"Eu visez la iubire, dulce amagire sunt o romantica..."
Imi doresc sa scriu ceva, ce gandesc, fara sa mai fiu de partea morala a barierei pe care nu vreau s-o trec. Nu scriu pentru ca e cineva care ma asculta oricand vreau sa trec bariera; nu scriu pentru ca sunt lucruri care nu trebuie spuse decat celor care pot sa auda ce gandesc, fara sa se gandeasca la imoralitatea celor pe care le gandesc.
Nu sunt o romantica. Am aflat ca romanticii sunt inadaptati, prea sensibili, prea exagerati in sentimente; sunt clasica. Dar contrar conservatorismului care se vede de dincolo de bariera, vreau sa evadez; stiu ca evadarea imi va face mai mult rau decat bine, de aceea respect bariera. Acum vreau sa evadez, sa spun ce gandesc. Nu pot!
Nevoia de evadare vine melodia veveritelor "Nu am cu cine".
Sufar de dualitate. Nu ma refer la dualitate in sensul ca vorbesc cu "eu" din oglinda, ci la lupta pe care o port cu mine insami cand nu stiu ce sa aleg sau ce sa cred. Sentimentele sunt cea mai favorabila tema de dezbatere intre "eu" si .. "eu".
Sunt fericita in sinea mea. Stiu ca sunt fericita, dar sunt si trista. Ma enerveaza oamenii imaturi, cei care se straduie prea mult sa ia o decizie si cei care vorbesc prea mult. Prefer sa nu mi se vorbeasca decat sa mi se spuna lucruri nesemnificative. Oricum, atentia si auzul meu sunt extrem de selective, nu aud decat ce vreau, nu sunt atenta decat la ce e important.
Am o viata de realizat, si o voi realiza respectand bariera impusa. Sa fii transparent te face vulnerabil, de aceea e mai bine sa fie in spatele barierei celalalt "eu". Sa spui minciuni te distruge complet, dar cine zice ca a spune jumatate din adevar e minciuna?
Se afișează postările cu eticheta teoria chibritului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta teoria chibritului. Afișați toate postările
miercuri, 11 februarie 2009
vineri, 31 octombrie 2008
marți, 6 mai 2008
Imaginatie
"Te-am visat noaptea trecuta. Mi-ai spus ca ma iubesti si ne-am impacat.."
Cum puteam sa-i spun ca e doar un vis si ca eu nu mai simt demult nimic pentru el, fara sa-l doara? E trist ca un vis atat de frumos poate fi cosmar in realitate. Imaginatia ne joaca adesea feste si ne trezim ca era mai bine cu capul cufundat in perna, decat in lumea aceasta plina de abstract si lipsita de sens. Adesea ma intreb de ce am fost creati, daca avem un rost anume, daca suntem cu adevarat stapani pe sine sau doar noi ne imaginam acest lucru, cand de fapt suntem marionete in mainile unui comediant la teatrul de papusi. El, de exemplu, ma vrea pe mine, dar eu vreau pe altcineva. Daca as avea situatia in mainile mele, atunci as fi cu el si am fi amandoi fericiti, dar, din pacate ratiunea nu poate domina sentimentele. Simt ca m-as lupta cu morile de vant daca as mai incerca. Oare ce vor aceste mori de vant, de ce nu-mi dau pace?
Pana la urma nu e vorba doar de mine; daca generalizez imi dau seama ca nimic nu poate fi cu adevarat premeditat si tot ce e concret, e de fapt o iluzie, cea mai periculoasa greseala e sa crezi ca ai fraiele in maini. Pentru ca nu le ai, e de ajuns sa respiri, iar echilibrul creat in mintea ta, de catre imaginatia ta, se va darama. Degeaba ne chinuim sa facem "ce trebuie" impotriva a ceea ce inima sau comediantul vrea sa facem, pana la urma, de fapt inca de la inceput, chiar daca ne mintim ca nu e asa, suntem nefericiti si ne simtim fara rost, abatuti.
Oare am fost creati sa visam? Sa ne lasam imaginatia sa zburde?
Eu cred sau vreau sa cred ca am un rost pe lumea asta. Care e? Nu stiu, am fost convinsa de atatea ori ca-l stiu, si tot de atatea ori am primit alta convingere, incat pot sa spun ca nu stiu si ca sunt pierduta intr-o mare de idealuri, iar fiecare nou gand mi se pare reperul perfect. E ca atunci cand esti cu un om si simti ca-l iubesti, ii spui acest lucru, dar dupa ce va despartiti si gasesti pe altcineva simti nevoia sa spui acelasi "te iubesc", iar cel pe care il "iubeai" inainte nu-ti mai trezeste niciun sentiment. E ca vremea si rubricile de meteo de dimineata: se anunta 30 de grade si cald, dar in mijlocul zilei ploua, desi tu credeai ca rochia bej si sandalele sunt recomandate intr-o astfel de zi.
Un copil de 7 ani isi imagineaza cum va fi primul sarut. Si parca vede o inima cu inimioare si simte o caldura intensa si gustul ciocolatei si satisfactia lui Jerry ca a scapat iar de Tom. Cand descopera cu adevarat pasiunea, e dezamagit ca nu asa cum isi imagina, dar fericit ca sentimentul e mai frumos. ok, poate nu e fericita comparatia, dar de cate ori nu ti-ai imaginat ceva, si cand ai descoperit cat de diferit e, nu ai fost dezamagit si totusi fericit?
Pot sa spun ca sunt o norocoasa, m-am indragostit la prima vedere si atunci, la inceput, visam la plimbari sub cerul instelat si dimineti cu mic-dejun la pat. Dupa ce ne-am despartit am visat aceleasi lucruri cu altcineva, dar cand am revenit la "alesul" imaginatia mea a prins iar aripi, mai puternice si care au inceput sa zboare pe altfel de culmi: mai inalte si cu altfel de culori, altfel combinate intre ele. Si daca maine lucrurile se vor rasturna iar? S-au rasturnat ele in cazuri ce pareau mult mai sigure! Trebuie sa recunosc ca acum pot sa bag mana in foc ca voi ramane alaturi de el pana la sfarsitul vietii.
