O sa terminam liceul, asa cum e el, cu profesori buni si rai, cu materiale didactice folositoare, noi sau stricate. Ideea e ce facem dupa ce il terminam; catre ce facultate mergem. Merita sa faci o facultate? El are o viziune in acest sens, cu care sunt intru totul de acord! In opinia mea nu vad de ce ai face o facultate pe la 30 de ani, avand in vedere ca meseria ta nu-ti cere o astfel de facultate; daca voiai facultate trebuia s-o faci la timpul potrivit. Desigur, daca lucrezi intr-o banca si ti se cer studii care pe vremea ta nu se faceau, atunci e in regula, dar daca nu ai nevoie de diploma aceea, atunci de ce sa faci o facultate? Sa pierzi timpul? Sa poti sa "te dai rotund"? Nu sunt deloc de acord cu facultatile astea care dau diplome pe niste examene copiate in serie si paralel. Oricum, nu mai au sanse cei in varsta, cu facultatile prospat terminate, poate doar daca cei buni si tineri pleaca in strainatate si elibereaza locuri.
Ma rog, aceasta e o problema care nu ma afecteaza in mod direct. Eu tot cred ca daca esti bun, te descurci oriunde si cu oricata concurenta ai avea. Marea mea problema e ca nu stiu la ce facultate sa dau. Oscilez intre cateva; o idee ar fi sa le parcurg in paralel. Ma consolez cu gandul ca mai am pana la facultate!
joi, 31 ianuarie 2008
miercuri, 30 ianuarie 2008
Viitorul nostru
Tu si tu, am urmarit emisiunea la care ati fost invitati in seara asta si as avea cate ceva de spus:
Legat de investitiile care se pot face in scoli: intr-adevar sunt din ce in ce mai putini profesorii care investesc ca elevii lor sa ajunga departe; din ce in ce mai putini cei care chiar vor sa aiba ore interactive si se preocupa de cat stiu elevii lor. Sunt de acord, noi in Dinicu avem foarte putine dotari in laboratoare, dar oare daca am avea mai multe am sti sa le pretuim si sa le pastram? Eu, personal, sunt martora zi de zi a dispretului colegilor fata de banci, bai si pereti; daca ar putea ar darama scoala cu totul; nu le pasa daca se sparge un geam, ideea e sa nu se afle cine a facut; nu mai conteaza ca vom trece iarna tremurand de frig! Sincer, dupa parerea mea, totul porneste din educatia primita acasa, si din preocuparea pe care o manifesta admistratorii scolilor. O solutie ar fi sa ne pandeasca cineva tot timpul, iar cel care greseste sa fie pedepsit; imi pare rau sa o spun, dar fara un sistem dictatorial in acest sens, nu se va rezolva nimic!
Legat de plecatul in strainatate dupa terminarea studiilor: NU sunt de acord. Asa cum spuneti si voi, salariile nu au cum sa creasca daca toti mergem sa muncim pentru altii; schimbul de experienta e ok, chiar recomandat, dar nu vad de ce ai pleca "sa faci bani" in Spania, Italia etc.. Sunt de acord insa sa lucrezi la o firma straina care are sediu la noi, mi se pare slujba perfecta!
E greu sa faci ceva ca sa imbunatatesti situatia economica a Campulungului. Daca ne facem toti firme n-o sa avem oameni cu care sa lucram, iar daca lucram pentru altii, s-ar putea sa ramanem "slugi". Ideal ar fi sa se investeasca in scoli si spitale; iar ca propunere de locuri de munca..poate o solutie ar fi ca orasul nostru sa fie transformat in oras turistic, sau sa redevina industrial (ceea ce mi se pare imposibil!).
Legat de investitiile care se pot face in scoli: intr-adevar sunt din ce in ce mai putini profesorii care investesc ca elevii lor sa ajunga departe; din ce in ce mai putini cei care chiar vor sa aiba ore interactive si se preocupa de cat stiu elevii lor. Sunt de acord, noi in Dinicu avem foarte putine dotari in laboratoare, dar oare daca am avea mai multe am sti sa le pretuim si sa le pastram? Eu, personal, sunt martora zi de zi a dispretului colegilor fata de banci, bai si pereti; daca ar putea ar darama scoala cu totul; nu le pasa daca se sparge un geam, ideea e sa nu se afle cine a facut; nu mai conteaza ca vom trece iarna tremurand de frig! Sincer, dupa parerea mea, totul porneste din educatia primita acasa, si din preocuparea pe care o manifesta admistratorii scolilor. O solutie ar fi sa ne pandeasca cineva tot timpul, iar cel care greseste sa fie pedepsit; imi pare rau sa o spun, dar fara un sistem dictatorial in acest sens, nu se va rezolva nimic!
