In seara asta l-am vazut pe Mos Craciun si nu mint. Am luat-o razna rau de tot, chiar cred in Mos Craciun!
Cadouri...
Am auzit de o dorinta cu niste papadii, eu imi doresc ceva mai simplu sau poate mai complicat, cert e ca anul asta o sa am parte de cel mai frumos Craciun si de cea mai frumoasa zi de Anul nou si daca nu o sa-mi iasa, macar stiu cum arata Craciunul si ziua de Anul nou perfecta pentru mine.
Chiar daca nu vreau sa recunosc ,ceva se intampla, iar eu sunt sigura ca e de la Mos Craciun... darul meu de la el a venit acum aproape 4 luni.
Fratii mei sunt gemeni si nu seamana deloc. Cum se poate sa existe 2 oameni care s-au nascut in acelasi timp din aceeasi mama (si tata,logic), iar alti doi oameni sa semene atat de mult si sa nu aiba nici o legatura fizica.
Nu vreau sa ajung o Cruella.Si nu vorbesc de Cruella cu dalmatienii ei, ci vorbesc de tipul acela de Cruella careia copii prietenului ei ii strica planurile.
Prietenul meu nu are copii si nu am cum sa fiu geloasa.
Atat.
Crezi in Mos Craciun, atunci o sa vina la tine!
Mosul e un batranel dragut. I-am vazut ochii mari si albastrii si cred ca daca ar fi fost mai tanar m-as fi indragostit de el. (Cum o fi in Laponia?)
luni, 24 decembrie 2007
joi, 20 decembrie 2007
Poate vrei sa citesti ceva care sa te faca sa te simti putin mai bine : poftim!
Cand ai timp priveste fix in ochii unui copil mic. O sa vezi ce inseamna ochii plini, inlacrimati de fericire. O sa descoperi fericirea in lucrurile marunte.
Toti alergam dupa a ne trai viata din plin, doar ca fiecare are dreptul la plinul lui.
Sunt convinsa ca si pana acum ti-ai trait viata din plin, dar uita-te inapoi si vezi cu ce ai ramas. Vei fi suprins, dar n-o sa-ti amintesti, ca lucruri deosebite, decat niste imagini foarte comune, dar alea sunt fericirea ta...
Uite ceva nice. E melodia zilei, a saptamanii, a lunii, a anului ...( pentru mine ).
marți, 18 decembrie 2007
Oameni
Ei bine, imi place sa cred in oameni. Imi place sa le zambesc, sa le dau sfaturi, sa pot sa ma incred in ei. Cand spun oameni, spun prieteni. Niciodata n-am regretat prea tare ca am avut incredere in cineva, dar de suferit de pe urma oamenilor, am suferit destul. Poate ca faptul ca pentru mine oameni=prieteni e un defect; Cu toate astea, aceasta egalitate e singura solutie de a le acorda celor din jur sanse egale.
Insa cand ceva scartie, deja imi dau seama ca ceva e gresit. rectific: ca totul e gresit si e pierdut!, adica relatia mea cu "prietenul" (a se citi: amic, prietena, iubit!) e sortita finalizarii. Doi oameni au reusit sa ma faca sa revin la ei dupa ce m-au dezamagit. Rectic iar: nu m-au dezamagit, de fapt. Pentru ca a dezamagi inseamna a te califica mai prejos decat asteptarile celorlalti sr crede ca te-ai putea califica. Acesti doi oameni, i-au dezamagit mai degraba pe cei din jurul meu, si astfel imprejurarile m-au departat de ei )dar tot ele m-au adus iar impreuna cu ei).
Revin la oameni. Care sunt oameni pentru mine? Toti. Dar imediat ii remarc pe cei care au aceleasi puncte de atins ca si mine. Nu discriminez si nici nu inseamna ca nu acord sanse egale. E ca si cum unii invata despre Columna lui Traian azi, pentru ca azi au istoria, iar altii afla maine, pentru ca maine au cursul.
Imi place la nebunie sa fiu ascultata, desi in majoritatea timpului, eu ii ascult pe altii. Oamenii trebuie sa stie cum sa ma contrazica. Daca ma ataca direct si cu multa lume, tocmai pentru ca imi sunt oameni, s-ar putea sa piarda din respectul pe care il am pentru ei. In schimb, daca mi se spune discret si chiar in mod diplomat (desi accept si confruntarile directe), iau in considerare.
Poate ca sunt conservatoare, tradionalista sau cum vreti voi, dar acum, mai ales acum, simt nevoia sa "vad" cat mai mult oameni. Sau sa "revad"...
Insa cand ceva scartie, deja imi dau seama ca ceva e gresit. rectific: ca totul e gresit si e pierdut!, adica relatia mea cu "prietenul" (a se citi: amic, prietena, iubit!) e sortita finalizarii. Doi oameni au reusit sa ma faca sa revin la ei dupa ce m-au dezamagit. Rectic iar: nu m-au dezamagit, de fapt. Pentru ca a dezamagi inseamna a te califica mai prejos decat asteptarile celorlalti sr crede ca te-ai putea califica. Acesti doi oameni, i-au dezamagit mai degraba pe cei din jurul meu, si astfel imprejurarile m-au departat de ei )dar tot ele m-au adus iar impreuna cu ei).
Revin la oameni. Care sunt oameni pentru mine? Toti. Dar imediat ii remarc pe cei care au aceleasi puncte de atins ca si mine. Nu discriminez si nici nu inseamna ca nu acord sanse egale. E ca si cum unii invata despre Columna lui Traian azi, pentru ca azi au istoria, iar altii afla maine, pentru ca maine au cursul.
Imi place la nebunie sa fiu ascultata, desi in majoritatea timpului, eu ii ascult pe altii. Oamenii trebuie sa stie cum sa ma contrazica. Daca ma ataca direct si cu multa lume, tocmai pentru ca imi sunt oameni, s-ar putea sa piarda din respectul pe care il am pentru ei. In schimb, daca mi se spune discret si chiar in mod diplomat (desi accept si confruntarile directe), iau in considerare.
Poate ca sunt conservatoare, tradionalista sau cum vreti voi, dar acum, mai ales acum, simt nevoia sa "vad" cat mai mult oameni. Sau sa "revad"...
joi, 13 decembrie 2007
School
Nu-mi place la scoala!
Carui elev ii place la scoala?
Da, bine, o sa regret anii astia dupa ce ii voi depasi, dar acum nu-mi place la scoala.
Imi lipsesc profesorii din generala, imi lipseste atmosfera de anul trecut..
Azi am intalnit o profesoara care chiar mi-ar placea, la ora careia m-as duce de drag si la care as invata pentru stiu ca mi-ar trebui.
Nu e profa mea de clasa (nici pe profa mea n-as schimba-o!), si desi e tanara mi-a placut la nebunie atmosfera pe care a creat-o in clasa!
Poftim niste puncte pe care le apreciez la un profesor:
Carui elev ii place la scoala?
Da, bine, o sa regret anii astia dupa ce ii voi depasi, dar acum nu-mi place la scoala.
Imi lipsesc profesorii din generala, imi lipseste atmosfera de anul trecut..
Azi am intalnit o profesoara care chiar mi-ar placea, la ora careia m-as duce de drag si la care as invata pentru stiu ca mi-ar trebui.
Nu e profa mea de clasa (nici pe profa mea n-as schimba-o!), si desi e tanara mi-a placut la nebunie atmosfera pe care a creat-o in clasa!
Poftim niste puncte pe care le apreciez la un profesor:
- sa priveasca elevii ca pe niste adulti, sau sa se comporte le ca un copil; unul mai responsabil, ce-i drept.
- sa-i asculte pe toti si sa-i aprecieze pe fiecare pentru cat poate.
- sa renunte la catedra, sa se aseze pe un scaun intre banci, sau chiar cu un copil in banca.
- sa nu vina cu catalogul, poate sa-si ia absentii si sa puna notele pe o foaie pana in cancelarie
- sa-si strige elevii dupa prenume, asa e mai aproape de ei.
- sa zambeasca
- sa nu se crizeze ca nu-i vin copii la ora sau ca nu sunt interesati; un licean cel putin, e constient de care materie are nevoie si de care nu. ( nu am zis sa nu le puna absente sau sa nu-i noteze dupa merit, doar sa nu-i pese, sau cel putin asa sa dea de inteles); oricum fie ca e placut purtandu-se asa, fie ca e "rau" tot asa il vor iubii elevii carora nu le pasa materia lui-macar cei care sunt cu adevarat interesati, ii vor iubi si mai tare si pe el, si materia.
- sa nu pedepseasca o clasa intreaga pentru niste cativa care ii strica ora. pentru asta poate pune nemotivabile si ii poate da afara.
miercuri, 12 decembrie 2007
Posibilitati
Ei bine, am terminat de citit "Femeia nisipurilor" si am redescoperit ca: oricat de tare ai vrea sa evadezi din realitatea in care traiesti, in momentul in care ai calea libera sa pleci tinzi sa-ti amani evadarea. Sau cel mult vrei sa simti ca evadezi, daca ei te lasa sa pleci atunci nu mai e o evadare.
De fiecare data cand ceva nu-mi convine spun "cand voi fi mare, eu nu voi face ca tine, eu voi proceda cum e corect", desi nu ma gandesc ce-as face eu in aceeasi situatie. E drept ca sunt situatii cand as face totul diferit, dar sunt multe momentele in care procedez fix la fel cum am criticat la cineva atunci.
Sau altfel, imi doresc sa schimb ceva la cineva sau la ceva, dar cand mi se da posibilitatea sa schimb, ma razgandesc. Pentru ca mi s-a oferit, nu mi-am creat-o eu.
De fiecare data cand ceva nu-mi convine spun "cand voi fi mare, eu nu voi face ca tine, eu voi proceda cum e corect", desi nu ma gandesc ce-as face eu in aceeasi situatie. E drept ca sunt situatii cand as face totul diferit, dar sunt multe momentele in care procedez fix la fel cum am criticat la cineva atunci.
Sau altfel, imi doresc sa schimb ceva la cineva sau la ceva, dar cand mi se da posibilitatea sa schimb, ma razgandesc. Pentru ca mi s-a oferit, nu mi-am creat-o eu.
duminică, 9 decembrie 2007
Ce-mi doresc fix acum:
Sa vad partea a 2-a din "trafic uman" (e film. si e tragico-sperio-trist).