Noaptea..noi oamenii, anatomic vorbind, suntem facuti sa petrecem opt ore pe noapte dormind. E un chin sa nu dormi o noapte; cafea pare sa faca minuni, dar oboseala tot se resimte. Ei bine, nici macar in somn, imaginatia nu se desminte. Fie ca adormi gandindu-te la ce ai maine de facut, sau cu gandul la o pereche de adidasi sau cu gandul la sarutul dupa care te topesti, noaptea iti arata poze si filme cu povesti al carui personaj esti sau nu si in care apar cele cu gandul la care ai adormit. Si te trezesti si incepi sa cauti semnificatii si sa-ti explici ce a vrut noaptea sa-ti spuna.
Suntem facuti sa cautam concretul, doarece ne-am nascut in abstract. Imaginatia e barca in care calatorim si care, deoarece vaslele nu sunt la noi, ne duce cand mai aproape de malul concret, cand mai aproape de malul abstract.
Cand zici ca faci ceea ce-ti dicteaza ratiunea, nu te intrebi care e, de fapt ratiunea? Cand vrei sa-ti asculti inima, nu te gandesti care e cu adevarat vocea inimii? De unde stii ca ai facut alegerea potrivita? Ai trait si urmarile celeilalte alegeri ca stii care e mai buna?
De multe ori mi-am zis: gata! aici e cazul sa ma opresc. Daca maine nu o sa mai fiu si nu o sa mai traiesc ceea ce as fi putut trai? Daca fericirea imi era destinata spre gasire in acel moment? Destin?
Multumesc lui vlad pentru ideea acestui post. Probabil vor mai fi si altele.
Cum puteam sa-i spun ca e doar un vis si ca eu nu mai simt demult nimic pentru el, fara sa-l doara? E trist ca un vis atat de frumos poate fi cosmar in realitate. Imaginatia ne joaca adesea feste si ne trezim ca era mai bine cu capul cufundat in perna, decat in lumea aceasta plina de abstract si lipsita de sens. Adesea ma intreb de ce am fost creati, daca avem un rost anume, daca suntem cu adevarat stapani pe sine sau doar noi ne imaginam acest lucru, cand de fapt suntem marionete in mainile unui comediant la teatrul de papusi. El, de exemplu, ma vrea pe mine, dar eu vreau pe altcineva. Daca as avea situatia in mainile mele, atunci as fi cu el si am fi amandoi fericiti, dar, din pacate ratiunea nu poate domina sentimentele. Simt ca m-as lupta cu morile de vant daca as mai incerca. Oare ce vor aceste mori de vant, de ce nu-mi dau pace?
Pana la urma nu e vorba doar de mine; daca generalizez imi dau seama ca nimic nu poate fi cu adevarat premeditat si tot ce e concret, e de fapt o iluzie, cea mai periculoasa greseala e sa crezi ca ai fraiele in maini. Pentru ca nu le ai, e de ajuns sa respiri, iar echilibrul creat in mintea ta, de catre imaginatia ta, se va darama. Degeaba ne chinuim sa facem "ce trebuie" impotriva a ceea ce inima sau comediantul vrea sa facem, pana la urma, de fapt inca de la inceput, chiar daca ne mintim ca nu e asa, suntem nefericiti si ne simtim fara rost, abatuti.
Oare am fost creati sa visam? Sa ne lasam imaginatia sa zburde?
Eu cred sau vreau sa cred ca am un rost pe lumea asta. Care e? Nu stiu, am fost convinsa de atatea ori ca-l stiu, si tot de atatea ori am primit alta convingere, incat pot sa spun ca nu stiu si ca sunt pierduta intr-o mare de idealuri, iar fiecare nou gand mi se pare reperul perfect. E ca atunci cand esti cu un om si simti ca-l iubesti, ii spui acest lucru, dar dupa ce va despartiti si gasesti pe altcineva simti nevoia sa spui acelasi "te iubesc", iar cel pe care il "iubeai" inainte nu-ti mai trezeste niciun sentiment. E ca vremea si rubricile de meteo de dimineata: se anunta 30 de grade si cald, dar in mijlocul zilei ploua, desi tu credeai ca rochia bej si sandalele sunt recomandate intr-o astfel de zi.
Un copil de 7 ani isi imagineaza cum va fi primul sarut. Si parca vede o inima cu inimioare si simte o caldura intensa si gustul ciocolatei si satisfactia lui Jerry ca a scapat iar de Tom. Cand descopera cu adevarat pasiunea, e dezamagit ca nu asa cum isi imagina, dar fericit ca sentimentul e mai frumos. ok, poate nu e fericita comparatia, dar de cate ori nu ti-ai imaginat ceva, si cand ai descoperit cat de diferit e, nu ai fost dezamagit si totusi fericit?
Pot sa spun ca sunt o norocoasa, m-am indragostit la prima vedere si atunci, la inceput, visam la plimbari sub cerul instelat si dimineti cu mic-dejun la pat. Dupa ce ne-am despartit am visat aceleasi lucruri cu altcineva, dar cand am revenit la "alesul" imaginatia mea a prins iar aripi, mai puternice si care au inceput sa zboare pe altfel de culmi: mai inalte si cu altfel de culori, altfel combinate intre ele. Si daca maine lucrurile se vor rasturna iar? S-au rasturnat ele in cazuri ce pareau mult mai sigure! Trebuie sa recunosc ca acum pot sa bag mana in foc ca voi ramane alaturi de el pana la sfarsitul vietii.
Noaptea..noi oamenii, anatomic vorbind, suntem facuti sa petrecem opt ore pe noapte dormind. E un chin sa nu dormi o noapte; cafea pare sa faca minuni, dar oboseala tot se resimte. Ei bine, nici macar in somn, imaginatia nu se desminte. Fie ca adormi gandindu-te la ce ai maine de facut, sau cu gandul la o pereche de adidasi sau cu gandul la sarutul dupa care te topesti, noaptea iti arata poze si filme cu povesti al carui personaj esti sau nu si in care apar cele cu gandul la care ai adormit. Si te trezesti si incepi sa cauti semnificatii si sa-ti explici ce a vrut noaptea sa-ti spuna.
Suntem facuti sa cautam concretul, doarece ne-am nascut in abstract. Imaginatia e barca in care calatorim si care, deoarece vaslele nu sunt la noi, ne duce cand mai aproape de malul concret, cand mai aproape de malul abstract.
Cand zici ca faci ceea ce-ti dicteaza ratiunea, nu te intrebi care e, de fapt ratiunea? Cand vrei sa-ti asculti inima, nu te gandesti care e cu adevarat vocea inimii? De unde stii ca ai facut alegerea potrivita? Ai trait si urmarile celeilalte alegeri ca stii care e mai buna?
