosferei.
Si nu, nu sunt o conservatoare care sa se vrea adepta povestilor despre un el cu care sa innebuneasca cititorii; asa cum ma emotionez la citirea unui pasaj siropos, ma implic si in altul, care-mi vorbeste despre realitatea sociala in care ma aflu. Si ii inteleg si pe vanatorii de trafic sau comentarii. Sigur ca esti mai motivat cand vezi ca X te citeste constant sau ca primesti tot felul de aprecieri sau critici pentru postul Y. Inseamna ca reprezinti ceva pentru comunitatea ta, ca ai toate sansele sa evadezi din rutina (ceea ce, cred eu, e visul tututor tinerilor si nu numai!). Dar comentariile si traficul nu sunt totul. Dupa cum am spus, daca ceea ce ai ai scris tu te face fericit si te multumeste (moral, caci pana la financiar mai e mult-totusi banii nu sunt chiar totul! :P, nu ai de ce sa renunti.
In sfarsit, precizez ca-mi place sa scriu, sa vorbesc mult si degeaba, sa ma afirm si cred intru totul ca blogul, pentru tinerii romani (si nu numai pentru noi, pentru oricine are ceva de spus!) e posibilitatea perfecta de afirmare.
P.S daca v-a placut, puteti sa ma votati aici! :):D
Deci trebuia sa iau un pix, o foaie si sa scriu. Dar nu..ceva parca lipsea. Da! Eu sunt o “computer-addicted”, de aceea simt, asa cum un diabetic are nevoie de insulina, sau un narcoman de drogul lui, sa ma exprim in fata multimii de dincolo de ecranul monitorului. De fapt, de ce nu? Trebuia sa imbin utilul cu placutul- sa comunic, nu neaparat cu cunoscuti, dar si sa folosesc computerul. Dar comunicarea aceasta trebuia sa fiu una surda, nu aveam nevoie sa dau si sa primesc succesiv mesaje ca pe messenger sau mail..voiam, mai degraba sa am posibilitatea sa fiu sentimentala, sa pot sa critic ce nu-mi place la societatea in care traiesc, sa fiu eu, sa-mi exercit dreptul la libera exprimare, ba chiar mai mult, sa pot sa rad sau sa plang ori de cate as fi vrut sa recitesc ceea ce am scris. Sa creez, practic, o arhiva a sentimentelor mele pe care s-o pot impartasi celorlalti (dar nu neaparat pentru ei, mai mult pentru mine), care sa ma ajute sa pot sa inteleg mai bine ce vreau, dar si sa nu uit ceea ce am fost, pentru ca noi oamenii uitam prea usor si un memento e mereu binevenit!
Una peste alta, la inceput n-am cautat publicitate. De aceea, desi la mine in liceu “se poarta” blogingul, am asteptat sa se mai potoleasca mania, asa incat sa-mi croiesc singura un drum, fara prea multa valva. As fi putut, desigur, sa lipesc link-ul blogului peste tot, sa dau mass-uri pe messenger sau sa-mi fac publicitate la postul tv si ziarul locale (sau chiar nationale, de ce nu?, daca vrei sa fi promovat, are cine!). Dar nu, eu nu voiam si nici acum nu ma dau in vant dupa publicitate. Totusi, m-as implica oricand si cu orice fel de riscuri (desigur, atata timp cat se merge pe principii comune cu ale mele) intr-o activitate de sustinere a blogosferei.
Si nu, nu sunt o conservatoare care sa se vrea adepta povestilor despre un el cu care sa innebuneasca cititorii; asa cum ma emotionez la citirea unui pasaj siropos, ma implic si in altul, care-mi vorbeste despre realitatea sociala in care ma aflu. Si ii inteleg si pe vanatorii de trafic sau comentarii. Sigur ca esti mai motivat cand vezi ca X te citeste constant sau ca primesti tot felul de aprecieri sau critici pentru postul Y. Inseamna ca reprezinti ceva pentru comunitatea ta, ca ai toate sansele sa evadezi din rutina (ceea ce, cred eu, e visul tututor tinerilor si nu numai!). Dar comentariile si traficul nu sunt totul. Dupa cum am spus, daca ceea ce ai ai scris tu te face fericit si te multumeste (moral, caci pana la financiar mai e mult-totusi banii nu sunt chiar totul! :P, nu ai de ce sa renunti.
