Concluzie

Astept sa-ti ceri scuze. Sa-mi propui sa vorbim despre ceea ce ne-a distantat. Sa realizezi (de fapt ai realizat deja) si sa-mi spui ca intr-adevar imi simti lipsa. Eu imi propun (si voi reusi, asa cum am facut si pana acum!) sa nu deschid subiectul acesta, trebuie sa ai si tu initiativa. Oricum, daca ai nevoie de mine stii unde sa ma gasesti! :)

Oricat de tare m-as stradui sa ma inconjor de o fortareata care sa-mi ofere doar lucruri palpabile, nu pot. Sunt multe cele pe care le detin, dar nu sunt sigura ca maine voi avea aceeasi influenta asupra lor. Si exemple pot sa dau si din prezent, dar si din trecut (si stiu ca-mi rezerva multe viitorul!). Am prea putine din cele stabile, iar stabilitatea lor e cat se poate de relativa. Ca nisipul despre care citesc.
Adevarul e ca ma feresc sa simt, dar mai ales sa dau frau liber sentimentelor. La urma urmei de ce sa ma raneasca ei pe mine? Mai bine raman neutra; stiu ca risc sa pierd multe, dar castig incredere in mine. Imi rezerv siguranta ca voi ajunge unde-mi doresc, mai lent dar sigur.
E normal sa nu-mi placa sa pierd, dar nu e nevoie sa trec peste cadavre ca sa-mi indeplinesc scopurile. Oricum, stiu ca cine vreau sa fiu. Stiu ce vreau sa fiu (nu-mi cere sa-ti spun ce meserie, ce facultate ca asta nu stiu sigur!, oricum ma refer in mica masura la astea).
Sunt constienta ca imi va fi foarte greu sa raman la principiile mele pana la final. Dar daca universul meu nu s-a prabusit din cauza unui el, sau din cauza unor ele, daca nici macar o amarata de boala nu m-a daramat, atunci inseamna ca pot sa ma tin pe picioare orice ar fi. Inseamna ca pot repara orice "damage" mi-ar fi provocat.