De multe ori mi-am zis: gata! aici e cazul sa ma opresc. Daca maine nu o sa mai fiu si nu o sa mai traiesc ceea ce as fi putut trai? Daca fericirea imi era destinata spre gasire in acel moment? Destin?
Multumesc lui vlad pentru ideea acestui post. Probabil vor mai fi si altele.
duminică, 6 aprilie 2008
E clar ca!
E clar ca in mine se da o lupta apriga intre ceea ce trebuie sa fac si ceea ce as vrea sa fac. Da, da stiu ca e indicat sa faci ce simti, dar atunci de ce de fiecare data cand am facut altceva decat ce trebuie lucrurile s-au complicat? Eu stiu ca in interiorul meu e o voce care imi zice mereu ce sa fac (adica ceea ce trebuie sa fac). Si serios acum, daca nu m-as gandi ca altii isi permit mai multe decat mine (nu ma refer la bani), as fi cea mai fericita. Noroc ca vocea imi aminteste si de partea nefericita a fericirii celorlalti.
E clar ca viata e o lupta continua si mult prea greu de inteles. Am zis ca daca lumea ar fi desert, eu as fi apa; nu pentru ca as fi nimic, ci pentru ca traiesc cu iluzia ca pot schimba lumea prin simplul fapt ca eu gandesc altfel, am o mentalitate diferita. Nu stiu ce va fi pana la final, dar imi va fi bine daca imi ascult vocea.
E clar ca nu toti puteti intelege ce e cu vocea aceasta, pentru ca nu toti vedeti lumea prin ochii mei. Inca lucrez la partea cu tacutul, pentru ca "tacerea e de aur", si la partea cu diplomatia, pentru ca "vorba dulce, mult aduce", si la partea cu statul deoparte, "cand doi se cearta, al treilea castiga".
E clar ca ma alimentez cu vise; si visele ingrasa!
E clar ca viata e o lupta continua si mult prea greu de inteles. Am zis ca daca lumea ar fi desert, eu as fi apa; nu pentru ca as fi nimic, ci pentru ca traiesc cu iluzia ca pot schimba lumea prin simplul fapt ca eu gandesc altfel, am o mentalitate diferita. Nu stiu ce va fi pana la final, dar imi va fi bine daca imi ascult vocea.
E clar ca nu toti puteti intelege ce e cu vocea aceasta, pentru ca nu toti vedeti lumea prin ochii mei. Inca lucrez la partea cu tacutul, pentru ca "tacerea e de aur", si la partea cu diplomatia, pentru ca "vorba dulce, mult aduce", si la partea cu statul deoparte, "cand doi se cearta, al treilea castiga".
E clar ca ma alimentez cu vise; si visele ingrasa!
joi, 3 aprilie 2008
Noi, femeile, avem un talent oribil de a ceda dor in fata barbatilor care anticipeaza gandirea noastra, siguri pe ei si 50% (daca, nu mai mult) misogini. Desigur, acest lucru se intampla deoarece ne place sa luptam contra morilor de vant, sa fim mereu provocate sa ne demonstram abilitatea in a obtine ceea ce dorim. Ei, spre deosebire de noi, spun lucruri frumoase cand vor ceva, iar siguri pe ei sunt mereu. Noi suntem sigure pe noi si devenim "rele" cand vrem ceva, caci dragute suntem constant.
O femeie ii da o palma unui barbat doar cand e ccomplet dezarmata; adica atunci cand el foloseste impotriva ei, cea mai putermica arma detinuta de ea. Si e cumplit cand se intampla asta. Dar, dragii mei, atunci cand sunteti pasuiti inseamna ca va aflati in pericol maxim; daca tu crezi ca ai "umilit" o femeie, dar ea este in continuare sigura pe ea, atunci e clar ca razbunarea ei va fi la fel de dulce cum a fost sentimentul redat de falsa ta izbanda. Nu uitati ca femeia l-a facut pe barbat sa muste marul, insa tot ea v-a dat viata.
Oricum ideea e ca noua ne plac barbatii puternici din toate punctele de vedere. Sunt o provocare; cui nu-i plac provocarile? ;;)
O femeie ii da o palma unui barbat doar cand e ccomplet dezarmata; adica atunci cand el foloseste impotriva ei, cea mai putermica arma detinuta de ea. Si e cumplit cand se intampla asta. Dar, dragii mei, atunci cand sunteti pasuiti inseamna ca va aflati in pericol maxim; daca tu crezi ca ai "umilit" o femeie, dar ea este in continuare sigura pe ea, atunci e clar ca razbunarea ei va fi la fel de dulce cum a fost sentimentul redat de falsa ta izbanda. Nu uitati ca femeia l-a facut pe barbat sa muste marul, insa tot ea v-a dat viata.
Oricum ideea e ca noua ne plac barbatii puternici din toate punctele de vedere. Sunt o provocare; cui nu-i plac provocarile? ;;)
duminică, 30 martie 2008
Mai e mult pana departe?..
Ma enerveaza lucrurile care par usoare ca sunt grele.
De exemplu:cineva iti zici sa-i spui 5 calitati ale tale, sau cum sa fiu partenerul perfect, sau 5 lucruri cu care te-ai descurca oriunde, sau ce simti cand iubesti, sau melodia favorita, sau... sau sa alegi la ce facultate sa mergi, sau cu cine sa o iei de la capat.
Eu nu stiu ce calitati am; partenerul perfect e cel de acum; ma descurc oriunde am semnal la telefon; nu stiu ce simt, si nici ce nu simt, pentru ca simti de toate; ascult orice oricand oriunde, azi vreau la medicina, nu vreau alt inceput.
...si tot nu sunt lamurita...
De exemplu:cineva iti zici sa-i spui 5 calitati ale tale, sau cum sa fiu partenerul perfect, sau 5 lucruri cu care te-ai descurca oriunde, sau ce simti cand iubesti, sau melodia favorita, sau... sau sa alegi la ce facultate sa mergi, sau cu cine sa o iei de la capat.
Eu nu stiu ce calitati am; partenerul perfect e cel de acum; ma descurc oriunde am semnal la telefon; nu stiu ce simt, si nici ce nu simt, pentru ca simti de toate; ascult orice oricand oriunde, azi vreau la medicina, nu vreau alt inceput.