Legat de plecatul in strainatate dupa terminarea studiilor: NU sunt de acord. Asa cum spuneti si voi, salariile nu au cum sa creasca daca toti mergem sa muncim pentru altii; schimbul de experienta e ok, chiar recomandat, dar nu vad de ce ai pleca "sa faci bani" in Spania, Italia etc.. Sunt de acord insa sa lucrezi la o firma straina care are sediu la noi, mi se pare slujba perfecta!
E greu sa faci ceva ca sa imbunatatesti situatia economica a Campulungului. Daca ne facem toti firme n-o sa avem oameni cu care sa lucram, iar daca lucram pentru altii, s-ar putea sa ramanem "slugi". Ideal ar fi sa se investeasca in scoli si spitale; iar ca propunere de locuri de munca..poate o solutie ar fi ca orasul nostru sa fie transformat in oras turistic, sau sa redevina industrial (ceea ce mi se pare imposibil!).
Metroul
Intr-o zi o sa ne iubim intr-un metrou...
Metroul merge repede, trebuie sa fi si tu la fel, dragul meu...
Tipatul metroului e adanc, parca trist...eu nu vreau asa!
Metroul merge repede, trebuie sa fi si tu la fel, dragul meu...
Tipatul metroului e adanc, parca trist...eu nu vreau asa!
luni, 28 ianuarie 2008
Detest
..fumul in care ma obligi sa traiesc..
mizeria
neglijenta
..teama ca maine nu voi mai avea suficient oxigen pentru a respira..
Te urasc!Detest
..muzica pe care ma obligi s-o ascult...
...poluarea pe care o produci cand vorbesti..
...frica de insuficienta virtuala; care-mi e viatala acum..
Vreau sa ninga, sa strang intr-un bulgare de zapada tot raul si toata neputinta.. sa te zdrobesc in palma mea si sa nu mai stiu de tine, sa te topesti, sa arzi si tu cu aceeasi intensitate...
Nu stiu ce vreau pentru maine, stiu ce vreau acum, chiar daca razbunarea nu e cea mai buna solutie...
Toata lumea spune ca adolescenta e varsta cand se evidentiaza conflictele dintre generatii. E foarte important sa-i ai aproape pe ai tai in aceste momente.
Imi amintesc ca numai ei stiau cum ma simt si mi-au acordat sprijinul si puterea de a merge mai departe. Chiar nu stiu ce ma afecta mai tare cand inca nu stiau ce am: faptul ca soarta mea era atat de incerta sau ca mama nu era langa mine. Ei sunt singurii care chiar au suferit alaturi de mine, care mi-au inteles pe deplin deciziile si faptele.
Nicio trasnaie nu ar avea farmec daca ei nu ar fi acolo sa te certe ca apoi sa se amuze pe ascuns.. Cum ar fi viata ta fara tatal tau care sa te invite la dans intr-o petrecere de oameni mari? Sau fara cumparaturile alaturi de mama?Cine sa te mai pandeasca atunci cand vii tarziu de la o petrecere?
Indiferent de ce probleme aveti cu parintii vostri, incercati sa-i intelegeti si aveti incredere in ei; la urma urmei doar ei va pot fi alaturi inconditionat si merita sa-i apreciezi atata timp cat ii ai cu tine; apoi nu-ti mai raman decat parerile de rau si regretele..din pacate..
Mami si tati, va iubesc!
Imi amintesc ca numai ei stiau cum ma simt si mi-au acordat sprijinul si puterea de a merge mai departe. Chiar nu stiu ce ma afecta mai tare cand inca nu stiau ce am: faptul ca soarta mea era atat de incerta sau ca mama nu era langa mine. Ei sunt singurii care chiar au suferit alaturi de mine, care mi-au inteles pe deplin deciziile si faptele.