In sfarsit, precizez ca-mi place sa scriu, sa vorbesc mult si degeaba, sa ma afirm si cred intru totul ca blogul, pentru tinerii romani (si nu numai pentru noi, pentru oricine are ceva de spus!) e posibilitatea perfecta de afirmare.
P.S daca v-a placut, puteti sa ma votati aici! :):D
"Nu-i nimeni langa mine acum, nu-i nimeni sa-nteleaga tot ce spun.."
Da, recunosc-o spun cu totul sufletul meu (si retine, eu n-as recunoaste asta niciodata!): Ma gandesc la el 24 de ore pe zi,in fiecare zi (nici cand dorm nu scap de imaginea lui!). Ce e mai trist e ca deja nu mai vad ce se-ntampla in jurul meu, il vad doar pe el! Dar imi place. Si ce daca nu-mi ofera certitudinea ca maine va fi tot alaturi de mine? Si ce daca ma va face sa plang? Plansul, suferinta si gelozia sunt marturii ale sentimentelor mele pentru el! Si, in cantitati propice sunt chiar constructive. (m-a facut mama si filozoafa!:P)
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme pur si simplu n-am reusit sa mai postez! Am auzit zilele trecute ca din ce incepi sa afli, dintr-atat realizezi ca nu stii nimic. Poate ca de-asta, pe masura ce scriu mai mult am impresia ca nu scriu bine. Dar n-o sa ma las..Mi-am facut blogul ca sa pot sa fiu eu, sa pot sa spun ceea ce cred, gandesc si simt. N-o sa renunt pana cand n-o sa mai am nimic de spus..
Am o multime de schite pe blog, dar nu pot sa le public pentru ca nu mai am starea pe care o aveam cand le-am scris. Poate voi reveni la ele, nu vreau sa le sterg pentru ca mi se par reusite. Urmatorul post de azi e cel cu care particip pentru prima etapa la bloggeri.ro! :)
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme pur si simplu n-am reusit sa mai postez! Am auzit zilele trecute ca din ce incepi sa afli, dintr-atat realizezi ca nu stii nimic. Poate ca de-asta, pe masura ce scriu mai mult am impresia ca nu scriu bine. Dar n-o sa ma las..Mi-am facut blogul ca sa pot sa fiu eu, sa pot sa spun ceea ce cred, gandesc si simt. N-o sa renunt pana cand n-o sa mai am nimic de spus..
Am o multime de schite pe blog, dar nu pot sa le public pentru ca nu mai am starea pe care o aveam cand le-am scris. Poate voi reveni la ele, nu vreau sa le sterg pentru ca mi se par reusite. Urmatorul post de azi e cel cu care particip pentru prima etapa la bloggeri.ro! :)
luni, 5 noiembrie 2007
Opriti planeta, vreau sa cobor!
Sunt total dezamagita de ceea ce romanii nostri au reusit sa creeze in Italia: un haos total. Daca niste straini oarecare ar fi venit peste noi asa cum imigrantii aceia au napustit asupra italienilor, cred ca i-am fi vandut pachete la tarabe cu un leu kilogramul. Dar nu, noi tot mai avem pretentia sa fim respectati. Cand aud ca s-a mai produs o nelegiuire acolo, in Italia, imi vine sa plang. De unde atata ciobanism pe noi?! Atata vandalism.. Ne facem de rusine si asta cu bunastiinta. Pacat. Mereu mi-a placut sa fiu mandra de ceea ce sunt- o romanca (si nu numai pentru ca se zice ca romancele sunt frumoase!). Acum, daca o sa mai ajung in Italia va trebui sa plec capul cand voi fi intrebata de unde vin. Si spun din nou pacat, mai ales ca de anul acesta urma sa se predea limba romana in scolile italiene unde invatau si de-ai nostri. E de neconceput cum ni se intinde un deget si noi il luam drept hrana..:
duminică, 4 noiembrie 2007
Irelevant
Ascult Alphaville, melodii vechi, dar bune. Eu peferam sa cred ca doar vinul e bun cand e vechi, dar se pare ca si melodiile, si cunostintele (nu ma caracterizeaza termenul "prieten/a"), si iubitii..