...si tot nu sunt lamurita...
joi, 27 martie 2008
Resemnarea
Cred ca cel mai bun lucru care ti se poate intampla, pana la urma, e resemnarea. Eu nu prea stiu sa ma resemnez, de obicei obtin ceea ce vreau si-mi place sa stiu acest lucru, dar nu tot ceea ce vrei pe moment e ceea ce vrei cu adevarat sau ceea ce e potrivit asa ca trebuie sa te si resemnezi. As fi putut sa lupt pentru o prietenie bolnavicioasa, sau pentru o idee care nu ar fi schimbat cu nimic lucrurile in bine, ci doar ar fi agravat conflicte. M-am resemnat cu bucurie sa stiu ca nu sufar de nevoia de a fi mereu in centrul atentiei; m-am resemnat si cu gandul ca e nevoie de multa munca si perseverenta sa ajungi unde vrei.
Eu stiu ca totul se intoarce asupra ta; de ce sa-mi fac le fac rau altora cand stiu ca e ca si cum mi-as face rau mie? Sigur ca mai am de lucru la ideea de resemnare cand vad pe cineva ca se afla intr-o companie nepotrivita. Eu stiu ca extremele se atrag, dar asta nu inseamna ca nordul si sudul trebuie sa se uneasca: nordul e mereu nord, iar sudul mereu sud, caci altfel ne-am rataci in propriile iluzii. De aceea e bine sa stii cam unde incep si unde se termina ideile tale, ca sa nu le obligi sa devina iluzii. Asta nu inseamna ca nu e bine sa ai prieteni; e bine sa ai prieteni care sa te puna in evidenta si pe care tu sa-i faci sa se simta bine in pielea lor.
Cred ca cel mai periculos sentiment e dragostea si ma resemnez cu principiul acesta, desi uneori simt ca e mai bine sa nu pun suflet, ca e mai importanta demnitatea si puterea de a lua mereu cele mai bune decizii pentru tine, nici macar pentru voi, ci pentru tine. Si da, stiu, am vazut mult prea multe experiente straine si devin paranoica si simt ca toata lumea e rea si ca toti vor sa se simta bine doar ei. E normal, doar si eu ma comprt asisderea.
M-am resemnat si cu faptul ca e posibil sa nu mai mai simt niciodata bine, doar din cauza ca am avut candva meningita. M-am resemnat si cu ideea ca celorlalti nu are de ce sa le pese, doar ca eu chiar vreau sa le pese, pentru ca daca toata lumea imi zambeste simt ca pot sa ma resemnez mai usor!
miercuri, 19 martie 2008
prieteni.prietenii.prietenie
Pot sa spun ca am multi prieteni.
sorina, mai2007
Fiecare tine sa se puna in evidenta prin inferioritatea aproapelui sau. (schopenhauer)
Si d-asta azi afirm: mai bine cand fiecare e pe cont propriu! ;)
miercuri, 5 martie 2008
Aseara am zis ca daca va ploua vom fi mai fericiti, iar azi a plouat si am fost fericita. Simteam nevoia sa plang, iar ploaia a plans pentru mine pentru ca dupa lacrimi urmeaza surasul. Acum zambesc! :)
Uite versuri:
I didn't came here to live you,
I didn't came here to loose..
I was brought here by the power of love..
Uite versuri:
I didn't came here to live you,
I didn't came here to loose..
I was brought here by the power of love..
duminică, 2 martie 2008
De ce femeile sunt proaste si barbatii niste porci
Incep prin a spune ca femeile nu sunt proaste, iar barbatii nu au cum sa fie porci (anatomic vorbind!).
In general cand gasim pe cineva, mai ales daca nu am mai avut ocazia sa gasim pe altcineva asa inainte, ne lasam conduse, credem tot ce auzim, iertam orice, ca doar nah, dragostea adevarata invinge totul. Prostii! Atata timp cat nu mai esti in stare sa spui ce vrei, sa te detasezi, nu ai intalnit dragostea, ci o obsesie bolnavicioasa. Orice mi s-ar spune, eu stiu ca femeile cand vor sa creada ceva, vor crede, chiar daca nici barbatul din fata lor nu-si doreste ca ele sa creada acest lucru. Adica, fetelor, noi ne obsesionam sa ne lasam conduse de barbati; ideal e sa stim cand sa zicem "pana-aici!" si sa-i trimitem la mama lor.
Barbatii nu au cum sa fie porci. Sunt nesimtiti, lipsiti de suflet,uituci si cum vreti voi. Porci, nu. Un porc nu ar gasi de fiecare data motivul perfect pentru care a intarziat la intalnire.
Eu zic asa: barbatii sunt porci iar femeile sunt proaste pentru ca asa vrem noi sa credem. De fapt noi suntem masochiste (pentru ca avem obiceiul sa credem in ceea ce ne face rau), iar ei profita de acest lucru.
In general cand gasim pe cineva, mai ales daca nu am mai avut ocazia sa gasim pe altcineva asa inainte, ne lasam conduse, credem tot ce auzim, iertam orice, ca doar nah, dragostea adevarata invinge totul. Prostii! Atata timp cat nu mai esti in stare sa spui ce vrei, sa te detasezi, nu ai intalnit dragostea, ci o obsesie bolnavicioasa. Orice mi s-ar spune, eu stiu ca femeile cand vor sa creada ceva, vor crede, chiar daca nici barbatul din fata lor nu-si doreste ca ele sa creada acest lucru. Adica, fetelor, noi ne obsesionam sa ne lasam conduse de barbati; ideal e sa stim cand sa zicem "pana-aici!" si sa-i trimitem la mama lor.
Barbatii nu au cum sa fie porci. Sunt nesimtiti, lipsiti de suflet,uituci si cum vreti voi. Porci, nu. Un porc nu ar gasi de fiecare data motivul perfect pentru care a intarziat la intalnire.
Eu zic asa: barbatii sunt porci iar femeile sunt proaste pentru ca asa vrem noi sa credem. De fapt noi suntem masochiste (pentru ca avem obiceiul sa credem in ceea ce ne face rau), iar ei profita de acest lucru.
luni, 25 februarie 2008
Vine primavara.
Sunt foarte fericita ca vine primavara si ca pot sa scot capul pe fereastra si sa ma umplu de energie. Stiu ca fraza nu e valabila pentru cei care stau la apartament; nici pentru mine, care stau la apartament in cursul saptamanii nu e valabila. In schimb la casa, acasa, e minunat: deschizi geamul si simti primavara... Daca acum trei zile imi doream sa merg la schi (dorinta asta a disparut pentru ca am fost la schi! :P ), acum vreau sa stau intinsa pe iarba si soarele sa ma copleseasca de caldura; sau sa inot in mare.