Nicio trasnaie nu ar avea farmec daca ei nu ar fi acolo sa te certe ca apoi sa se amuze pe ascuns.. Cum ar fi viata ta fara tatal tau care sa te invite la dans intr-o petrecere de oameni mari? Sau fara cumparaturile alaturi de mama?Cine sa te mai pandeasca atunci cand vii tarziu de la o petrecere?
Indiferent de ce probleme aveti cu parintii vostri, incercati sa-i intelegeti si aveti incredere in ei; la urma urmei doar ei va pot fi alaturi inconditionat si merita sa-i apreciezi atata timp cat ii ai cu tine; apoi nu-ti mai raman decat parerile de rau si regretele..din pacate..
Mami si tati, va iubesc!
Doliu
Nu l-am cunoscut, dar regret enorm moartea sa; a lasat in urma doi copii si o sotie indurerata... Dumnezeu sa-l ierte, iar voua sa va dea puterea sa va resemnati cu absenta lui..
Celor de la gaze: RUSINE!
Celor de la gaze: RUSINE!
Ce e dragostea?
Sa treci peste toate momentele cand te enerveaza, sa cedezi cand te roaga se cedezi, sa zambesti cand te face sa plangi, sa-l iubesti cand se poarta ca un porc, sa-l ierti de fiecare data! Nu exista "si-au trait fericiti pana la adanci batraneti" pentru perfectioniste ca mine, dar pentru orice fata/femeie indragostita exista posibilitatea de a se simti fericita pana la adanci batraneti daca iubeste, crede si iarta! Dragostea e atunci cand iti amintesti fara sa vrei, e mai presus de principii sau pretentii, e mai mult, mult mai mult decat daruire trupeasca. Dragostea e si cand te cuprind indoielile, care nu tin de "oare e persoana potrivita" ci de "oare am facut bine ce am facut pentru el?oare e suficient ceea ce fac pentru el?oare sunt demna de el?" Dragostea inseamna sa vrei, pentru o clipa alaturi de el, in bratele lui, sa nu mai mananci, sa nu mai respiri sau sa nu-ti mai pese..inseamna sa-l vrei doar pe el, saruturile si imbratisarile lui...
Chayane-"cuidarte el alma"
miercuri, 23 ianuarie 2008
Ce am invatat azi
:)
De mult n-am mai simtit nevoia sa zambesc si sa-mi spun mie: "da, azi a fost frumos la scoala!"
Se pare ca oamenii care merita sunt undeva bine ascunsi si te lasa sa-i descoperi.
Marea mea problema e ca sunt nehotarata. Daca as face ceea ce trebuie, daca as actiona fara sa ma las influentata de ceilalti, as fi mai departe. Sau macar as vedea lucrurile prin partile lor bune si frumoase.
Am invatat ca oamenii se schimba mult; oamenii se pot schimba doar in rau. Nu cunosc pe nimeni care sa se fi schimbat in bine. Poate e de vina si mediul in care traiesc si experientele prin care trec...
Am invatat si ca e bine sa fii copil, mereu!
:)
De mult n-am mai simtit nevoia sa zambesc si sa-mi spun mie: "da, azi a fost frumos la scoala!"
Se pare ca oamenii care merita sunt undeva bine ascunsi si te lasa sa-i descoperi.
Marea mea problema e ca sunt nehotarata. Daca as face ceea ce trebuie, daca as actiona fara sa ma las influentata de ceilalti, as fi mai departe. Sau macar as vedea lucrurile prin partile lor bune si frumoase.
Am invatat ca oamenii se schimba mult; oamenii se pot schimba doar in rau. Nu cunosc pe nimeni care sa se fi schimbat in bine. Poate e de vina si mediul in care traiesc si experientele prin care trec...
Am invatat si ca e bine sa fii copil, mereu!
:)
marți, 22 ianuarie 2008
imagini, poze
Nu mai recunosc niciun chip. De personalitati nu mai vorbesc.. Ma simt mai rau decat un telespectator, ma simt ca si cum n-as fi. Si asta nu pentru ca as fi exclusa, ci pentru ca nu mai recunosc nimic; totul mi se pare prea strain si mai pot sa ma dozez in functie de gravitatea situatiilor. Uneori sunt prea calma, alteori prea nervoasa; simt ca incet-incet vor veni la mine cu camasa de forta.