Cand eram mai mica si auzeam ca prima "dragoste" te urmareste tot timpul, nu-mi venea sa cred. In primul rand pentru ca nu prea ai de unde sa sti unde ti-e prima dragoste, iar in al doilea rand pentru ca eu cred ca daca ai terminat-o cu cineva nu ai de ce sa te mai intorci la el. Si apare un dar (primul!): daca ai terminat-o doar printr-o distantare, daca ati lasat loc pentru mai tarziu... Privesc in urma (sunt programata genetic pentru asta) si vad ca intr-adevar am lasat mereu ceva pentru mai tarziu, insa in ceea ce priveste un singur om. Si ce copila eram cand l-am cunoscut... Ma vad, alaturi de el, ca un Praslea al basmelor care trece prin drumul initiatic (Praslea prin al vietii, eu prin aspectul sentimentelor). Normal ca si relatia acesta are temerile ei, chiar mai multe decat celalalte, si sunt constienta ca el poate sa fie doar o etapa, dar imi place sa ma simt bine si sa cred ca mi-am gasit printul!
Scriu al doilea "dar" si spun ca am un contraexemplu pentru vechimea care aduce bunatate si savoare (adica faza cu vinul): cladirile din orasul meu. Imi place sa ma plimb si sa observ oamenii si cladirile. Cladirile ne reprezinta. Uite, noi avem in oras o arhitectura contrastanta: pe de o parte cladirile renovate pe vremea impuscatului- care acum sunt mucegaite, cu tencuiala cazuta, intr-o stare deplorabila, iar pe de alta parte, in aceleasi cladiri (in marea lor majoritate blocuri, caci cele care au fost cumparate si au devenit sedii de institutii sau firme sunt renovate complet) vezi balcoane de termopan, portiuni imbracate in rigips (ca tine de cald!), perdele colorate dincolo de geamuri-interioare promitatoare, dar zidurile parca stau sa cada! Ei bine, aceste cladiri seamana perfect cu oamenii care le populeaza: vechi ( ma refer la principii), dar tind sa capete idei moderne, iar la orice schimbare sa schimba si ideile lor-macar aparent! Si te mai intrebi de ce nu evoluam..(cred ca o sa scriu un post intreg despre asta!).
Ascult (ca playlist-ul e lung :P) "Home"-Michael Buble si ma gandesc unde e home-ul meu..
La propriu am doua case: una la tara si un apartament in oras. Poate ca suna ciudat, dar ma leaga mult mai multe de casa de la tara decat de apartament. Imi place atmosfera de acolo (desi detest radio-santul), imi plac casele-vechi, dar pline mereu de nepoti, de mirosul mancarii bunicii, vara-gradinile si terasele cu flori, iarna-derdeelusul cu zapada.. Si totusi casa mea e acolo unde sunt gandurile mele cele mai ascunse in ceea ce priveste fericirea..
Azi e ziua lui Basescu: La multi ani!