Ma gandeam aseara de ce-mi place mai mult sa stau la casa decat la apartament, si uite la ce-am ajuns:
1.La casa, mai ales daca ai o casa la tara, poti sa te duci in padure si sa te izolezi de ceilalti; poti sa-ti aduni gasca si sa pleci "cu cortul"; daca stai la apartament in mijlocul orasului in cel mai bun caz o sa te duci pe o banca in parc.
2.Daca vrei sa dai o petrecere la tine, daca stai la apartament va trebui sa nu sari; sa nu dai muzica deloc tare; si sa te comformezi cu cei 2 metripatrati din intreg apartamentul. In schimb, la casa, vecinii vor fi mai intelegatori: in primul rand nu se va zgudui patul cu ei la fiecare saritura de-a ta. Si daca te plicitisesti inauntru poti iesi afara; sa tipi..sa dansezi.
3. La tara poti sa cresti caini, pisici, iepuri sau ce-ti mai place tie. Poti si-n apartament, dar mie personal mi s-ar face scarba de atata par de pisica pe pat sau pe perna. Sau poti sa-ti cresti plantele in tihna. Si la bloc poti sa-ti cumperi un firisor de pamant pe care sa-ti plantezi o lalea, dar una e cand ai curtea ta si cand florile infloresc dupa zambetul tau, si alta cand plantele se ofilesc din cauza detergentului arucat pe geam de la vecinul de la 4.
4. La casa poti sa-ti usuci hainele in curte. Ador mirosul acela de proapat pe care-l imprima vantul in haine...Nu ai cum sa obtii mirosul asta pe balcon, unde inghesui o gramada de rufe pe 4 ate atarnate.
5. Gandeste-te ca nu gasesti nimic din ACASA in "apartament" sau "bloc", in schimb "casa" e luat din "aCASA"! :)
Ma gandeam aseara de ce-mi place mai mult sa stau la casa decat la apartament, si uite la ce-am ajuns:
1.La casa, mai ales daca ai o casa la tara, poti sa te duci in padure si sa te izolezi de ceilalti; poti sa-ti aduni gasca si sa pleci "cu cortul"; daca stai la apartament in mijlocul orasului in cel mai bun caz o sa te duci pe o banca in parc.
2.Daca vrei sa dai o petrecere la tine, daca stai la apartament va trebui sa nu sari; sa nu dai muzica deloc tare; si sa te comformezi cu cei 2 metripatrati din intreg apartamentul. In schimb, la casa, vecinii vor fi mai intelegatori: in primul rand nu se va zgudui patul cu ei la fiecare saritura de-a ta. Si daca te plicitisesti inauntru poti iesi afara; sa tipi..sa dansezi.
3. La tara poti sa cresti caini, pisici, iepuri sau ce-ti mai place tie. Poti si-n apartament, dar mie personal mi s-ar face scarba de atata par de pisica pe pat sau pe perna. Sau poti sa-ti cresti plantele in tihna. Si la bloc poti sa-ti cumperi un firisor de pamant pe care sa-ti plantezi o lalea, dar una e cand ai curtea ta si cand florile infloresc dupa zambetul tau, si alta cand plantele se ofilesc din cauza detergentului arucat pe geam de la vecinul de la 4.
4. La casa poti sa-ti usuci hainele in curte. Ador mirosul acela de proapat pe care-l imprima vantul in haine...Nu ai cum sa obtii mirosul asta pe balcon, unde inghesui o gramada de rufe pe 4 ate atarnate.
5. Gandeste-te ca nu gasesti nimic din ACASA in "apartament" sau "bloc", in schimb "casa" e luat din "aCASA"! :)
luni, 11 februarie 2008
Nu stim sa apreciem un lucru cu adevarat decat dupa ce il pierdem, din pacate
Am citit cosmarul lui Em si sincer, e si cosmarul meu.
Momentan nu ma gandesc decat la tine, ce-as face daca te-as pierde. Ar fi trist, dar am trecut peste atatea incat..De fapt, nu, tu esti Rhett al meu, dar eu nu sunt precum Scarlett si nu o sa te pierd; de fapt nu o sa ma pierzi tu pe mine, cel putin atata timp cat noi nu ne dorim asta. Dar si treaba cu doritul e relativa prntru ca mi-am dorit sa pierd multi oameni dragi (sa-i pierd la modul sa nu-i mai vad atat de des, sa nu ma mai sune, sa se mute din oras etc, nu sa-i pierd de tot!) iar cand i-am pierdut le-am simtit lipsa ca pe o rana de necicatrizat..
Am suferit enorm cand te-am pierdut atunci si nu vreau sa se mai intample o data, nu cred ca as mai suporta.
Dar drama incepe cand oamenii incep sa nu mai comunice despre perceptiile lor depre viata, si desigur cand nu gasesc o cale de mijloc; Insa rau cu rau, dar mai rau e fara rau..
Ce simplu e sa fac filosofii despre toate astea, si ce greu e sa le simti..
Si m-am invatat prost, de aproape o jumatate de an traiesc un vis, n-as vrea sa devina cosmar!
Momentan nu ma gandesc decat la tine, ce-as face daca te-as pierde. Ar fi trist, dar am trecut peste atatea incat..De fapt, nu, tu esti Rhett al meu, dar eu nu sunt precum Scarlett si nu o sa te pierd; de fapt nu o sa ma pierzi tu pe mine, cel putin atata timp cat noi nu ne dorim asta. Dar si treaba cu doritul e relativa prntru ca mi-am dorit sa pierd multi oameni dragi (sa-i pierd la modul sa nu-i mai vad atat de des, sa nu ma mai sune, sa se mute din oras etc, nu sa-i pierd de tot!) iar cand i-am pierdut le-am simtit lipsa ca pe o rana de necicatrizat..
Am suferit enorm cand te-am pierdut atunci si nu vreau sa se mai intample o data, nu cred ca as mai suporta.
Dar drama incepe cand oamenii incep sa nu mai comunice despre perceptiile lor depre viata, si desigur cand nu gasesc o cale de mijloc; Insa rau cu rau, dar mai rau e fara rau..
Ce simplu e sa fac filosofii despre toate astea, si ce greu e sa le simti..