Retin o culoare, un zambet, o imagine. Nu pot sa mai pun totul cap la cap, asa cum e in realitate, le pun in asa fel incat sa se incadreze in universul meu. Nu mai cred in complexitatea oamenilor. Toti sunt la fel, la fel de simpli si tristi.
O sa primesc o pedeapsa de fiecare data cand o sa gresesc. O s-o accept, asa cum o sa-mi accept si greseala, cand o voi descoperi.
Am ajuns fix cum nu-mi doream, dar am ceea ce-mi doream. Adica nu voiam dependenta asta si nici energia s-o consum astfel, dar mi-am indeplinit un vis pe care nu stiu sigur daca sa-l vad ca vis sau cosmar.
Cu presimtirile stau bine. Le am, si incerc sa le dau sens. Desigur, sensul lor e irelevant, pentru ca exista doar in mintea si in lumea mea.
De aici, din lumea de aur a imaginatiei mele,
Karina.
Retin o culoare, un zambet, o imagine. Nu pot sa mai pun totul cap la cap, asa cum e in realitate, le pun in asa fel incat sa se incadreze in universul meu. Nu mai cred in complexitatea oamenilor. Toti sunt la fel, la fel de simpli si tristi.
O sa primesc o pedeapsa de fiecare data cand o sa gresesc. O s-o accept, asa cum o sa-mi accept si greseala, cand o voi descoperi.
Am ajuns fix cum nu-mi doream, dar am ceea ce-mi doream. Adica nu voiam dependenta asta si nici energia s-o consum astfel, dar mi-am indeplinit un vis pe care nu stiu sigur daca sa-l vad ca vis sau cosmar.
Cu presimtirile stau bine. Le am, si incerc sa le dau sens. Desigur, sensul lor e irelevant, pentru ca exista doar in mintea si in lumea mea.
De aici, din lumea de aur a imaginatiei mele,
Karina.
duminică, 20 ianuarie 2008
mda.
Ce te faci daca ai posibilitatea sa iti dai seama ce va fi maine? Nu conteaza cum si de ce, doar stii ce se va intampla (si daca e de rau sau nu). Sa zicem ca ceea ce se va intampla maine e de rau (nu e pesimism, e presentiment). Si acum...crezi ca e bine sa lasi lucrurile sa se intample intocmai, chiar sa le fortezi sa se intample intocmai, sau sa incerci sa le eviti? Si daca nu poti sa le eviti? E normal sa nu poti sa le eviti, doar in mintea ta stii ce urmeaza sa faci dupa fiecare clipa.
Greu..
Sunt independenta, iar independenta implica indiferenta si deloc sentimente.
Greu..
Cred ca imi va fi greu sa nu mai folosesc cuvantul "greu", dar nu imposibil! :D
Greu..
Sunt independenta, iar independenta implica indiferenta si deloc sentimente.
Greu..
Cred ca imi va fi greu sa nu mai folosesc cuvantul "greu", dar nu imposibil! :D
miercuri, 16 ianuarie 2008
Ce-am avut si ce-am pierdut
Am avut...
idei
am pierdut...
inspiratia
Am avut ..planuri
am pierdut...
sprijinul
Am avut...
prieteni
am pierdut..
increderea
Am avut ...prieten
am pierdut...
timp
Am avut...."viata de noapte"
am pierdut....
respect
Am avut...chef de mistouri
am pierdut..
posibili prieteni
Am avut ..o tovarasa de glume, povesti si chiul
am pierdut...
planuri
Am avut...ocazii
am pierdut...
oameni
Am avut...sanse de a cunoaste ce-i bine si rau
am pierdut...
prieteni
Te am pe tine si sunt cea mai castigata!
Mentionez: prietenul despre care vorbesc e facut pentru lumea lui, nu pentru lumea asta; tovarasa de glume, povesti si chiul "She was my best friend. A girl who I lost contact with although she lives a couple of buildings away. We had a fight about something (when we where in high school) and I refused to talk to her for a couple of years. After that, it was impossible to go back to our friendship. We went separate ways, I guess, we are very different now."; prietenii..prieteni adevarati nu sunt colegi de serviciu, scoala sau care au interese comune cu tine; "viata de noapte", pentru mine, nu e ceva chiar asa de "maret"!