Sa termin de citit nisipurile. (sunt la jumate)
Sa pot sa-i fac sa ma inteleaga ca eu nu regret nimic din ceea ce sunt, si chiar daca imi lipsesc anumite momente din trecut sunt mai fericita in prezent.
Sa aflu o data ce-o sa fac de revelion ca sa stiu ce tre sa-mi cumpar de imbracat, ca sa nu mai plimb cu zilele pentru cate-o pereche de cizme.
Sa ma duc la ski.
Sa dansez tango.
Sa vina maine.
Sa iau mare la fizica.
E fix..(tocmai renuntasem sa mai cred in superstitii..)
Sa termin de citit nisipurile. (sunt la jumate)
Sa pot sa-i fac sa ma inteleaga ca eu nu regret nimic din ceea ce sunt, si chiar daca imi lipsesc anumite momente din trecut sunt mai fericita in prezent.
Sa aflu o data ce-o sa fac de revelion ca sa stiu ce tre sa-mi cumpar de imbracat, ca sa nu mai plimb cu zilele pentru cate-o pereche de cizme.
Sa ma duc la ski.
Sa dansez tango.
Sa vina maine.
Sa iau mare la fizica.
E fix..(tocmai renuntasem sa mai cred in superstitii..)
sâmbătă, 8 decembrie 2007
M-am saturat sa-i judec pe altii. Nu-mi mai place sa le spun ce e bine si ce nu. Fiecare are parinti acasa, fiecare poate sa-si dea seama ce e bine si ce nu. Dar asta nu inseamna ca nu o sa ma implic. Inseamna doar ca s-ar putea sa nu mai vreau sa se inteleaga de ce fac ceea ce fac.
Azi ma plimb. Ma duc sa-mi cumpar haine de revel (imi trebuie pijamale roz) si beculete ca sa-mi impodobesc casa. Cat imi place mie iarna ca e atat de colorata..
Imi doresc sa mai fiu entuziastmata cand citesc un blog. Nici macar andressa nu ma mai atrage asa mult. Si nici eu nu mai am aceeasi placere sa postez aici. Stiu ca fara cunoscutii de la care primesc comentarii nu ar fi mai interactiv, dar mi-ar placea sa ma citeasca fara sa stie cine sunt de fapt.
Am dat de o reclama, godies, care e reclama la zahar pentru cafea, parca. Povestea e asa: o tipa si un tip isis beau cafeaua, la care ea zice "hai sa incercam ceva nou!" si scoate din geanta catusele, vibratorul (jucarioare sexuale), ca la final sa scoata plicul de zahar si sa-l puna in cafea. Mi se pare absurda.
O reclama care imi place e aia de la cosmote cu tipa care ramane in pana si-l suna pe el sa-l intrebe ce sa-i faca masinii!:)) E chiar fun (n-ar fi exclus sa patesc si eu asa ;)) ).
Si apropo de reclame la cosmote, am cateva intrebari:
1.Oare si iubitul meu e asa?
2. Asa-s romanii? (asta-i retorica!)
Azi ma plimb. Ma duc sa-mi cumpar haine de revel (imi trebuie pijamale roz) si beculete ca sa-mi impodobesc casa. Cat imi place mie iarna ca e atat de colorata..
Imi doresc sa mai fiu entuziastmata cand citesc un blog. Nici macar andressa nu ma mai atrage asa mult. Si nici eu nu mai am aceeasi placere sa postez aici. Stiu ca fara cunoscutii de la care primesc comentarii nu ar fi mai interactiv, dar mi-ar placea sa ma citeasca fara sa stie cine sunt de fapt.
Am dat de o reclama, godies, care e reclama la zahar pentru cafea, parca. Povestea e asa: o tipa si un tip isis beau cafeaua, la care ea zice "hai sa incercam ceva nou!" si scoate din geanta catusele, vibratorul (jucarioare sexuale), ca la final sa scoata plicul de zahar si sa-l puna in cafea. Mi se pare absurda.
O reclama care imi place e aia de la cosmote cu tipa care ramane in pana si-l suna pe el sa-l intrebe ce sa-i faca masinii!:)) E chiar fun (n-ar fi exclus sa patesc si eu asa ;)) ).
Si apropo de reclame la cosmote, am cateva intrebari:
1.Oare si iubitul meu e asa?
2. Asa-s romanii? (asta-i retorica!)
joi, 6 decembrie 2007
Concluzie
Astept sa-ti ceri scuze. Sa-mi propui sa vorbim despre ceea ce ne-a distantat. Sa realizezi (de fapt ai realizat deja) si sa-mi spui ca intr-adevar imi simti lipsa. Eu imi propun (si voi reusi, asa cum am facut si pana acum!) sa nu deschid subiectul acesta, trebuie sa ai si tu initiativa. Oricum, daca ai nevoie de mine stii unde sa ma gasesti! :)
Oricat de tare m-as stradui sa ma inconjor de o fortareata care sa-mi ofere doar lucruri palpabile, nu pot. Sunt multe cele pe care le detin, dar nu sunt sigura ca maine voi avea aceeasi influenta asupra lor. Si exemple pot sa dau si din prezent, dar si din trecut (si stiu ca-mi rezerva multe viitorul!). Am prea putine din cele stabile, iar stabilitatea lor e cat se poate de relativa. Ca nisipul despre care citesc.
Adevarul e ca ma feresc sa simt, dar mai ales sa dau frau liber sentimentelor. La urma urmei de ce sa ma raneasca ei pe mine? Mai bine raman neutra; stiu ca risc sa pierd multe, dar castig incredere in mine. Imi rezerv siguranta ca voi ajunge unde-mi doresc, mai lent dar sigur.
E normal sa nu-mi placa sa pierd, dar nu e nevoie sa trec peste cadavre ca sa-mi indeplinesc scopurile. Oricum, stiu ca cine vreau sa fiu. Stiu ce vreau sa fiu (nu-mi cere sa-ti spun ce meserie, ce facultate ca asta nu stiu sigur!, oricum ma refer in mica masura la astea).
Sunt constienta ca imi va fi foarte greu sa raman la principiile mele pana la final. Dar daca universul meu nu s-a prabusit din cauza unui el, sau din cauza unor ele, daca nici macar o amarata de boala nu m-a daramat, atunci inseamna ca pot sa ma tin pe picioare orice ar fi. Inseamna ca pot repara orice "damage" mi-ar fi provocat.
Oricat de tare m-as stradui sa ma inconjor de o fortareata care sa-mi ofere doar lucruri palpabile, nu pot. Sunt multe cele pe care le detin, dar nu sunt sigura ca maine voi avea aceeasi influenta asupra lor. Si exemple pot sa dau si din prezent, dar si din trecut (si stiu ca-mi rezerva multe viitorul!). Am prea putine din cele stabile, iar stabilitatea lor e cat se poate de relativa. Ca nisipul despre care citesc.
Adevarul e ca ma feresc sa simt, dar mai ales sa dau frau liber sentimentelor. La urma urmei de ce sa ma raneasca ei pe mine? Mai bine raman neutra; stiu ca risc sa pierd multe, dar castig incredere in mine. Imi rezerv siguranta ca voi ajunge unde-mi doresc, mai lent dar sigur.
E normal sa nu-mi placa sa pierd, dar nu e nevoie sa trec peste cadavre ca sa-mi indeplinesc scopurile. Oricum, stiu ca cine vreau sa fiu. Stiu ce vreau sa fiu (nu-mi cere sa-ti spun ce meserie, ce facultate ca asta nu stiu sigur!, oricum ma refer in mica masura la astea).
Sunt constienta ca imi va fi foarte greu sa raman la principiile mele pana la final. Dar daca universul meu nu s-a prabusit din cauza unui el, sau din cauza unor ele, daca nici macar o amarata de boala nu m-a daramat, atunci inseamna ca pot sa ma tin pe picioare orice ar fi. Inseamna ca pot repara orice "damage" mi-ar fi provocat.
miercuri, 5 decembrie 2007
Si eu..eu unde fac Revelionul?
Mda..ce vremuri cand nu stiam incotro s-o apuc! Am ezitat si am ales. Am facut alegerea corecta, atunci nici eu nu eram asa si nici el nu era pregatit pentru mine. Pregatit la modul ca avea alte trasnai in cap, nu-ti imagina altceva! Dar sa revin la prezent: o sa-mi fac Revelul cu castronul de floricele, in varful patului, in pijamale roz si uitandu-ma la Tom&Jerry. Ca sa stiti si sa nu ma mai intrebati! :D
Bun, acum sa-ti spun ca am dat doua teze (+una de saptamana trecuta) =>mai am o teza:la info. Dar nu ma stresez. Dar pentru ca am dat doua teze, n-am mai intrat pe net, desi aveam multe de zis, insa nu mi-am permis sa le scriu deoarece am vrut sa castig pariul cu mine(adica sa nu intru pe net)!
La scoala am primit confirmarea ca intr-adevar traiesc in jungla. Sa iti povestesc: stateam pe coridor si asteptam sa vina proful ca sa-i spun ca vreau sa plec si sa nu-mi puna absenta ca e pentru o cauza nobila, cand din clasa vecina (nu spun care, desi e logic) "colegii" de acolo, ca ei, de fapt sunt animalute, incercau sa sara ca broasca. Care mai bine, care mai bun. Duuh...ce sa faca si ei?! sareau ca broasca...Si ce se mai distrau, erau atat de fericiti ca sar ca broasca..Mda:la zoo(sau jungla).
Moshu mi-a adus bomboane. Si-mi plac. :) Eu voiam pace mondiala, dar sunt bune si bomboanele.
In rest, nu stiu ce sa-ti mai povestesc. De fapt ar fi multe de zis, dar nu vad de ce as spune despre mine lucruri care nu cred ca te intereseaza! Oricum, am avut ocazia sa conversez mai mult de 10 minute cu o colega. Mai narcisista ca mine. Cu mult. Cu prea mult. De fapt ea, saraca, e cu totul mandra de ea. Eh..asta e.