Dar mai e ziua cuiva drag..LA MULTI ANI! (si Basescu mi-e drag, dar.. :D )
Cand eram mai mica si auzeam ca prima "dragoste" te urmareste tot timpul, nu-mi venea sa cred. In primul rand pentru ca nu prea ai de unde sa sti unde ti-e prima dragoste, iar in al doilea rand pentru ca eu cred ca daca ai terminat-o cu cineva nu ai de ce sa te mai intorci la el. Si apare un dar (primul!): daca ai terminat-o doar printr-o distantare, daca ati lasat loc pentru mai tarziu... Privesc in urma (sunt programata genetic pentru asta) si vad ca intr-adevar am lasat mereu ceva pentru mai tarziu, insa in ceea ce priveste un singur om. Si ce copila eram cand l-am cunoscut... Ma vad, alaturi de el, ca un Praslea al basmelor care trece prin drumul initiatic (Praslea prin al vietii, eu prin aspectul sentimentelor). Normal ca si relatia acesta are temerile ei, chiar mai multe decat celalalte, si sunt constienta ca el poate sa fie doar o etapa, dar imi place sa ma simt bine si sa cred ca mi-am gasit printul!
Scriu al doilea "dar" si spun ca am un contraexemplu pentru vechimea care aduce bunatate si savoare (adica faza cu vinul): cladirile din orasul meu. Imi place sa ma plimb si sa observ oamenii si cladirile. Cladirile ne reprezinta. Uite, noi avem in oras o arhitectura contrastanta: pe de o parte cladirile renovate pe vremea impuscatului- care acum sunt mucegaite, cu tencuiala cazuta, intr-o stare deplorabila, iar pe de alta parte, in aceleasi cladiri (in marea lor majoritate blocuri, caci cele care au fost cumparate si au devenit sedii de institutii sau firme sunt renovate complet) vezi balcoane de termopan, portiuni imbracate in rigips (ca tine de cald!), perdele colorate dincolo de geamuri-interioare promitatoare, dar zidurile parca stau sa cada! Ei bine, aceste cladiri seamana perfect cu oamenii care le populeaza: vechi ( ma refer la principii), dar tind sa capete idei moderne, iar la orice schimbare sa schimba si ideile lor-macar aparent! Si te mai intrebi de ce nu evoluam..(cred ca o sa scriu un post intreg despre asta!).
Ascult (ca playlist-ul e lung :P) "Home"-Michael Buble si ma gandesc unde e home-ul meu..
La propriu am doua case: una la tara si un apartament in oras. Poate ca suna ciudat, dar ma leaga mult mai multe de casa de la tara decat de apartament. Imi place atmosfera de acolo (desi detest radio-santul), imi plac casele-vechi, dar pline mereu de nepoti, de mirosul mancarii bunicii, vara-gradinile si terasele cu flori, iarna-derdeelusul cu zapada.. Si totusi casa mea e acolo unde sunt gandurile mele cele mai ascunse in ceea ce priveste fericirea..
Azi e ziua lui Basescu: La multi ani!
Dar mai e ziua cuiva drag..LA MULTI ANI! (si Basescu mi-e drag, dar.. :D )
vineri, 2 noiembrie 2007
ContraCronometru... ....sau nu!
Imi propun sa invat sa fiu diplomata!
Mereu am fost adepta deciziilor luate spontan, dar gandite, si a adevarului verde-n fata (adica zero diplomatie). Dar datorita (spun datorita pt ca am incredere ca diplomatia e un lucru benefic mie!) unor imprejurari mai speciale am decis, nu sa ma schimb (pentru ca ar fi imposibil), dar sa invat sa fiu diplomata. Ma intreb daca voi reusi...
Dar daca voi reusi, inseamna ca pot sa castig o lupta cu viata (contracronometru sau nu!)! :D
Mereu am fost adepta deciziilor luate spontan, dar gandite, si a adevarului verde-n fata (adica zero diplomatie). Dar datorita (spun datorita pt ca am incredere ca diplomatia e un lucru benefic mie!) unor imprejurari mai speciale am decis, nu sa ma schimb (pentru ca ar fi imposibil), dar sa invat sa fiu diplomata. Ma intreb daca voi reusi...
Dar daca voi reusi, inseamna ca pot sa castig o lupta cu viata (contracronometru sau nu!)! :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)