Cred ca e nevoie sa suferi ca sa te simti fericit, de-asta nu regret nimic!
marți, 15 ianuarie 2008
Traim intr-o lume a contrastelor
Totul, de la casele din jur la pomii de pe strada, de la haine la masini, mai ales la oameni, e un amalgam de 2 fetze contrastante. Uitati-va la cladiri: fie sunt niste ruine, dar intens modernizate in interior, fie ca sunt apartamente sau spatii comerciale; sau la reviste: de obicei cele mai colorate, cu hartia de cea mai buna calitate ofera cele mai josnice subiecte. Priveam de curand la mucegaiul de pe blocurile din centru, sau la vegetatia crescuta din tencuiala unui balcon (nu exagerez!) si ma gandeam cat de bizara e lumea in care traim.
Niciodata nu mi-a placut sa fac ceva de dragul aparentelor. Si nici nu ma chinui sa fac ceva din acest motiv. Nu-mi place sa ies in evidenta, sincer, cred ca mediocritatea ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar putea intampla. Ar fi bine sa pot sa fiu un spectator, undeva departe de toti si de toate, dar nu pot: mereu ma trezesc in centrul tuturor si rare sunt momentele in care vreau sa fiu acolo.
De ce sa lasi o casa sa se darame doar pentru ca nu vrei s-o vinzi la un pret mai rezonabil? De ce sa te ploua prin acoperis cand ai putea sa ceri ajutor (normal, tu nu vrei sa pleci capul in fata celui pe care il invidiezi atat!).De ce sa te inunzi zilnic cu apa de la dus?(e drept, vecinul de sub tine va avea mereu peretii plini de mucegai, dar nici tu nu esti peste incat sa inoti mereu in propria ta casa!)
Nu-mi plac oamenii fatarnici. Cu siguranta n-o sa-mi castigi simpatia daca pretinzi a le fi prieten celor pe care in fata mea ii vorbesti de rau. Detest pe cei care nu spun in fata ceea ce gandesc. Detest cand tu aprobi in fata pe x pentru ceva, iar mie imi spui "uite, prostul, ce mi-a zis/ce a facut". Nu-mi place nici cand ajungi sa-ti plangi de mila ca nimeni nu te mai suporta, dar tu nu faci nimic sa afli unde gresesti.
Mai pune la zid si invidia. Sunt martor, zi de zi al vanatorii de note. Si eu sunt un vanator, dar cred ca stiu unde sa ma opresc. Nu ma doboara un 6, dar nu-mi strica un 10. Detest sa vad cum se priveste in curtea vecinului sa vada cat i-a mai crescut capra si daca e cazul sa-i moara. Nu suport ca cineva sa fie criticat in necunostinta de cauza; nu esti nimeni sa judeci pe nimeni (si eu mai fac asta, imi cer scuze celor pe care ii judec fara sa cunosc cum sta treaba).
De ce sa fi dual? De ce sa umbli cu doua fete/doi baieti simultan? De ce sa spui ceva si sa faci altceva? De ce e nevoie de coruptie care sa fim fericiti? de ce sa poti sa supravietuiesti doar cu barfa?
Eu visez la o lume perfecta; pe care mi-o creez eu si pe care nici el nu mi-o poate oferi, dar macar am curajul sa fiu eu, am posibilitatea de a spune ce vreau fara sa ma izbesc de rasfat, invidie sau moft. Sunt dura cu toti, dar vreau sa fiu calma si diplomata.
Niciodata nu mi-a placut sa fac ceva de dragul aparentelor. Si nici nu ma chinui sa fac ceva din acest motiv. Nu-mi place sa ies in evidenta, sincer, cred ca mediocritatea ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar putea intampla. Ar fi bine sa pot sa fiu un spectator, undeva departe de toti si de toate, dar nu pot: mereu ma trezesc in centrul tuturor si rare sunt momentele in care vreau sa fiu acolo.
De ce sa lasi o casa sa se darame doar pentru ca nu vrei s-o vinzi la un pret mai rezonabil? De ce sa te ploua prin acoperis cand ai putea sa ceri ajutor (normal, tu nu vrei sa pleci capul in fata celui pe care il invidiezi atat!).De ce sa te inunzi zilnic cu apa de la dus?(e drept, vecinul de sub tine va avea mereu peretii plini de mucegai, dar nici tu nu esti peste incat sa inoti mereu in propria ta casa!)