A! Daca as sti ca ma citeste profa de chimie din generala as fi extraordinar de fericita. Pentru ca pot sa-i spun "multumesc" ca mi-a aratat ce inseamna chimia, dar si ca "imi pare nespus de rau ca nu mai sunteti profesoara mea". Chiar ii duc lipsa. Sarutmana, doamna Vocila!
Atat. Poate revin cu ceva mai interesant. :)
Inca ceva: Am modificat topul.Stiu un post dragut, dar nu stiu pe cel loc sa-l pun. Si, daca te intereseaza, citesc "Femeia nisipurilor" de Kobo Abe.
Bun, acum sa-ti spun ca am dat doua teze (+una de saptamana trecuta) =>mai am o teza:la info. Dar nu ma stresez. Dar pentru ca am dat doua teze, n-am mai intrat pe net, desi aveam multe de zis, insa nu mi-am permis sa le scriu deoarece am vrut sa castig pariul cu mine(adica sa nu intru pe net)!
La scoala am primit confirmarea ca intr-adevar traiesc in jungla. Sa iti povestesc: stateam pe coridor si asteptam sa vina proful ca sa-i spun ca vreau sa plec si sa nu-mi puna absenta ca e pentru o cauza nobila, cand din clasa vecina (nu spun care, desi e logic) "colegii" de acolo, ca ei, de fapt sunt animalute, incercau sa sara ca broasca. Care mai bine, care mai bun. Duuh...ce sa faca si ei?! sareau ca broasca...Si ce se mai distrau, erau atat de fericiti ca sar ca broasca..Mda:la zoo(sau jungla).
Moshu mi-a adus bomboane. Si-mi plac. :) Eu voiam pace mondiala, dar sunt bune si bomboanele.
In rest, nu stiu ce sa-ti mai povestesc. De fapt ar fi multe de zis, dar nu vad de ce as spune despre mine lucruri care nu cred ca te intereseaza! Oricum, am avut ocazia sa conversez mai mult de 10 minute cu o colega. Mai narcisista ca mine. Cu mult. Cu prea mult. De fapt ea, saraca, e cu totul mandra de ea. Eh..asta e.
A! Daca as sti ca ma citeste profa de chimie din generala as fi extraordinar de fericita. Pentru ca pot sa-i spun "multumesc" ca mi-a aratat ce inseamna chimia, dar si ca "imi pare nespus de rau ca nu mai sunteti profesoara mea". Chiar ii duc lipsa. Sarutmana, doamna Vocila!
Atat. Poate revin cu ceva mai interesant. :)
Inca ceva: Am modificat topul.Stiu un post dragut, dar nu stiu pe cel loc sa-l pun. Si, daca te intereseaza, citesc "Femeia nisipurilor" de Kobo Abe.
duminică, 2 decembrie 2007
Plan de idei
Pentru prima data de cand e ziua mea (onomastica/aniversare) am simtit cu adevarat ca e ziua mea. Sincera sa fiu imi e frica de influenta pe care o are asupra mea, dar sunt optimista: vreau sa cred ca va fi bine; si va fi bine.
Pentru postul din seara asta mi-am facut un plan. Ca planul acela de idei pe care-l faceam cand eram mici la lectia de "citire". :P
E normal ca in weekend sa ma uit mult la TV. Pentru ca nu am net. Si nu prea am la ce sa ma uit. Asa ca gasesc pretexte sa-mi place orice, oricat de urat si plictisitor ar fi, de fapt. Ma uit, spre exemplu, cum se mai imbraca lumea; cine ce balarii mai scoate cand deschide gura; cine pe cine a mai batut (asta la stirile de la ora cinci :P).
Daca atunci cand erati mici va facea cu ochiul Andreea Marin de la "Stupize, stupize" ei bine aflati ca atunci avea un stil vestimentar mai placut. Imi amintesc ca avea niste rochii d-alea infoiate, de epoca mai mult, dar erau dragute (stiu ca avea si unele care stateau foarte, dar foarte urat pe ea-ca si azi, de altfel). Azi..cel putin sambata asta a fost imbracata ca o curca. E drept ca e insarcinata, dar asta nu inseamna ca tre sa-ti pui o rochie bej gogosar ca sa arati ca o curca! Niciodata n-a fost mai urata. Era "BANICA cea URATA"!
Apropo de Banica.Are si el "reality show-ul" lui, sau cum s-o fi numind. Si prezinta cu Iulia Vantur. Imi place tipa, dar ca stirista. Pe bune, chiar nu le are cu moderatul in direct. Face numai balbe, iar de imbracat.. Arata naspa in rochiile alea "vanturate" :)) (care probabil dau bine la vals). Tot la protv e si oana cuzino. E mai putin cunoscuta, e drept, dar imi place mult de ea. N-are nici ea stofa de moderator ( ca doar e medic!), dar se imbraca ireprosabil! Ca ea vreau sa fiu cand o sa fiu mare! :)
Imi place cum se imbraca si Mihaela Radulescu. E faina ea asa, iar emisiunea ei pe antena1 chiar propune teme mijto. Odata recomandase o carte numita "Nu citi daca esti prost". Inca o caut prin librarii! :)) Trebuie s-o citesc. Dar, oricat de faina ar fi, tot ma plictiseste.
Ceva la care ma uit cu mai mult interes (ma necajesc rau "scurtele" pauze de juma de ora!) e Megastarul Andreei Raicu. Tipa se imbraca binisor. Ii sta bine cu fusta scurta si abuzeaza. Totusi mai exagereaza si ea. Oricum..Megastarul e interesant; cu tot cu fraierii care habar n-au sa cante, cu fitele lui Despot si ale lui Iantu; chiar si dezacordurile evidente ale "doamneiauraurziceanu".
Gata, am terminat cu TV-ul. Saptamana asta am 2 teze. Ceea ce inseamna nu net pana miercuri (decat daca arede troia si tre sa scriu pe blog!), probleme la mate si comentarii de pe net la romana. OH, da. Va trebui sa ma pun la punct si cu chimia.
Mi-a trecut si piciorul. Se mai vad doar doua-trei vene putin mai conturate. Totusi n-o sa mai fac sport o vreme. Pacat. Chiar mi-e dor sa ma tar pe jos.
Azi am mancat dulceata de capsuni. Am mancat doar pentru ca mi-a placut culoarea ei. Oare de ce sunt mai atrasa de rosu decat de alta culoare? Nu conteaza.
Si uite asa revin la ziua de vineri, la cadoul pe care l-am primit si-l venerez (materialista din mine! :P).
Imi e somn. Planul meu de idei era mult mai lung, dar prefer sa nu postez chiar tot. Sunt multe personale..
Mai e putin pana la Revelion si asta imi da o satisfactie. Dar vreau sa rad cu ultimii! :)
Gata. Noapte buna!
Pentru postul din seara asta mi-am facut un plan. Ca planul acela de idei pe care-l faceam cand eram mici la lectia de "citire". :P
E normal ca in weekend sa ma uit mult la TV. Pentru ca nu am net. Si nu prea am la ce sa ma uit. Asa ca gasesc pretexte sa-mi place orice, oricat de urat si plictisitor ar fi, de fapt. Ma uit, spre exemplu, cum se mai imbraca lumea; cine ce balarii mai scoate cand deschide gura; cine pe cine a mai batut (asta la stirile de la ora cinci :P).
Daca atunci cand erati mici va facea cu ochiul Andreea Marin de la "Stupize, stupize" ei bine aflati ca atunci avea un stil vestimentar mai placut. Imi amintesc ca avea niste rochii d-alea infoiate, de epoca mai mult, dar erau dragute (stiu ca avea si unele care stateau foarte, dar foarte urat pe ea-ca si azi, de altfel). Azi..cel putin sambata asta a fost imbracata ca o curca. E drept ca e insarcinata, dar asta nu inseamna ca tre sa-ti pui o rochie bej gogosar ca sa arati ca o curca! Niciodata n-a fost mai urata. Era "BANICA cea URATA"!
Apropo de Banica.Are si el "reality show-ul" lui, sau cum s-o fi numind. Si prezinta cu Iulia Vantur. Imi place tipa, dar ca stirista. Pe bune, chiar nu le are cu moderatul in direct. Face numai balbe, iar de imbracat.. Arata naspa in rochiile alea "vanturate" :)) (care probabil dau bine la vals). Tot la protv e si oana cuzino. E mai putin cunoscuta, e drept, dar imi place mult de ea. N-are nici ea stofa de moderator ( ca doar e medic!), dar se imbraca ireprosabil! Ca ea vreau sa fiu cand o sa fiu mare! :)
Imi place cum se imbraca si Mihaela Radulescu. E faina ea asa, iar emisiunea ei pe antena1 chiar propune teme mijto. Odata recomandase o carte numita "Nu citi daca esti prost". Inca o caut prin librarii! :)) Trebuie s-o citesc. Dar, oricat de faina ar fi, tot ma plictiseste.
Ceva la care ma uit cu mai mult interes (ma necajesc rau "scurtele" pauze de juma de ora!) e Megastarul Andreei Raicu. Tipa se imbraca binisor. Ii sta bine cu fusta scurta si abuzeaza. Totusi mai exagereaza si ea. Oricum..Megastarul e interesant; cu tot cu fraierii care habar n-au sa cante, cu fitele lui Despot si ale lui Iantu; chiar si dezacordurile evidente ale "doamneiauraurziceanu".
Gata, am terminat cu TV-ul. Saptamana asta am 2 teze. Ceea ce inseamna nu net pana miercuri (decat daca arede troia si tre sa scriu pe blog!), probleme la mate si comentarii de pe net la romana. OH, da. Va trebui sa ma pun la punct si cu chimia.
Mi-a trecut si piciorul. Se mai vad doar doua-trei vene putin mai conturate. Totusi n-o sa mai fac sport o vreme. Pacat. Chiar mi-e dor sa ma tar pe jos.
Azi am mancat dulceata de capsuni. Am mancat doar pentru ca mi-a placut culoarea ei. Oare de ce sunt mai atrasa de rosu decat de alta culoare? Nu conteaza.
Si uite asa revin la ziua de vineri, la cadoul pe care l-am primit si-l venerez (materialista din mine! :P).
Imi e somn. Planul meu de idei era mult mai lung, dar prefer sa nu postez chiar tot. Sunt multe personale..