Si m-am invatat prost, de aproape o jumatate de an traiesc un vis, n-as vrea sa devina cosmar!
joi, 31 ianuarie 2008
Viitorul nostru II
O sa terminam liceul, asa cum e el, cu profesori buni si rai, cu materiale didactice folositoare, noi sau stricate. Ideea e ce facem dupa ce il terminam; catre ce facultate mergem. Merita sa faci o facultate? El are o viziune in acest sens, cu care sunt intru totul de acord! In opinia mea nu vad de ce ai face o facultate pe la 30 de ani, avand in vedere ca meseria ta nu-ti cere o astfel de facultate; daca voiai facultate trebuia s-o faci la timpul potrivit. Desigur, daca lucrezi intr-o banca si ti se cer studii care pe vremea ta nu se faceau, atunci e in regula, dar daca nu ai nevoie de diploma aceea, atunci de ce sa faci o facultate? Sa pierzi timpul? Sa poti sa "te dai rotund"? Nu sunt deloc de acord cu facultatile astea care dau diplome pe niste examene copiate in serie si paralel. Oricum, nu mai au sanse cei in varsta, cu facultatile prospat terminate, poate doar daca cei buni si tineri pleaca in strainatate si elibereaza locuri.
Ma rog, aceasta e o problema care nu ma afecteaza in mod direct. Eu tot cred ca daca esti bun, te descurci oriunde si cu oricata concurenta ai avea. Marea mea problema e ca nu stiu la ce facultate sa dau. Oscilez intre cateva; o idee ar fi sa le parcurg in paralel. Ma consolez cu gandul ca mai am pana la facultate!
Ma rog, aceasta e o problema care nu ma afecteaza in mod direct. Eu tot cred ca daca esti bun, te descurci oriunde si cu oricata concurenta ai avea. Marea mea problema e ca nu stiu la ce facultate sa dau. Oscilez intre cateva; o idee ar fi sa le parcurg in paralel. Ma consolez cu gandul ca mai am pana la facultate!
miercuri, 30 ianuarie 2008
Viitorul nostru
Tu si tu, am urmarit emisiunea la care ati fost invitati in seara asta si as avea cate ceva de spus:
Legat de investitiile care se pot face in scoli: intr-adevar sunt din ce in ce mai putini profesorii care investesc ca elevii lor sa ajunga departe; din ce in ce mai putini cei care chiar vor sa aiba ore interactive si se preocupa de cat stiu elevii lor. Sunt de acord, noi in Dinicu avem foarte putine dotari in laboratoare, dar oare daca am avea mai multe am sti sa le pretuim si sa le pastram? Eu, personal, sunt martora zi de zi a dispretului colegilor fata de banci, bai si pereti; daca ar putea ar darama scoala cu totul; nu le pasa daca se sparge un geam, ideea e sa nu se afle cine a facut; nu mai conteaza ca vom trece iarna tremurand de frig! Sincer, dupa parerea mea, totul porneste din educatia primita acasa, si din preocuparea pe care o manifesta admistratorii scolilor. O solutie ar fi sa ne pandeasca cineva tot timpul, iar cel care greseste sa fie pedepsit; imi pare rau sa o spun, dar fara un sistem dictatorial in acest sens, nu se va rezolva nimic!
Legat de plecatul in strainatate dupa terminarea studiilor: NU sunt de acord. Asa cum spuneti si voi, salariile nu au cum sa creasca daca toti mergem sa muncim pentru altii; schimbul de experienta e ok, chiar recomandat, dar nu vad de ce ai pleca "sa faci bani" in Spania, Italia etc.. Sunt de acord insa sa lucrezi la o firma straina care are sediu la noi, mi se pare slujba perfecta!
E greu sa faci ceva ca sa imbunatatesti situatia economica a Campulungului. Daca ne facem toti firme n-o sa avem oameni cu care sa lucram, iar daca lucram pentru altii, s-ar putea sa ramanem "slugi". Ideal ar fi sa se investeasca in scoli si spitale; iar ca propunere de locuri de munca..poate o solutie ar fi ca orasul nostru sa fie transformat in oras turistic, sau sa redevina industrial (ceea ce mi se pare imposibil!).
Legat de investitiile care se pot face in scoli: intr-adevar sunt din ce in ce mai putini profesorii care investesc ca elevii lor sa ajunga departe; din ce in ce mai putini cei care chiar vor sa aiba ore interactive si se preocupa de cat stiu elevii lor. Sunt de acord, noi in Dinicu avem foarte putine dotari in laboratoare, dar oare daca am avea mai multe am sti sa le pretuim si sa le pastram? Eu, personal, sunt martora zi de zi a dispretului colegilor fata de banci, bai si pereti; daca ar putea ar darama scoala cu totul; nu le pasa daca se sparge un geam, ideea e sa nu se afle cine a facut; nu mai conteaza ca vom trece iarna tremurand de frig! Sincer, dupa parerea mea, totul porneste din educatia primita acasa, si din preocuparea pe care o manifesta admistratorii scolilor. O solutie ar fi sa ne pandeasca cineva tot timpul, iar cel care greseste sa fie pedepsit; imi pare rau sa o spun, dar fara un sistem dictatorial in acest sens, nu se va rezolva nimic!
Legat de plecatul in strainatate dupa terminarea studiilor: NU sunt de acord. Asa cum spuneti si voi, salariile nu au cum sa creasca daca toti mergem sa muncim pentru altii; schimbul de experienta e ok, chiar recomandat, dar nu vad de ce ai pleca "sa faci bani" in Spania, Italia etc.. Sunt de acord insa sa lucrezi la o firma straina care are sediu la noi, mi se pare slujba perfecta!
E greu sa faci ceva ca sa imbunatatesti situatia economica a Campulungului. Daca ne facem toti firme n-o sa avem oameni cu care sa lucram, iar daca lucram pentru altii, s-ar putea sa ramanem "slugi". Ideal ar fi sa se investeasca in scoli si spitale; iar ca propunere de locuri de munca..poate o solutie ar fi ca orasul nostru sa fie transformat in oras turistic, sau sa redevina industrial (ceea ce mi se pare imposibil!).
Metroul
Intr-o zi o sa ne iubim intr-un metrou...
Metroul merge repede, trebuie sa fi si tu la fel, dragul meu...
Tipatul metroului e adanc, parca trist...eu nu vreau asa!