Nu-mi plac oamenii fatarnici. Cu siguranta n-o sa-mi castigi simpatia daca pretinzi a le fi prieten celor pe care in fata mea ii vorbesti de rau. Detest pe cei care nu spun in fata ceea ce gandesc. Detest cand tu aprobi in fata pe x pentru ceva, iar mie imi spui "uite, prostul, ce mi-a zis/ce a facut". Nu-mi place nici cand ajungi sa-ti plangi de mila ca nimeni nu te mai suporta, dar tu nu faci nimic sa afli unde gresesti.
Mai pune la zid si invidia. Sunt martor, zi de zi al vanatorii de note. Si eu sunt un vanator, dar cred ca stiu unde sa ma opresc. Nu ma doboara un 6, dar nu-mi strica un 10. Detest sa vad cum se priveste in curtea vecinului sa vada cat i-a mai crescut capra si daca e cazul sa-i moara. Nu suport ca cineva sa fie criticat in necunostinta de cauza; nu esti nimeni sa judeci pe nimeni (si eu mai fac asta, imi cer scuze celor pe care ii judec fara sa cunosc cum sta treaba).
De ce sa fi dual? De ce sa umbli cu doua fete/doi baieti simultan? De ce sa spui ceva si sa faci altceva? De ce e nevoie de coruptie care sa fim fericiti? de ce sa poti sa supravietuiesti doar cu barfa?
Eu visez la o lume perfecta; pe care mi-o creez eu si pe care nici el nu mi-o poate oferi, dar macar am curajul sa fiu eu, am posibilitatea de a spune ce vreau fara sa ma izbesc de rasfat, invidie sau moft. Sunt dura cu toti, dar vreau sa fiu calma si diplomata.
luni, 14 ianuarie 2008
11:45
Imi doresc sa citesc un post bun; ceva care sa ma surprinda in mod placut, un post in care sa ma regasesc si sa simt ca nu sunt singura care are toate frustrarile astea. Ma inspaimanta gandul ca de la anul voi vedea si mai putine figuri dragi pe holurile liceului. Imi doresc sa sterg cu buretele ceea ce ma enerveaza si sa desenez cu ochii ceea ce imi place. Mi-e dor de tine; pana la urma se pare ca telefonul nu tine de dor.
Vreau sa vad filmul..Am nevoie sa ma simt norocoasa. Bizar sau nu, dupa ce vad o drama ma simt mai bine, decat dupa ce vad un film siropos cu happy ending.
M-am saturat sa tot aud "nu mai postez ca e prea la moda" sau "vreau sa scriu pentru mine". Okay, scrieti pt voi, dar sa stiu si eu unde! :P
Vreau la schi. Mi s-a pus pata si trebuie sa merg.
Vreau sa vad filmul..Am nevoie sa ma simt norocoasa. Bizar sau nu, dupa ce vad o drama ma simt mai bine, decat dupa ce vad un film siropos cu happy ending.
M-am saturat sa tot aud "nu mai postez ca e prea la moda" sau "vreau sa scriu pentru mine". Okay, scrieti pt voi, dar sa stiu si eu unde! :P
Vreau la schi. Mi s-a pus pata si trebuie sa merg.
joi, 10 ianuarie 2008
Sah..!MAT!
Nu stiu de ce dar simt nevoia de a-i ajuta pe toti cei care sunt in jurul meu. (Asta imi aminteste de un film cu un tip care se credea ingerul pazitor al altui tip si insista pe langa "protejatul lui" ca poate sa-l ajute mai mult decar s-ar putea crede, dar de fapt ii crea doar belele!, eu insa nu ma refer la genul acesta de "ajutor".) Ideea e ca oamenii apreciaza ceea ce le spun, ceea ce fac pentru ei, sau cel putin asa imi dau impresia. Partea proasta e ca trebuie sa fie mereu cineva care sa intoarca de pe drumul cel bun invataceii mei si lucru acesta ma deranjeaza extrem de mult. Cand cineva ma contrazice, pot sa colaborez si sa ajung la un consens, dar daca cineva strica ce am construit eu sunt capabila sa raspund la fel, chiar mai rau (adica ori ma lasa sa fac ce vreau eu, ori imi strica treaba, dar nici a lui nu va mai supravietui in veci!). Si asta e orgoliu!