Mai e putin pana la Revelion si asta imi da o satisfactie. Dar vreau sa rad cu ultimii! :)
Gata. Noapte buna!
joi, 29 noiembrie 2007
Farmec involuntar
Nu am incredere in mine.
Adesea ma intreb ce vede el la mine; ce vad ei la mine. As vrea sa fiu baiat macar pentru o clipa sa le pot intelege gandirea, sa vad care-i motivul pentru care ii atrag. Si in ce masura ii atrag.
Sa am eu oare farmecul acesta involuntar? Oare privirea mea chiar ii strabate pana in adancul sufletului?
Imi vin in minte tot felul de scene prin care am trecut si la care am fost partasa.
Poate ca stiu prea multe.
Sau poate prea putine.
De ce ma intreb atat de multe?
Ma urmareste numele Alexandru. Iar eu, la randul meu, urmaresc acest nume...
E ciudat. Sincera sa fiu mi-e frica. Poate ca ar fi fost mai bine sa nu fi dat frau liber convingerilor mele.
Pana la urma toti urmaresc mai multi iepuri. Doar mesajele catre celelalte (ca mereu e o "cealalta") mi-au confirmat asta.
Nu am incredere. Nu vreau sa am incredere. Cand e vorba de doi, de mine si el, eu trebuie sa castig. Asa vars mai putine lacrimi. Si daca vreau sa se termine pot. Stiu asta. Mereu a fost ca mine, instinctele nu m-au inselat.
Da, cel mai bine e sa am incredere doar in cine merita.
Cand am avut nevoie prea putini mi-au fost alaturi cu adevarat!
Adesea ma intreb ce vede el la mine; ce vad ei la mine. As vrea sa fiu baiat macar pentru o clipa sa le pot intelege gandirea, sa vad care-i motivul pentru care ii atrag. Si in ce masura ii atrag.
Sa am eu oare farmecul acesta involuntar? Oare privirea mea chiar ii strabate pana in adancul sufletului?
Imi vin in minte tot felul de scene prin care am trecut si la care am fost partasa.
Poate ca stiu prea multe.
Sau poate prea putine.
De ce ma intreb atat de multe?
Ma urmareste numele Alexandru. Iar eu, la randul meu, urmaresc acest nume...
E ciudat. Sincera sa fiu mi-e frica. Poate ca ar fi fost mai bine sa nu fi dat frau liber convingerilor mele.
Pana la urma toti urmaresc mai multi iepuri. Doar mesajele catre celelalte (ca mereu e o "cealalta") mi-au confirmat asta.
Nu am incredere. Nu vreau sa am incredere. Cand e vorba de doi, de mine si el, eu trebuie sa castig. Asa vars mai putine lacrimi. Si daca vreau sa se termine pot. Stiu asta. Mereu a fost ca mine, instinctele nu m-au inselat.
Da, cel mai bine e sa am incredere doar in cine merita.
Cand am avut nevoie prea putini mi-au fost alaturi cu adevarat!
ReOPEN
Dom'ne, si-a redeschis godies blogul. Si sunt la blogroll "oarecare ea". Ce dragut. multumesc!
Am eu o problema, cand incep o relatie ma intreb cum va fi dupa ce nu vom mai fi impreuna. Sincera sa fiu, dupa relatia cu el imi era frica de cum va fi dupa, deoarece stie prea multe despre mine. Dar vad ca stie sa se poarte si inca suntem amici (relativ..). Oricum, multumesc! :)
Am eu o problema, cand incep o relatie ma intreb cum va fi dupa ce nu vom mai fi impreuna. Sincera sa fiu, dupa relatia cu el imi era frica de cum va fi dupa, deoarece stie prea multe despre mine. Dar vad ca stie sa se poarte si inca suntem amici (relativ..). Oricum, multumesc! :)
Casnica
E deja a 3-a zi de cand stau acasa. Ma simt casnica! :)) Imi lipsesc sotul si copiii. De copii nu duc lipsa, e drept (nu sunt tocmai ai mei, sunt ai mamei mele -adica sunt fratii mei-), insa sotul...:)) Ce e mai trist decat faptul ca ma simt casnica e ca nici casnica in adevaratul sens al cuvantului nu pot sa fiu. Pur si simplu stau cu piciorul intins(pe pat, scaune..) mananc si dorm (oh, da! ma pregatesc si de teza la biologie...mai mult sufleteste!).
Ma uit si la stiri. Da, la stirile de la ora 5. Sar peste legaturi in direct de pe bulevardul nush care din Bucuresti(care au in 99% din cazuri o "problema"), cu secvente care arata cat de bine sunt "dresati" marinarii, soldatii, jandarmii, pompierii..etc pentru 1 decembrie. E dragut sa-i vezi defiland, dar nu e dragut sa ti se spuna non-stop cum se pregatesc ei! Si in plus..ce atatea pregatiri? Nu invata tot timpul cum sa defileze? Sau sunt prea libere soselele in Bucuresti?! Dar nah.astia suntem noi.
Sunt tari fazele cu accidente, violuri si mai stiu eu ce jafuri. Dar e si mai tare ca au audienta. Normal, ca pe toti ii ia somnul cu televizorul dat pe "stirile de la ora 5". E deja obisnuinta sa-ti faci siesta cu tv-ul aprins pe PSO5 (adica ProSti ri Ora Cinci).
Azi m-a enervat Mircea Badea. Mie imi place de el. Imi place atitudinea lui de critica in mod constant asupra tuturor. Dar uneori parerea lui nu e atat de obiectiva. Eu sunt curioasa ce tip de femei ii plac lui (pentru ca de pretentii nu duce lipsa! :P ) si ce politician (sau mai bine zis om, pentru ca nu cred ca apreciaza vreun politician) i-ar place sa conduca tara. Nu ma leg de faptul ca nu-i place Basescu, dar ma leg de faptul ca un telespectator i-a trimis o poza cu un afis pe care scria ceva de genul "n-ai votat, esti carnat" (carnatul era desenat!). Si s-a ofticat Mircea al meu ca el cica n-a votat si l-a facut, cel care a platit pentru afis, "carnat".
Eu sunt de acord cu initiatorul afisului. Normal ca da! Adica avem pretentii sa schimbam ceva la Romania dar nu mergem la vot, sansa noastra reala de a schimba ceva! Si sunteti carnati cei care n-ati votat, ca de fiecare data cand e vreo manifestare sariti toti sa mancati carnatii si sarmalele puse la dispozitie de autoritati (si culmea, sariti voi cei care nu votati! ~nu ma refer la Badea si nici la parintii mei, ca nici blegii de ei n-au votat~), dar nah..cand e de votat aveti treaba! Shame on you!
In legatura cu locul 5 la topul meu, va spun ca eu stiam de mult ce vreau sa fie la fiecare pozitie, dar prntru locul 5 nu stiu. D-asta l-am sarit! :)
Imi doresc, desi sunt "partial handicapata" caci un picior e folosibil :P. sa ma duc sa vad EuroBradul. Cred ca ziua arata jalnic, dar noaptea mi se pare foarte fain sa-i vad luminile. :)
D-asta imi place mie iarna, ca vad mii de luminite colorate. Asa suntem si noi, plin de fel de fel de dorinte, de toate culorile, ca bradul de Craciu! :)
Atat pentru ora 10.45.
Promit sa revin mai tarziu.
Adaug ca: am completat topul cu locul 5 pe care l-am pus la locul 6 ca sa nu par atat de narcisista pe cat sunt, de fapt! :D
Ma uit si la stiri. Da, la stirile de la ora 5. Sar peste legaturi in direct de pe bulevardul nush care din Bucuresti(care au in 99% din cazuri o "problema"), cu secvente care arata cat de bine sunt "dresati" marinarii, soldatii, jandarmii, pompierii..etc pentru 1 decembrie. E dragut sa-i vezi defiland, dar nu e dragut sa ti se spuna non-stop cum se pregatesc ei! Si in plus..ce atatea pregatiri? Nu invata tot timpul cum sa defileze? Sau sunt prea libere soselele in Bucuresti?! Dar nah.astia suntem noi.
Sunt tari fazele cu accidente, violuri si mai stiu eu ce jafuri. Dar e si mai tare ca au audienta. Normal, ca pe toti ii ia somnul cu televizorul dat pe "stirile de la ora 5". E deja obisnuinta sa-ti faci siesta cu tv-ul aprins pe PSO5 (adica ProSti ri Ora Cinci).
Azi m-a enervat Mircea Badea. Mie imi place de el. Imi place atitudinea lui de critica in mod constant asupra tuturor. Dar uneori parerea lui nu e atat de obiectiva. Eu sunt curioasa ce tip de femei ii plac lui (pentru ca de pretentii nu duce lipsa! :P ) si ce politician (sau mai bine zis om, pentru ca nu cred ca apreciaza vreun politician) i-ar place sa conduca tara. Nu ma leg de faptul ca nu-i place Basescu, dar ma leg de faptul ca un telespectator i-a trimis o poza cu un afis pe care scria ceva de genul "n-ai votat, esti carnat" (carnatul era desenat!). Si s-a ofticat Mircea al meu ca el cica n-a votat si l-a facut, cel care a platit pentru afis, "carnat".
Eu sunt de acord cu initiatorul afisului. Normal ca da! Adica avem pretentii sa schimbam ceva la Romania dar nu mergem la vot, sansa noastra reala de a schimba ceva! Si sunteti carnati cei care n-ati votat, ca de fiecare data cand e vreo manifestare sariti toti sa mancati carnatii si sarmalele puse la dispozitie de autoritati (si culmea, sariti voi cei care nu votati! ~nu ma refer la Badea si nici la parintii mei, ca nici blegii de ei n-au votat~), dar nah..cand e de votat aveti treaba! Shame on you!
In legatura cu locul 5 la topul meu, va spun ca eu stiam de mult ce vreau sa fie la fiecare pozitie, dar prntru locul 5 nu stiu. D-asta l-am sarit! :)
Imi doresc, desi sunt "partial handicapata" caci un picior e folosibil :P. sa ma duc sa vad EuroBradul. Cred ca ziua arata jalnic, dar noaptea mi se pare foarte fain sa-i vad luminile. :)
D-asta imi place mie iarna, ca vad mii de luminite colorate. Asa suntem si noi, plin de fel de fel de dorinte, de toate culorile, ca bradul de Craciu! :)
Atat pentru ora 10.45.
