Perspective.Prejudecati.

Te trezesti dimineata, mananci, deschizi calculatorul, pleci la scoala, te intorci acasa, dormi si o iei de la capat a doua zi. Si asa a trecut ieri, asa trece azi, asa trece maine, pana te trezesti ca ai terminat clasa a9-a, nu mai esti un boboc si ai inceput, in mod logic, a 10-a.



S-a incheiat a patra saptamana de scoala, dar parca maine se incheie semestrul; spun astea in sensul ca parca a trecut o vesnicie de cand am fost in 15 septembrie, nu ca am avea un program lejer de sfarsit de semestru.

De unde sentimentul acesta? Habar n-am! daca as sti as spune.. Poate pentru ca noi ne-am schimbat, pentru ca deja nu mai exista perioada de "hai sa facem cunostinta", pentru ca deja stim cat poate, cine este, ce vrea fiecare. E trist sa o spun, dar deja ma plictisesc comentariile prietenilor mei, ale celor cu care comunicam cel mai frecvent pana acum (poate sunt prea pretentioasa!), observ cu neputinta ca ma atrag mai mult cei pe care ii ignoram inainte (si nu pentru ca ma deranja ceva la ei, ci pur si simplu pentru ca reuseam sa-mi petrec cele 7 ore zilnice de cursuri doar cu "cei mai buni prieteni"), in detrimentul celor cu care imi petreceam majoritatea timpului.



Pe de o parte parca mi-e dor de ultima banca, de "agatat"...

Pe de alta parte, banca a 3-a (cea in care stau acum), imi ofera garantia ca fac ceea ce-mi doresc si nu ma las influentata de nimeni si nimic!



Azi priveam in jur...In cele 10 minute ale uneia din pauze mi s-a derulat un film in care am observat personalitatea fiecaruia dintre colegii mei! Cand i-am cunoscut aveam atatea prejudecati...De fapt nici azi nu stiu care sunt adevaratele prejudecati in ceea ce-i priveste si care sunt doar concluzii trase gresit la o prima impresie.



Sunt genul de om caruia ii place sa fie in centrul actiunii, sa se implice, sa lupte si sa triumfe.

Trebuie sa recunosc ca mi se pare ciudat sa descopar oameni al caror scop e sa stea cat mai deoparte! Colega aceasta a mea, care lupta sa stea mereu pe margine, le are pe toate! E frumoasa, desteapta...si are puterea sa priveasca si sa interpreze doar pentru ea. Alta e genul care s-ar amesteca, insa fara sa vrea se lasa influentata de aspectul fizic. Si totusi are si ea frumusetea ei, chiar una fizica, as putea spune. Tin la ea ca e ca mine...merge pe principiul "un geaman nu poate tine un secret".

Tot din ciclul celor care stau deoparte e si el, desi la el tin sa cred ca motivele sunt de natura feminina.

Alte exemple la categoria "pe margine" sunt "neintegratii". sincer? Mi-e mila de cei care nu s-au putut integra... Eu sunt de parere ca daca cineva nu poate sa se integreze intr-un grup, atunci nu ar trebui sa fie in grupul respectiv, pentru ca o ipoteza logica spune ca "orice individ are locul lui" deci daca nu s-a integrat, atunci locul lui e in alt grup, unde sa poata avea incredere in sine si unde sa-i fie recunoscute calitatile!



La polul opus sunt cei care ies in evidenta, fie pentru ca vor sau fie din inertie! Am exemplul clar al omului care se lupta pentru a iesi din tipar! Pentru ea, caci e o colega, e vital sa fie bagata in seama, sa se tina cont de ea si sa se faca totul intocmai cum spune ea! Imi pare rau ca o spun, dar e egoista si i-ar sta mai bine daca s-ar mai schimba... Exista si varianta masculina a acestui tipar.. El, daca il privesti mai indeaproape e chiar mai rau ca ea!

Cei care ies in evidenta din inertie sunt cei destepti.. Cei cu adevarat destepti. Inca incerc sa gasesc pe cineva care sa intre la aceasta categorie, pe cineva din colegii mei, desigur. Dar nu gasesc, poate sunt nedreapta, dar cred ca cel care iese in evidenta din inertie e "colegul ideal", si stiu ca daca toti am fi perfecti, scoala n-ar mai avea farmec.

Pe de alta parte a planului sunt "fitosii". Nu, nu sunt oameni innebuniti dupa "vedetele" liceului (ne place sa credem ca noi suntem vedetele-ai naibii narcisisti!-) si nici nu sunt disperati dupa haine de firma sau muzica rock ( nu am nimic cu rockerii, insa ma dezgusta cei care pledeaza pentru un anumit gen, doar pentru a iesi in evidenta, desi ei asculta cu totul si cu totul altceva!). Fitosii mei gresesc doar pentru ca se cred mai destepti ca muritorii de rand... Cu toata stima pentru parintii lor si pentru ceea ce erau ei insisi inainte de liceu, trebuie sa le spun ca sunt "dageaba!" si ca deja majoritatea ne-am saturat de ei!

Cam atat..

Ca un post scriptum, trebuie sa recunosc ca eu ii simpatizez pe toti, desi adesea ma enerveaza majoritatea dintre ei, dar realizez ca si eu gresesc la fel sau mult mai rau ca ei si ca, la urma urmei suntem un colectiv...si trebuie sa ne acceptam unii pe altii, cu toate defectele si calitatile!

Postul acesta trebuia publicat vineri...poate ar fi fost mai sentimental daca l-as fi terminat atunci (l-am terminat azi, adica 15 octombrie!), oricum poate o sa revin pe acest subiect!