Metroul merge repede, trebuie sa fi si tu la fel, dragul meu...
Tipatul metroului e adanc, parca trist...eu nu vreau asa!
duminică, 20 ianuarie 2008
mda.
Ce te faci daca ai posibilitatea sa iti dai seama ce va fi maine? Nu conteaza cum si de ce, doar stii ce se va intampla (si daca e de rau sau nu). Sa zicem ca ceea ce se va intampla maine e de rau (nu e pesimism, e presentiment). Si acum...crezi ca e bine sa lasi lucrurile sa se intample intocmai, chiar sa le fortezi sa se intample intocmai, sau sa incerci sa le eviti? Si daca nu poti sa le eviti? E normal sa nu poti sa le eviti, doar in mintea ta stii ce urmeaza sa faci dupa fiecare clipa.
Greu..
Sunt independenta, iar independenta implica indiferenta si deloc sentimente.
Greu..
Cred ca imi va fi greu sa nu mai folosesc cuvantul "greu", dar nu imposibil! :D
Greu..
Sunt independenta, iar independenta implica indiferenta si deloc sentimente.
Greu..
Cred ca imi va fi greu sa nu mai folosesc cuvantul "greu", dar nu imposibil! :D
miercuri, 16 ianuarie 2008
Ce-am avut si ce-am pierdut
Am avut...
idei
am pierdut...
inspiratia
Am avut ..planuri
am pierdut...
sprijinul
Am avut...
prieteni
am pierdut..
increderea
Am avut ...prieten
am pierdut...
timp
Am avut...."viata de noapte"
am pierdut....
respect
Am avut...chef de mistouri
am pierdut..
posibili prieteni
Am avut ..o tovarasa de glume, povesti si chiul
am pierdut...
planuri
Am avut...ocazii
am pierdut...
oameni
Am avut...sanse de a cunoaste ce-i bine si rau
am pierdut...
prieteni
Te am pe tine si sunt cea mai castigata!
Mentionez: prietenul despre care vorbesc e facut pentru lumea lui, nu pentru lumea asta; tovarasa de glume, povesti si chiul "She was my best friend. A girl who I lost contact with although she lives a couple of buildings away. We had a fight about something (when we where in high school) and I refused to talk to her for a couple of years. After that, it was impossible to go back to our friendship. We went separate ways, I guess, we are very different now."; prietenii..prieteni adevarati nu sunt colegi de serviciu, scoala sau care au interese comune cu tine; "viata de noapte", pentru mine, nu e ceva chiar asa de "maret"!
Cred ca e nevoie sa suferi ca sa te simti fericit, de-asta nu regret nimic!
miercuri, 9 ianuarie 2008
..gand..
Cand m-am apucat de blog incepusem o poveste inspirata din realitate, dar mi-am dat seama ca aveam prea multe personaje si nu as fi inteles nimic din ceea ce as fi scris (nici macar eu, vreau sa spun..). Oricum, povestea si-a atins scopul. De fapt, cand mi-am facut blogul, l-am facut pentru ca voiam sa arat cu adevarat ce gandesc, dar pe parcurs mi-am dat seama ca pot sa spun in fata ce gandesc, asa cum fac mereu. Adevarul e ca eram diferita cand m-am apucat de scris aici. Voiam sa ma transform, sa fiu asa cum sunt acum, dar nu stiam ce implica o astfel de transformare. Acum stiu, si nu regret nimic, ca de fiecare data. Din nou obtin ce-mi doresc si sunt fericita si zambesc. Nu stiu cauza; nu stiu daca el, daca acea noapte, daca dorintele, daca zapada, daca iaurtul sau ciocolata; ideea e ca zambesc si pot sa fiu eu.
Citeam undeva ca noi fetele ne indragostim de un barbat pentru aceleasi trasaturi din cauza carora mai tarziu ne vom enerva. La urma urmei nu stiu de ce ma enervez cateodata si imi vine sa tip si sa fac urat; alatadata mi-ar place la nebunie sa se poarte exact la fel (si nu e vorba de circumstantele in care face un gest). Nu mai vorbim de faptul ca ma trezesc ca fac anumite gesturi pe care daca le-ar face el as bazai secole. In fine, eu mereu spun ca trebuie sa saruti multi broscoi pana descoperi printul. Ideea e sa sti cand ti-ai descoperit printul si sa stii ce print iti doresti si sa-l accepti asa cum e. Complex...
In ultima vreme toata lumea din jurul meu isi rupe/scrinteste cate un picior. E trist si plictisitor sa stai cu saptamanile in pat cu cimentul pe tine (ghips). Si mai trist e ca s-ar putea sa n-ai voie la schi iarna asta. Eu nu simt ca e iarna decat daca dupa ce ma bat cu zapada sau ma dau cu sania, beau vin fiert. Cred ca o sa sjung alcoolica; dar iarna, pentru mine, e zapada si vin fiert.
Tocmai am primit niste versuri: " we've got tonight, who needs tomorrow?.." si imi amintesc de.. Versurile astea mi se par incredibil de iresponsabile. :D
Citeam undeva ca noi fetele ne indragostim de un barbat pentru aceleasi trasaturi din cauza carora mai tarziu ne vom enerva. La urma urmei nu stiu de ce ma enervez cateodata si imi vine sa tip si sa fac urat; alatadata mi-ar place la nebunie sa se poarte exact la fel (si nu e vorba de circumstantele in care face un gest). Nu mai vorbim de faptul ca ma trezesc ca fac anumite gesturi pe care daca le-ar face el as bazai secole. In fine, eu mereu spun ca trebuie sa saruti multi broscoi pana descoperi printul. Ideea e sa sti cand ti-ai descoperit printul si sa stii ce print iti doresti si sa-l accepti asa cum e. Complex...
In ultima vreme toata lumea din jurul meu isi rupe/scrinteste cate un picior. E trist si plictisitor sa stai cu saptamanile in pat cu cimentul pe tine (ghips). Si mai trist e ca s-ar putea sa n-ai voie la schi iarna asta. Eu nu simt ca e iarna decat daca dupa ce ma bat cu zapada sau ma dau cu sania, beau vin fiert. Cred ca o sa sjung alcoolica; dar iarna, pentru mine, e zapada si vin fiert.