Promit sa revin mai tarziu.
Adaug ca: am completat topul cu locul 5 pe care l-am pus la locul 6 ca sa nu par atat de narcisista pe cat sunt, de fapt! :D
marți, 27 noiembrie 2007
Critica
Doamne cat imi place sa critic.. Sa pot eu sa spun ce e bine si ce nu, sa pot eu sa acord credit cuiva...
Am facut un top, cu posturile mele favorite. Fara indoiala ca mai sunt si altele, cand voi avea dispozitie sa le caut o sa le adaug. :)
Am facut un top, cu posturile mele favorite. Fara indoiala ca mai sunt si altele, cand voi avea dispozitie sa le caut o sa le adaug. :)
Asa, ca un deznodamant
In urma radiografiei s-a constatat ca am un hematom pe rotula.
Cu alte cuvinte nu pot sa-mi fac elice din picior, dar nici sa topai in el.
Trebuie doar sa "stau acasa linistita, in pat".
In alta ordine de idei, o sa postez excesiv de mult zilele astea pentru ca n-o sa ma mai duc la scoala.
Cu alte cuvinte nu pot sa-mi fac elice din picior, dar nici sa topai in el.
Trebuie doar sa "stau acasa linistita, in pat".
In alta ordine de idei, o sa postez excesiv de mult zilele astea pentru ca n-o sa ma mai duc la scoala.
luni, 26 noiembrie 2007
Stari si sentimente
De ceva vreme am tot incercat sa ma razbun, sa spun ce simt si ce gandesc, sa deschid ochi, sa ma descarc in asa fel incat sa ma simt mai bine pe acest blog. Si am reusit. Cel putin la partea cu descarcatul si simtitul mai bine, am reusit. Totusi, de ce sa nu recunosc, ceva ma framanta si ma doare si ma face sa ma simt prost/rau. E vorba de prietenie. Daca as fi fost sigura de prieteniile mele, de oamenii in care pun baza nu mi-ar fi mai pasat de cine pe cine injura, de cine pe cine bate etc etc.. De ce anul trecut eram atat de apropiati unii de altii? Pentru ca aveam incredere unii intr-altii, pentru ca ne respectam. Stiu ca sunt perceputa ca cea care face morala. Ca cea care incearca sa schimbe oameni si mentalitati. Stiu si ca oamenii nu se schimba. si nici metalitattile lor. Dar imi place sa deschid ochii celui care greseste, mai ales daca imi e prieten; daca am incredere in el si daca tin la el.
Sincer? Imi e al naibii de dor de clasele mai mici, cu precadere mai dor de a 9a. Dar nu-mi place sa traiesc in trecut. Si m-am schimbat de pe a 9a pana azi. In mare parte datorita (mie imi place sa spun datorita pentru ca cred ca pentru bine schimbarea a fost benefica!) evenimentelor mai putin fericite prin care am trecut. M-am schimbat si asteptam acelasi lucru si din partea voastra, desi era o asteptare nefondata, chiar egoista as putea spune, pentru ca nu va pot cere sa va invartiti in jurul meu!
Mi-ar place sa-mi faca fiecare o lista cu doua coloane: ce-i place si ce nu-i place la mine, mai bine zis: ce e bine si ce nu e bine la mine. Si as mai vrea sa nu stiu ce si de la cine vine ca eu sa pot realiza unde gresesc. Dar...mi-e teama sa cer chestie asta pe scara larga, pentru ca, logic vor exista si rautati.
Cred ca de fapt, problema mea e ca vreau o lume prea perfecta.
Dar ce sa fac daca ma tot chinui sa accept oamenii asa cum sunt si nu pot (desigur, poate n-am incercat cat ar fi fost necesar)? Propunandu-mi sa-i accept asa cum sunt m-am instrainat de ei. Si asta e adevarul. Dar nu prea regret. Nu imi pare rau ca invat sa-mi dozez increderea in oameni, dar imi pare rau ca nu mai pot face fiecare zi sa straluceasca. Imi pare rau ca nu ma mai intorc de la scoala cu bateriile incarcate (da, de la scoala ma intorceam cu energie; energie sa povestesc ce grozavii am mai facut si cat de bine ma simt alaturi de colegii mei).
Cineva mi-a zis ca am mai multe personalitati. Si da, poate fi adevarat. Una eram eu cea plina de viata si de spontaneitate, iar alta sunt acum cand ma gandesc si de trei ori daca e bine sa spun sau nu ceva, daca trebuie sau nu sa am incredere in cineva.
Acelasi cineva mi-a spus ca sunt instabila in sentimente. Aici e gresit. De fapt s-a exprimat gresit, voia sa spuna ca trec prea repede de la o stare la alta, de la o parere la alta. Pentru ca despre sentimente...cand simt, atunci simt. E adevarat ca am spus candva "te iubesc" si nu simteam, dar aici nu e vorba de astfel de sentimente. Deci cand spun ca tin la cineva si ca e prietenul meu, atunci chiar tin, chiar daca ma enervez pe el si tip si ii strig in fata unde greseste. Ca si acasa cand iti spun ai tai ca te iubesc iar a doua zi te cearta, nu inseamna ca nu te mai iubesc, inseamna ca ori ai gresit tu, ori sunt ei prea nervosi. Revin la starile mele schimbatoare. Aici nu pot sa contrazic. Acum sunt optimista si simt ca as putea sa schimb luna in soare cu un suras, iar apoisunt atat de pesimista incat zici ca maine se termina lumea. Dar asa sunt eu. Asa sunt de cand ma stiu si nu cred ca e asta o problema majora in relatia prietenilor mei cu mine.
"Exagerezi", asa mi-a mai zis. Da, dar nu cred ca am exagerat din placere (ca barfesc , etc..si stiu ca nici tu nu te-ai referit la asta!), de obicei exagerez ca sa creez un soc. In zelul meu de a-i schimba pe cei din jur simt nevoia sa-i fac sa creada ca e ca mine. Si e ca mine, dar nu cum percep ei ceea ce vreau sa le spun, pentru ca eu exagerez.
Ma mai si contrazic. De fapt nu stiu sa ma exprim cum ar trebui. Si contrazicerea mi se trage tot de excesul de zel.
De aceea vreau listele alea cu coloane. Vreau sa stiu unde gresesc. Vreau ca macar in lumea asta imperfecta, eu sa ma apropii de perfectiune. Nu vreau sa ma schimb, vreau doar sa stiu unde gresesc, sa pot sa sa ma simt bine impreuna cu cei cu care imi petrec atata timp pe zi.
Am realizat cu tristete ca in posturile anterioare am facut sa se simta oameni care nu trebuiau sa se simta. Ma intreb daca cei carora le era adresat cu adevarat un post au avut remuscari...
Si cu toate astea, cand nu sunt la scoala pot sa ma bucur fericirea in lucrurile marunte!Si sunt optimista. Dar lumea mea imaginara si perfecta nu poate concepe bucurie fara o zi plina de energie la scoala...
Sincer? Imi e al naibii de dor de clasele mai mici, cu precadere mai dor de a 9a. Dar nu-mi place sa traiesc in trecut. Si m-am schimbat de pe a 9a pana azi. In mare parte datorita (mie imi place sa spun datorita pentru ca cred ca pentru bine schimbarea a fost benefica!) evenimentelor mai putin fericite prin care am trecut. M-am schimbat si asteptam acelasi lucru si din partea voastra, desi era o asteptare nefondata, chiar egoista as putea spune, pentru ca nu va pot cere sa va invartiti in jurul meu!
Mi-ar place sa-mi faca fiecare o lista cu doua coloane: ce-i place si ce nu-i place la mine, mai bine zis: ce e bine si ce nu e bine la mine. Si as mai vrea sa nu stiu ce si de la cine vine ca eu sa pot realiza unde gresesc. Dar...mi-e teama sa cer chestie asta pe scara larga, pentru ca, logic vor exista si rautati.
Cred ca de fapt, problema mea e ca vreau o lume prea perfecta.
Dar ce sa fac daca ma tot chinui sa accept oamenii asa cum sunt si nu pot (desigur, poate n-am incercat cat ar fi fost necesar)? Propunandu-mi sa-i accept asa cum sunt m-am instrainat de ei. Si asta e adevarul. Dar nu prea regret. Nu imi pare rau ca invat sa-mi dozez increderea in oameni, dar imi pare rau ca nu mai pot face fiecare zi sa straluceasca. Imi pare rau ca nu ma mai intorc de la scoala cu bateriile incarcate (da, de la scoala ma intorceam cu energie; energie sa povestesc ce grozavii am mai facut si cat de bine ma simt alaturi de colegii mei).
Cineva mi-a zis ca am mai multe personalitati. Si da, poate fi adevarat. Una eram eu cea plina de viata si de spontaneitate, iar alta sunt acum cand ma gandesc si de trei ori daca e bine sa spun sau nu ceva, daca trebuie sau nu sa am incredere in cineva.
Acelasi cineva mi-a spus ca sunt instabila in sentimente. Aici e gresit. De fapt s-a exprimat gresit, voia sa spuna ca trec prea repede de la o stare la alta, de la o parere la alta. Pentru ca despre sentimente...cand simt, atunci simt. E adevarat ca am spus candva "te iubesc" si nu simteam, dar aici nu e vorba de astfel de sentimente. Deci cand spun ca tin la cineva si ca e prietenul meu, atunci chiar tin, chiar daca ma enervez pe el si tip si ii strig in fata unde greseste. Ca si acasa cand iti spun ai tai ca te iubesc iar a doua zi te cearta, nu inseamna ca nu te mai iubesc, inseamna ca ori ai gresit tu, ori sunt ei prea nervosi. Revin la starile mele schimbatoare. Aici nu pot sa contrazic. Acum sunt optimista si simt ca as putea sa schimb luna in soare cu un suras, iar apoisunt atat de pesimista incat zici ca maine se termina lumea. Dar asa sunt eu. Asa sunt de cand ma stiu si nu cred ca e asta o problema majora in relatia prietenilor mei cu mine.