Nu suport de nicio culoare ipocrizia sau crizele de personalitate sau atitudini schimbatoare de genul azi suntem cei mai buni prieteni si ne pupam in fund, iar maine nu ne mai cunoastem.
Ma gandesc din ce in ce mai des ca sunt programata genetic sa fac bani (nu ma refer la prostitutie! =)) ) Vreau sa spun ca am de gand sa ma angajez undeva; sa muncesc si nu neaparat sa fiu vanzatoare sau ospatarita.Pana una-alta stiu ca se incheie un semestru si daca vreau sa mai maresc vreo medie acum se da ultima bataie a pestelui.
Mai am multe de spus, dar renunt sa ma mai exprim direct (si asa mi-a descoperit mama filele de jurnal salvate in calculator), asa ca fac un rezumat:
-"micul meu dependent de nicotina"
-"maimutoiul"
-bloguri si blogeri.
Nu suport de nicio culoare ipocrizia sau crizele de personalitate sau atitudini schimbatoare de genul azi suntem cei mai buni prieteni si ne pupam in fund, iar maine nu ne mai cunoastem.
Ma gandesc din ce in ce mai des ca sunt programata genetic sa fac bani (nu ma refer la prostitutie! =)) ) Vreau sa spun ca am de gand sa ma angajez undeva; sa muncesc si nu neaparat sa fiu vanzatoare sau ospatarita.Pana una-alta stiu ca se incheie un semestru si daca vreau sa mai maresc vreo medie acum se da ultima bataie a pestelui.
Mai am multe de spus, dar renunt sa ma mai exprim direct (si asa mi-a descoperit mama filele de jurnal salvate in calculator), asa ca fac un rezumat:
-"micul meu dependent de nicotina"
-"maimutoiul"
-bloguri si blogeri.
miercuri, 9 ianuarie 2008
..gand..
Cand m-am apucat de blog incepusem o poveste inspirata din realitate, dar mi-am dat seama ca aveam prea multe personaje si nu as fi inteles nimic din ceea ce as fi scris (nici macar eu, vreau sa spun..). Oricum, povestea si-a atins scopul. De fapt, cand mi-am facut blogul, l-am facut pentru ca voiam sa arat cu adevarat ce gandesc, dar pe parcurs mi-am dat seama ca pot sa spun in fata ce gandesc, asa cum fac mereu. Adevarul e ca eram diferita cand m-am apucat de scris aici. Voiam sa ma transform, sa fiu asa cum sunt acum, dar nu stiam ce implica o astfel de transformare. Acum stiu, si nu regret nimic, ca de fiecare data. Din nou obtin ce-mi doresc si sunt fericita si zambesc. Nu stiu cauza; nu stiu daca el, daca acea noapte, daca dorintele, daca zapada, daca iaurtul sau ciocolata; ideea e ca zambesc si pot sa fiu eu.
Citeam undeva ca noi fetele ne indragostim de un barbat pentru aceleasi trasaturi din cauza carora mai tarziu ne vom enerva. La urma urmei nu stiu de ce ma enervez cateodata si imi vine sa tip si sa fac urat; alatadata mi-ar place la nebunie sa se poarte exact la fel (si nu e vorba de circumstantele in care face un gest). Nu mai vorbim de faptul ca ma trezesc ca fac anumite gesturi pe care daca le-ar face el as bazai secole. In fine, eu mereu spun ca trebuie sa saruti multi broscoi pana descoperi printul. Ideea e sa sti cand ti-ai descoperit printul si sa stii ce print iti doresti si sa-l accepti asa cum e. Complex...
In ultima vreme toata lumea din jurul meu isi rupe/scrinteste cate un picior. E trist si plictisitor sa stai cu saptamanile in pat cu cimentul pe tine (ghips). Si mai trist e ca s-ar putea sa n-ai voie la schi iarna asta. Eu nu simt ca e iarna decat daca dupa ce ma bat cu zapada sau ma dau cu sania, beau vin fiert. Cred ca o sa sjung alcoolica; dar iarna, pentru mine, e zapada si vin fiert.