Tocmai am primit niste versuri: " we've got tonight, who needs tomorrow?.." si imi amintesc de.. Versurile astea mi se par incredibil de iresponsabile. :D
marți, 18 decembrie 2007
Oameni
Ei bine, imi place sa cred in oameni. Imi place sa le zambesc, sa le dau sfaturi, sa pot sa ma incred in ei. Cand spun oameni, spun prieteni. Niciodata n-am regretat prea tare ca am avut incredere in cineva, dar de suferit de pe urma oamenilor, am suferit destul. Poate ca faptul ca pentru mine oameni=prieteni e un defect; Cu toate astea, aceasta egalitate e singura solutie de a le acorda celor din jur sanse egale.
Insa cand ceva scartie, deja imi dau seama ca ceva e gresit. rectific: ca totul e gresit si e pierdut!, adica relatia mea cu "prietenul" (a se citi: amic, prietena, iubit!) e sortita finalizarii. Doi oameni au reusit sa ma faca sa revin la ei dupa ce m-au dezamagit. Rectic iar: nu m-au dezamagit, de fapt. Pentru ca a dezamagi inseamna a te califica mai prejos decat asteptarile celorlalti sr crede ca te-ai putea califica. Acesti doi oameni, i-au dezamagit mai degraba pe cei din jurul meu, si astfel imprejurarile m-au departat de ei )dar tot ele m-au adus iar impreuna cu ei).
Revin la oameni. Care sunt oameni pentru mine? Toti. Dar imediat ii remarc pe cei care au aceleasi puncte de atins ca si mine. Nu discriminez si nici nu inseamna ca nu acord sanse egale. E ca si cum unii invata despre Columna lui Traian azi, pentru ca azi au istoria, iar altii afla maine, pentru ca maine au cursul.
Imi place la nebunie sa fiu ascultata, desi in majoritatea timpului, eu ii ascult pe altii. Oamenii trebuie sa stie cum sa ma contrazica. Daca ma ataca direct si cu multa lume, tocmai pentru ca imi sunt oameni, s-ar putea sa piarda din respectul pe care il am pentru ei. In schimb, daca mi se spune discret si chiar in mod diplomat (desi accept si confruntarile directe), iau in considerare.
Poate ca sunt conservatoare, tradionalista sau cum vreti voi, dar acum, mai ales acum, simt nevoia sa "vad" cat mai mult oameni. Sau sa "revad"...
Insa cand ceva scartie, deja imi dau seama ca ceva e gresit. rectific: ca totul e gresit si e pierdut!, adica relatia mea cu "prietenul" (a se citi: amic, prietena, iubit!) e sortita finalizarii. Doi oameni au reusit sa ma faca sa revin la ei dupa ce m-au dezamagit. Rectic iar: nu m-au dezamagit, de fapt. Pentru ca a dezamagi inseamna a te califica mai prejos decat asteptarile celorlalti sr crede ca te-ai putea califica. Acesti doi oameni, i-au dezamagit mai degraba pe cei din jurul meu, si astfel imprejurarile m-au departat de ei )dar tot ele m-au adus iar impreuna cu ei).
Revin la oameni. Care sunt oameni pentru mine? Toti. Dar imediat ii remarc pe cei care au aceleasi puncte de atins ca si mine. Nu discriminez si nici nu inseamna ca nu acord sanse egale. E ca si cum unii invata despre Columna lui Traian azi, pentru ca azi au istoria, iar altii afla maine, pentru ca maine au cursul.
Imi place la nebunie sa fiu ascultata, desi in majoritatea timpului, eu ii ascult pe altii. Oamenii trebuie sa stie cum sa ma contrazica. Daca ma ataca direct si cu multa lume, tocmai pentru ca imi sunt oameni, s-ar putea sa piarda din respectul pe care il am pentru ei. In schimb, daca mi se spune discret si chiar in mod diplomat (desi accept si confruntarile directe), iau in considerare.
Poate ca sunt conservatoare, tradionalista sau cum vreti voi, dar acum, mai ales acum, simt nevoia sa "vad" cat mai mult oameni. Sau sa "revad"...
joi, 13 decembrie 2007
School
Nu-mi place la scoala!
Carui elev ii place la scoala?
Da, bine, o sa regret anii astia dupa ce ii voi depasi, dar acum nu-mi place la scoala.
Imi lipsesc profesorii din generala, imi lipseste atmosfera de anul trecut..
Azi am intalnit o profesoara care chiar mi-ar placea, la ora careia m-as duce de drag si la care as invata pentru stiu ca mi-ar trebui.
Nu e profa mea de clasa (nici pe profa mea n-as schimba-o!), si desi e tanara mi-a placut la nebunie atmosfera pe care a creat-o in clasa!
Poftim niste puncte pe care le apreciez la un profesor:
Carui elev ii place la scoala?
Da, bine, o sa regret anii astia dupa ce ii voi depasi, dar acum nu-mi place la scoala.
Imi lipsesc profesorii din generala, imi lipseste atmosfera de anul trecut..
Azi am intalnit o profesoara care chiar mi-ar placea, la ora careia m-as duce de drag si la care as invata pentru stiu ca mi-ar trebui.
Nu e profa mea de clasa (nici pe profa mea n-as schimba-o!), si desi e tanara mi-a placut la nebunie atmosfera pe care a creat-o in clasa!
Poftim niste puncte pe care le apreciez la un profesor:
- sa priveasca elevii ca pe niste adulti, sau sa se comporte le ca un copil; unul mai responsabil, ce-i drept.
- sa-i asculte pe toti si sa-i aprecieze pe fiecare pentru cat poate.
- sa renunte la catedra, sa se aseze pe un scaun intre banci, sau chiar cu un copil in banca.
- sa nu vina cu catalogul, poate sa-si ia absentii si sa puna notele pe o foaie pana in cancelarie
- sa-si strige elevii dupa prenume, asa e mai aproape de ei.
- sa zambeasca
- sa nu se crizeze ca nu-i vin copii la ora sau ca nu sunt interesati; un licean cel putin, e constient de care materie are nevoie si de care nu. ( nu am zis sa nu le puna absente sau sa nu-i noteze dupa merit, doar sa nu-i pese, sau cel putin asa sa dea de inteles); oricum fie ca e placut purtandu-se asa, fie ca e "rau" tot asa il vor iubii elevii carora nu le pasa materia lui-macar cei care sunt cu adevarat interesati, ii vor iubi si mai tare si pe el, si materia.
- sa nu pedepseasca o clasa intreaga pentru niste cativa care ii strica ora. pentru asta poate pune nemotivabile si ii poate da afara.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)