"Exagerezi", asa mi-a mai zis. Da, dar nu cred ca am exagerat din placere (ca barfesc , etc..si stiu ca nici tu nu te-ai referit la asta!), de obicei exagerez ca sa creez un soc. In zelul meu de a-i schimba pe cei din jur simt nevoia sa-i fac sa creada ca e ca mine. Si e ca mine, dar nu cum percep ei ceea ce vreau sa le spun, pentru ca eu exagerez.
Ma mai si contrazic. De fapt nu stiu sa ma exprim cum ar trebui. Si contrazicerea mi se trage tot de excesul de zel.
De aceea vreau listele alea cu coloane. Vreau sa stiu unde gresesc. Vreau ca macar in lumea asta imperfecta, eu sa ma apropii de perfectiune. Nu vreau sa ma schimb, vreau doar sa stiu unde gresesc, sa pot sa sa ma simt bine impreuna cu cei cu care imi petrec atata timp pe zi.
Am realizat cu tristete ca in posturile anterioare am facut sa se simta oameni care nu trebuiau sa se simta. Ma intreb daca cei carora le era adresat cu adevarat un post au avut remuscari...
Si cu toate astea, cand nu sunt la scoala pot sa ma bucur fericirea in lucrurile marunte!Si sunt optimista. Dar lumea mea imaginara si perfecta nu poate concepe bucurie fara o zi plina de energie la scoala...
Am gasit metoda!
Ce e cel mai urat la scoala? Eu vad 2 aspecte: notele si absentele (pe scurt, catalogul). Daca n-ar fi note, fiecare ar invata pentru el, pentru niste examene de sfarsit de an/semestru/ciclu de invatamant pe care ar fi constient ca merita sa le ia, ca ii folosesc, ca nu sunt "dageaba". Absentele...daca nu ai chef de o ora, daca o consideri nefolositoare de ce sa o onorezi cu prezenta? Sau credeti ca profesorului ii place sa vada 30 de fete plictisite care-l injura ca exista si ca le mananca timpul de somn/cafea/tigara/invatat la alta materie? De aceea, impreuna cu scotty, am gasit metoda. N-ar fi frumos sa avem noi cate o cartela de absente? Stiu ca putem sa facem 9 absente pana la scaderea punctului, dar o cartela cu 30 de abente, de exemplu, ne-ar usura mult povara de a sta la ore puse in orar doar ca sa ne manance timpul. Asa s-ar evita falsul in acte (ma refer la scutiri false), chiulul (bine...pentru cei care se pot limita la 30 de absente semestrual) si plictiseala la orele in plus. :p Si stiu ca si asa se vor mai gasi destepti care sa chiuleasca, dar daca tu faci 100-200 de absente pe semestru, de ce mai vi la scoala? ;) Dar macar asa ne-am simti mai liberi. Sau cel putin eu. As simti ca am libertatea sa aleg daca vreau sa stau la ora sau nu.
Dezamagiri. In serie. In paralel.
Nu pot sa spun decat ca s-ar putea ca peste ceva timp ( nu foarte mult), nimeni sa nu mai stie ce vreau eu cu adevarat. Pentru ca m-am saturat sa tot las de le mine si sa ies in pierdere.
In sfarsit ai postat.
In sfarsit ai postat.
duminică, 25 noiembrie 2007
Planuri
Trebuie sa recunosc ca sunt traumatizata de un singur lucru in lumea asta. Dar de trauma, pentru ca e doar una, mi se pare imposibil sa scap. Pe scurt, ma traumatizeaza ideea ca as putea sa ma imbolnavesc din nou si as ajunge iar in spital. Nu poti sa intelegi cum e la spital daca nu treci pe acolo in postura de pacient, asta e clar. Nu ai cum sa simti ca s-ar putea sa nu mai fi la fel ca inainte (fizic, vorbind, ca moral sigur nu vei iesi la fel!) daca nu esti pus fata-n fata cu acele sau bisturiul. Si mai pe scurt..ma doare ingrozitor de tare piciorul si chiar daca vreau sa cred ca e doar o vanataie absurda, teama mea de a nu fi ceva mai grav (si stiu ca sunt ipohondra de la experienta cu spitalul, dar chiar vreau sa stiu cum ati fi fost voi in locul meu!) nu ma mai lasa dorm noaptea. Teama si durerile pe care le simt. Nu vreau sa merg sa aflu daca e grav sau nu, desi stiu prea bine ca daca e grav se va agrava mai rau pe zi ce trece.
Imi propun sa schimb ceva in legatura cu ceea ce se intampla la mine in clasa. Oricum, nu mai apreciez decat maxim una-doua persoane dintre colegii mei, pe ceilalti i-as sterge cu buretele. Totusi, majoritatea dintre ei erau candva "mainile mele drepte" si de aceea vreau sa mai fac o ultima incercare. Care-mi va reusi.
Dadu si greenchild, va invidiez, nici nu stiti cat pentru faptul ca ati mers la Sibiu. Vreau si eu...
Tu continui sa nu postezi. Si ma enervezi.
Imi propun sa schimb ceva in legatura cu ceea ce se intampla la mine in clasa. Oricum, nu mai apreciez decat maxim una-doua persoane dintre colegii mei, pe ceilalti i-as sterge cu buretele. Totusi, majoritatea dintre ei erau candva "mainile mele drepte" si de aceea vreau sa mai fac o ultima incercare. Care-mi va reusi.
Dadu si greenchild, va invidiez, nici nu stiti cat pentru faptul ca ati mers la Sibiu. Vreau si eu...
Tu continui sa nu postezi. Si ma enervezi.
vineri, 23 noiembrie 2007
Nu inteleg...
Daca suntem oameni, de ce sa ne batem ca animalele?!
Vreau un singur motiv pentru care crezi ca vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Recunosc, imi place sa fac morala, dar asta pentru ca stiu ca pot sa te corectez!
Nu-mi vine sa cred cata prostie se ascunde in mintea unui om destept. Paradoxal, mai multa, cu mult mai multa, decat in mintea unuia prost. Sau poate percepem noi prostia in moduri diferite.
Cum sa minti cu atata nonsalanta? Cum poti sa vrei sa prostesti un om fata? Chiar nu iti este frica sa nu ajungi sa-ti crezi propriile minciuni?
Bai fato (ca pana acum am vorbit de un baiat!), nu crezi ca ai avut o reactie de doi lei fiind de partea razbunarii? Nu vezi ca esti mereu alaturi doar cei care stiu numai sa te aprobe?
Mie nu-mi place sa ma razbun. Nu vreau sa raspund unei palme cu alta, prefer sa-i fac fata cu un cuvant (parca nici celalat obraz nu l-as intoarce!), dar feriti-va totusi, ca nu de forta duc lipsa!
Pe tine, piticanie urata, proasta si cu gura mare (mai bine de atat nu se putea sa te faca mama ta! ;) ) -esti baiat, retine asta!- te-as da la rechini. Esti prea fatarnic, te bagi in prea multe, si niciuna nu te priveste. Ai grija, repet, nu sunt razbunatoare, dar tu ma calci pe nervi!
Azi am descoperit ca traiesc in jungla.
As vrea sa ma duc macar la zoo, daca nu se poate printre oameni. Macar la zoo nu se bat dobitoacele intre ele!
Imi pare rau, colega a mea, ca ti-ai luat un pumn incercand sa faci bine!
Daca voi gasi o optiune sa plec, o voi face fara sa ma uit inapoi.
Pe mine nu mai contati pentru "grup"! Dar asta nu inseamna ca nu o sa mai incerc sa fac sa fie bine! ;)
Later edit: daca mai vreti o scrisoare, domnilor colegi, luati d-aici!
Vreau un singur motiv pentru care crezi ca vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Recunosc, imi place sa fac morala, dar asta pentru ca stiu ca pot sa te corectez!
Nu-mi vine sa cred cata prostie se ascunde in mintea unui om destept. Paradoxal, mai multa, cu mult mai multa, decat in mintea unuia prost. Sau poate percepem noi prostia in moduri diferite.
Cum sa minti cu atata nonsalanta? Cum poti sa vrei sa prostesti un om fata? Chiar nu iti este frica sa nu ajungi sa-ti crezi propriile minciuni?
Bai fato (ca pana acum am vorbit de un baiat!), nu crezi ca ai avut o reactie de doi lei fiind de partea razbunarii? Nu vezi ca esti mereu alaturi doar cei care stiu numai sa te aprobe?
Mie nu-mi place sa ma razbun. Nu vreau sa raspund unei palme cu alta, prefer sa-i fac fata cu un cuvant (parca nici celalat obraz nu l-as intoarce!), dar feriti-va totusi, ca nu de forta duc lipsa!
Pe tine, piticanie urata, proasta si cu gura mare (mai bine de atat nu se putea sa te faca mama ta! ;) ) -esti baiat, retine asta!- te-as da la rechini. Esti prea fatarnic, te bagi in prea multe, si niciuna nu te priveste. Ai grija, repet, nu sunt razbunatoare, dar tu ma calci pe nervi!
Azi am descoperit ca traiesc in jungla.
As vrea sa ma duc macar la zoo, daca nu se poate printre oameni. Macar la zoo nu se bat dobitoacele intre ele!
Imi pare rau, colega a mea, ca ti-ai luat un pumn incercand sa faci bine!
Daca voi gasi o optiune sa plec, o voi face fara sa ma uit inapoi.
Pe mine nu mai contati pentru "grup"! Dar asta nu inseamna ca nu o sa mai incerc sa fac sa fie bine! ;)
Later edit: daca mai vreti o scrisoare, domnilor colegi, luati d-aici!
joi, 22 noiembrie 2007
vreau sa postezi!
Astept inca sa postezi. Uite cati au crezut ca e vorba despre ei, iar eu le-am raspuns zambind, fara sa neg ca nu la ei ma gandeam:
@1: cine sa posteze?
eu: uite un om destept care stie sa intrebe!
@1: eu sunt ala?:P
eu: :P
@2: (imi da link)
@2: poftim, am postat :))
eu: :))
@3: pe cine pui sa posteze?
eu: pe cine crezi ;;)
@3: nush..
@3: not tonight..
@4: a postat?:D
eu: stai sa ma uit
@4: nu a postat
eu: dar lasa-ma sa ma uit
@4: iti zic eu ca nu
(intr-adevar, el nu postase!..)
Eu inca astept sa postezi, nu pentru ca as vrea ceva deosebit de la tine, dar imi place blogul tau si mereu m-ai fascinat prin gesturile tale de zi de zi...