Tocmai am primit niste versuri: " we've got tonight, who needs tomorrow?.." si imi amintesc de.. Versurile astea mi se par incredibil de iresponsabile. :D
Citeam undeva ca noi fetele ne indragostim de un barbat pentru aceleasi trasaturi din cauza carora mai tarziu ne vom enerva. La urma urmei nu stiu de ce ma enervez cateodata si imi vine sa tip si sa fac urat; alatadata mi-ar place la nebunie sa se poarte exact la fel (si nu e vorba de circumstantele in care face un gest). Nu mai vorbim de faptul ca ma trezesc ca fac anumite gesturi pe care daca le-ar face el as bazai secole. In fine, eu mereu spun ca trebuie sa saruti multi broscoi pana descoperi printul. Ideea e sa sti cand ti-ai descoperit printul si sa stii ce print iti doresti si sa-l accepti asa cum e. Complex...
In ultima vreme toata lumea din jurul meu isi rupe/scrinteste cate un picior. E trist si plictisitor sa stai cu saptamanile in pat cu cimentul pe tine (ghips). Si mai trist e ca s-ar putea sa n-ai voie la schi iarna asta. Eu nu simt ca e iarna decat daca dupa ce ma bat cu zapada sau ma dau cu sania, beau vin fiert. Cred ca o sa sjung alcoolica; dar iarna, pentru mine, e zapada si vin fiert.
Tocmai am primit niste versuri: " we've got tonight, who needs tomorrow?.." si imi amintesc de.. Versurile astea mi se par incredibil de iresponsabile. :D
miercuri, 2 ianuarie 2008
Post pilot de "La multi ani!"
Sunt foarte fericita ca a nins. Asa cum fulgii au acoperit pamantul, mintea s-a umplut de amintiri frumoase.
Nu cred ca dragostea e daruire totala, e cava mai profund de atat. Am mesaje noi pe care le gasesti in josul paginii. Nu postez prea des pe blog pentru ca sunt oarecum izolata de tehnologia moderna :P (ceea ce-mi place la nebunie! ).
A inceput un an nou. Si a inceput in cel mai frumos mod posibil, chiar daca traiesc in Romania unde oamenii mor din cauza ca drumurile nu sunt deszapezite, iar salvarea nu poate ajunge la ei si in noptile de Craciun si Revelion se intrerupe curentul pt ca inca depindem de reteaua proiectata de Ceausescu pentru o populatie mai mica.
A inceput frumos pentru ca ma simt implinita. Sper sa fie pentru toti asa. Am vazut si multe drame, chiar daca eu traiesc pe norisorul meu aici sus. Cand va incepe scoala promit sa revin in forta cu blogul (pentru ca nu o sa mai fiu izolata de tehnologie).
Planuri pentru anul acesta am multe. E un an oarecum decisiv; simt ca pornesc pe un drum fara cale de intoarcere, dar plin de lucruri frumoase.
La multi ani! si numai bine!
Daca vrei sa traiesti bine, trebuie sa sti cum vrei sa traiesti! :)
Nu cred ca dragostea e daruire totala, e cava mai profund de atat. Am mesaje noi pe care le gasesti in josul paginii. Nu postez prea des pe blog pentru ca sunt oarecum izolata de tehnologia moderna :P (ceea ce-mi place la nebunie! ).
A inceput un an nou. Si a inceput in cel mai frumos mod posibil, chiar daca traiesc in Romania unde oamenii mor din cauza ca drumurile nu sunt deszapezite, iar salvarea nu poate ajunge la ei si in noptile de Craciun si Revelion se intrerupe curentul pt ca inca depindem de reteaua proiectata de Ceausescu pentru o populatie mai mica.
A inceput frumos pentru ca ma simt implinita. Sper sa fie pentru toti asa. Am vazut si multe drame, chiar daca eu traiesc pe norisorul meu aici sus. Cand va incepe scoala promit sa revin in forta cu blogul (pentru ca nu o sa mai fiu izolata de tehnologie).
Planuri pentru anul acesta am multe. E un an oarecum decisiv; simt ca pornesc pe un drum fara cale de intoarcere, dar plin de lucruri frumoase.
La multi ani! si numai bine!
Daca vrei sa traiesti bine, trebuie sa sti cum vrei sa traiesti! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)