Posteaza, te rog!
Caut motive!
De ce sa critici ceva/pe cineva daca tu esti fix ca cei pe care ii critici?
Mi-au spus ca ei stiu sa se distreze, ca stiu sa rada de altii dar si de ei in aceeasi masura. Ca stiu sa tina la o prietenie. Ce odata ce si-au dat cuvantul si-l respecta. Normal, daca nu le-am facut pe plac, toate acestea n-au mai fost valabile. Si ce? Astfel au aflat ca nu sunt o marioneta. Ca DA, POT SA FAC CE VREAU, CE SIMT, CE E BINE PRNTRU MINE!
De ce sa te iei de un om care e mai bun ca tine?
Ei considera ca e mai bine sa faci ca ei, "oile negre", decat ca "tocilarii". Acum depinde si de cum privesti lucrurile, desigur, dar eu m-am saturat sa joc fie ca unii, fie ca altii. Eu am personalitatea mea. Si o sa folosesc toate mijloacele posibile de a demonstra acest lucru!
De ce sa te legi de un tip care progreseaza, si asta datorita unei fete?
Stiti ceva? A muscat Adam din mar la indemnul Evei, dar orice ati face, tot noi femeile va conducem: daca vrem va determinam sa faceti ce e bine pentru voi, daca nu...:D Si mai mult decat atat, din moment ce un baiat si-a ales o fata care sa-l conduca, e clar ca voi, "prietenii" lui nu erati in stare. Si nimeni nu se lasa dominat cu forta!
De ce sa-i fi prieten cuiva iar apoi sa vrei sa-i faci rau?
Fara indoiala ca am formulat gresit intrebarea, deoarece daca cineva iti e prieten, iti e pana la capat. Oricum, de ce sa vrei sa te razbuni pe cineva care te-a ajutat cand ti-a fost mai greu? Care a ras si a plans alaturi de tine?Sincer mi-e mila de acestia, pentru ca sunt condamnati sa ramana singuri!
Inchei, macar pe ziua de azi cu "de ce"-urile (a se citi "d" si nu "v"! :P). Deja e clar ca blogul imi e solutia perfecta pentru a putea spune ce vreau, chiar daca am unele principii care nu ma lasa sa spun si mai clar dorintele mele. Si da, e un blog personal, dar n-o sa restrictionez accesul la el, doar pentru ca e personal. Daca as vrea sa-i restrictionez accesul, mi-as lua caiet si pix si as scrie un jurnal. Mi s-au pus intrebarile ce muzica mai ascult si ce carti mai citesc . Ascult muzica de vioara, Edvin Marton, mai precis. Imi plac melodiile "guitara latino", "vivaldi spring" (pe care toata lumea o stie) si "godfather" in mod special. Normal ca m-a apucat si placerea pentru colinde...Doar vine Craciunul! :P Si tocmai pentru ca vine Craciunul, imi gadila auzul si "All I want for Christmas is you" al lui Mariah Carey. De citit..slabut :)) Nu stiu de ce dar imi e greu sa ma concentrez. Trebuie sa recunosc ca am citit doar carti recomandate. Deci persoana care-mi recomanda cartea trebuie sa fie foarte speciala. Mi-a dat diriga niste titluri si as fi foarte fericita daca as avea cartile sa le citesc. (nu e literatura pentru bac!). Dar nu vreau sa mai imprumut nimic, vreau sa citesc din biblioteca mea! Asa ca astept sa-mi faca aceste titluri cu ochiul de pe raftul librariei! :P (sau la oferta de la Cotidianul!).
Curand, foarte curand, odata cu sarbatorile de iarna, vine si ziua mea. Dar si ziua lui va veni tot in perioada aceasta. Sunt trista si stresata ca nu stiu ce cadou sa-i fac. Ma tot gandesc si...nu am nicio idee. Dar mai am putin timp! :P
Trebuie sa mai spun (daca tot vorbesc despre adevarata eu! :P) ca dupa perioada de nervi, stres si lacrimi, a rasarit din nou soarele pe strada mea. Adica sunt iar euforica, plina de energie, asa cum ma stiati! :P
Mi-au spus ca ei stiu sa se distreze, ca stiu sa rada de altii dar si de ei in aceeasi masura. Ca stiu sa tina la o prietenie. Ce odata ce si-au dat cuvantul si-l respecta. Normal, daca nu le-am facut pe plac, toate acestea n-au mai fost valabile. Si ce? Astfel au aflat ca nu sunt o marioneta. Ca DA, POT SA FAC CE VREAU, CE SIMT, CE E BINE PRNTRU MINE!
De ce sa te iei de un om care e mai bun ca tine?
Ei considera ca e mai bine sa faci ca ei, "oile negre", decat ca "tocilarii". Acum depinde si de cum privesti lucrurile, desigur, dar eu m-am saturat sa joc fie ca unii, fie ca altii. Eu am personalitatea mea. Si o sa folosesc toate mijloacele posibile de a demonstra acest lucru!
De ce sa te legi de un tip care progreseaza, si asta datorita unei fete?
Stiti ceva? A muscat Adam din mar la indemnul Evei, dar orice ati face, tot noi femeile va conducem: daca vrem va determinam sa faceti ce e bine pentru voi, daca nu...:D Si mai mult decat atat, din moment ce un baiat si-a ales o fata care sa-l conduca, e clar ca voi, "prietenii" lui nu erati in stare. Si nimeni nu se lasa dominat cu forta!
De ce sa-i fi prieten cuiva iar apoi sa vrei sa-i faci rau?
Fara indoiala ca am formulat gresit intrebarea, deoarece daca cineva iti e prieten, iti e pana la capat. Oricum, de ce sa vrei sa te razbuni pe cineva care te-a ajutat cand ti-a fost mai greu? Care a ras si a plans alaturi de tine?Sincer mi-e mila de acestia, pentru ca sunt condamnati sa ramana singuri!
Inchei, macar pe ziua de azi cu "de ce"-urile (a se citi "d" si nu "v"! :P). Deja e clar ca blogul imi e solutia perfecta pentru a putea spune ce vreau, chiar daca am unele principii care nu ma lasa sa spun si mai clar dorintele mele. Si da, e un blog personal, dar n-o sa restrictionez accesul la el, doar pentru ca e personal. Daca as vrea sa-i restrictionez accesul, mi-as lua caiet si pix si as scrie un jurnal. Mi s-au pus intrebarile ce muzica mai ascult si ce carti mai citesc . Ascult muzica de vioara, Edvin Marton, mai precis. Imi plac melodiile "guitara latino", "vivaldi spring" (pe care toata lumea o stie) si "godfather" in mod special. Normal ca m-a apucat si placerea pentru colinde...Doar vine Craciunul! :P Si tocmai pentru ca vine Craciunul, imi gadila auzul si "All I want for Christmas is you" al lui Mariah Carey. De citit..slabut :)) Nu stiu de ce dar imi e greu sa ma concentrez. Trebuie sa recunosc ca am citit doar carti recomandate. Deci persoana care-mi recomanda cartea trebuie sa fie foarte speciala. Mi-a dat diriga niste titluri si as fi foarte fericita daca as avea cartile sa le citesc. (nu e literatura pentru bac!). Dar nu vreau sa mai imprumut nimic, vreau sa citesc din biblioteca mea! Asa ca astept sa-mi faca aceste titluri cu ochiul de pe raftul librariei! :P (sau la oferta de la Cotidianul!).
Curand, foarte curand, odata cu sarbatorile de iarna, vine si ziua mea. Dar si ziua lui va veni tot in perioada aceasta. Sunt trista si stresata ca nu stiu ce cadou sa-i fac. Ma tot gandesc si...nu am nicio idee. Dar mai am putin timp! :P
Trebuie sa mai spun (daca tot vorbesc despre adevarata eu! :P) ca dupa perioada de nervi, stres si lacrimi, a rasarit din nou soarele pe strada mea. Adica sunt iar euforica, plina de energie, asa cum ma stiati! :P
miercuri, 21 noiembrie 2007
Iio - is it love..
E ciudat ca ai impresia ca unii oameni inseamna mai mult pentru tine, dar amintirile care persista in mintea ta nu sunt legate totdeauna de acesti oameni.De exemplu, melodia al carei nume l-am pus la titlu, imi aduce mereu in fata ochilor, mai mult involuntar, un moment care e tot timpul viu in mintea mea.
o atingere...
un sarut...
un sentiment...
Daca n-ai simtit niciodata ca iti fuge pamantul de sub picioare cand iti amintesti cum a fost..
Daca nu stii cum e sa fi mai sus de ratiune si sa nu mai poti sa te opresti...
Daca n-ai tremurat de fericire...
....si nu, nu vorbesc de dragoste; pentru ca dragostea nu se masoara in intensitatea sarutului sau a atingerii!
o atingere...
un sarut...
un sentiment...
Daca n-ai simtit niciodata ca iti fuge pamantul de sub picioare cand iti amintesti cum a fost..
Daca nu stii cum e sa fi mai sus de ratiune si sa nu mai poti sa te opresti...
Daca n-ai tremurat de fericire...
....si nu, nu vorbesc de dragoste; pentru ca dragostea nu se masoara in intensitatea sarutului sau a atingerii!
marți, 20 noiembrie 2007
Judecata Pandorrei
As vrea sa stiu ca existi. Ca esti tu un cititor al meu care nu face analogia sorina-runner si care se regaseste in posturile mele fara sa se intrebe cu ce m-a enervat azi. Postul acesta e pentru tine.
As vrea sa cred ca ea se va schimba. Ca judecata pe care i-am facut-o involuntar azi o va face sa se trezeasca la realitate. Oare chiar nu-si da seama ca nu mai are prieteni si ca e singura? Oare chiar nu-si da seama unde greseste de nu poate sa se lipeasca de nimeni? De ce nu vede ca cei care o apreciaza sunt atat de departe de ea, ca sunt pe alta lungime de unda? Tocmai pentru ca sunt incapatanata n-o sa-i fac pe plac. Si chiar de-ar fi sa ma izolez si eu, lucrurile nu vor iesi ca ea.
O cana mare cu vin fiert. Atat imi doresc. Si pace sufleteasca si loc intr-un mormant.
Stii ce ne strica pe noi, Vasile?
Invidia, mon cher!
Pandorra e de vina ca a deschis cutia. Invidia a facut ca noi sa nu mai vedem ce conteaza, adica fericirea in lucrurile marunte, ci doar posibilitatea de a fi mai bun celalalt.
Nu zic ca nu e bine sa incerci sa te autodepasesti, dar daca nu esti capabil de asta, atunci de ce sa o faci? Ca sa le strici si altora unversul de cristal?
As vrea sa fiu surda sa nu mai aud...
Dar,de fapt, am nevoie sa-mi spuna "Te iubesc.." si sa-l aud...
Mi-ar place sa revin la postura initiala, cand puteam sa spun fix ce cred si ce simt. Dar mi-e greu. Gandul ca as putea fi din nou dezamagita ma sperie. Si mi-e teama. Mai bine alerg.
Noapte buna.
Si maine o sa redevin optimista.
As vrea sa cred ca ea se va schimba. Ca judecata pe care i-am facut-o involuntar azi o va face sa se trezeasca la realitate. Oare chiar nu-si da seama ca nu mai are prieteni si ca e singura? Oare chiar nu-si da seama unde greseste de nu poate sa se lipeasca de nimeni? De ce nu vede ca cei care o apreciaza sunt atat de departe de ea, ca sunt pe alta lungime de unda? Tocmai pentru ca sunt incapatanata n-o sa-i fac pe plac. Si chiar de-ar fi sa ma izolez si eu, lucrurile nu vor iesi ca ea.
O cana mare cu vin fiert. Atat imi doresc. Si pace sufleteasca si loc intr-un mormant.
Stii ce ne strica pe noi, Vasile?
Invidia, mon cher!
Pandorra e de vina ca a deschis cutia. Invidia a facut ca noi sa nu mai vedem ce conteaza, adica fericirea in lucrurile marunte, ci doar posibilitatea de a fi mai bun celalalt.
Nu zic ca nu e bine sa incerci sa te autodepasesti, dar daca nu esti capabil de asta, atunci de ce sa o faci? Ca sa le strici si altora unversul de cristal?
As vrea sa fiu surda sa nu mai aud...
Dar,de fapt, am nevoie sa-mi spuna "Te iubesc.." si sa-l aud...
Mi-ar place sa revin la postura initiala, cand puteam sa spun fix ce cred si ce simt. Dar mi-e greu. Gandul ca as putea fi din nou dezamagita ma sperie. Si mi-e teama. Mai bine alerg.
Noapte buna.
Si maine o sa redevin optimista.
duminică, 18 noiembrie 2007
Gand
Am ratat etapa a 2-a a concursului bloggeri.ro si-mi pare rau. Dar trebuie sa recunosc ca nu am avut suficiente idei incat sa postez, nu am putut sa intru in postura temei "viata de noapte in Romania", iar cand mi-au venit ideile (cel putin in mica masura) nu am mai avut calculatorul la dispozitie. De fapt, am primit inca o data dovada ca oricat de tare as vrea sa raman la deciziile mele, daca cineva pe care-l apreciez imi spune ca nu e bine ceea ce fac, s-ar putea sa nu mai raman la aceleasi idei. Exemplul? Mi s-a spus ca la bloggeri.ro participa bloggeri profesionisti si nu am sanse; ei bine..orice idee as fi avut in legatura cu etapa a 2-a, am renuntat la gandul ca nu sunt suficient de buna. (nu vreau sa te simti vinovat!La urma urmei e doar un pretext ca eu sa-mi scuz lenea, sau nu!..)
Raman tot pe ideea ca sunt usor de influentat. Am impresia ca iert prea usor oamenii pe care ma supar/enervez. Ma refer la faptul ca daca tin cu adevarat la cineva il justific pentru greselile pe care le face. Iar daca imi aduce si el/ea un motiv plauzibil..e iertat/iertata. Poate gresesc, poate nu..Mai grav e ca pierd incet, incet respectul pentru persoanele la care tin si ma indepartez de ele. Si mai grav e ca am inceput sa bag toti oamenii in aceeasi oala.
Dar imi place sa cred in "true love", sinceritate si prietenii vesnice.
Tin sa mentionez ca orice legatura cu realitatea e intentionata!
Raman tot pe ideea ca sunt usor de influentat. Am impresia ca iert prea usor oamenii pe care ma supar/enervez. Ma refer la faptul ca daca tin cu adevarat la cineva il justific pentru greselile pe care le face. Iar daca imi aduce si el/ea un motiv plauzibil..e iertat/iertata. Poate gresesc, poate nu..Mai grav e ca pierd incet, incet respectul pentru persoanele la care tin si ma indepartez de ele. Si mai grav e ca am inceput sa bag toti oamenii in aceeasi oala.
Dar imi place sa cred in "true love", sinceritate si prietenii vesnice.
Tin sa mentionez ca orice legatura cu realitatea e intentionata!
joi, 15 noiembrie 2007
Pentru ca...
...un orgasm la porci dureaza 30 de minute,
...barbatii incearca sa fie ca ei...
-sa le imprumute mirosul,
-sa fie nepasatori,
-sa umble dupa cat mai multe femele(cu cat mai multe in acelasi timp, cu atat mai bine),
-sa fie nerespectuosi,
...
De aceea, barbatii pot fi intocmai ca porcii, mai putin in privinta orgasmului...
marți, 13 noiembrie 2007
Nu-mi place politicianul Ion Iliescu: nu mi-a placut nici ca presedinte si nu ma intereseaza nici acum ca e un simplu senator. Totusi am gasit pe blogul lui (ca si-a facut blog, doar trebuie sa faca multa campanie PSD-ului) un citat interesant: “Fiecare om poseda un anumit orizont. Când se îngusteaza si devine infinit de mic, el se transforma în punct si atunci omul zice: Acesta este punctul meu de vedere.” ( David Hilbet)
Arhiva de sentimente - sertarul 1
Fac parte din acea categorie de tineri ravasiti de viata cu care acum fac cunostinta si asupra careia se razvratesc. Am invatat sa scriu si sa citesc. Sa vorbesc si sa ascult. E drept ca stiam de mult,dar parca acum mi-e mai usor sa ma exprim, sa vorbesc despre sentimente, ganduri si idei, despre viata, despre dorinte, vise si patimi. Aveam nevoie de un jurnal care sa ma asculte fara restrictii si fara sa ma judece.
Deci trebuia sa iau un pix, o foaie si sa scriu. Dar nu..ceva parca lipsea. Da! Eu sunt o “computer-addicted”, de aceea simt, asa cum un diabetic are nevoie de insulina, sau un narcoman de drogul lui, sa ma exprim in fata multimii de dincolo de ecranul monitorului. De fapt, de ce nu? Trebuia sa imbin utilul cu placutul- sa comunic, nu neaparat cu cunoscuti, dar si sa folosesc computerul. Dar comunicarea aceasta trebuia sa fiu una surda, nu aveam nevoie sa dau si sa primesc succesiv mesaje ca pe messenger sau mail..voiam, mai degraba sa am posibilitatea sa fiu sentimentala, sa pot sa critic ce nu-mi place la societatea in care traiesc, sa fiu eu, sa-mi exercit dreptul la libera exprimare, ba chiar mai mult, sa pot sa rad sau sa plang ori de cate as fi vrut sa recitesc ceea ce am scris. Sa creez, practic, o arhiva a sentimentelor mele pe care s-o pot impartasi celorlalti (dar nu neaparat pentru ei, mai mult pentru mine), care sa ma ajute sa pot sa inteleg mai bine ce vreau, dar si sa nu uit ceea ce am fost, pentru ca noi oamenii uitam prea usor si un memento e mereu binevenit!
Una peste alta, la inceput n-am cautat publicitate. De aceea, desi la mine in liceu “se poarta” blogingul, am asteptat sa se mai potoleasca mania, asa incat sa-mi croiesc singura un drum, fara prea multa valva. As fi putut, desigur, sa lipesc link-ul blogului peste tot, sa dau mass-uri pe messenger sau sa-mi fac publicitate la postul tv si ziarul locale (sau chiar nationale, de ce nu?, daca vrei sa fi promovat, are cine!). Dar nu, eu nu voiam si nici acum nu ma dau in vant dupa publicitate. Totusi, m-as implica oricand si cu orice fel de riscuri (desigur, atata timp cat se merge pe principii comune cu ale mele) intr-o activitate de sustinere a blogosferei.
Si nu, nu sunt o conservatoare care sa se vrea adepta povestilor despre un el cu care sa innebuneasca cititorii; asa cum ma emotionez la citirea unui pasaj siropos, ma implic si in altul, care-mi vorbeste despre realitatea sociala in care ma aflu. Si ii inteleg si pe vanatorii de trafic sau comentarii. Sigur ca esti mai motivat cand vezi ca X te citeste constant sau ca primesti tot felul de aprecieri sau critici pentru postul Y. Inseamna ca reprezinti ceva pentru comunitatea ta, ca ai toate sansele sa evadezi din rutina (ceea ce, cred eu, e visul tututor tinerilor si nu numai!). Dar comentariile si traficul nu sunt totul. Dupa cum am spus, daca ceea ce ai ai scris tu te face fericit si te multumeste (moral, caci pana la financiar mai e mult-totusi banii nu sunt chiar totul! :P, nu ai de ce sa renunti.
In sfarsit, precizez ca-mi place sa scriu, sa vorbesc mult si degeaba, sa ma afirm si cred intru totul ca blogul, pentru tinerii romani (si nu numai pentru noi, pentru oricine are ceva de spus!) e posibilitatea perfecta de afirmare.
P.S daca v-a placut, puteti sa ma votati aici! :):D
Deci trebuia sa iau un pix, o foaie si sa scriu. Dar nu..ceva parca lipsea. Da! Eu sunt o “computer-addicted”, de aceea simt, asa cum un diabetic are nevoie de insulina, sau un narcoman de drogul lui, sa ma exprim in fata multimii de dincolo de ecranul monitorului. De fapt, de ce nu? Trebuia sa imbin utilul cu placutul- sa comunic, nu neaparat cu cunoscuti, dar si sa folosesc computerul. Dar comunicarea aceasta trebuia sa fiu una surda, nu aveam nevoie sa dau si sa primesc succesiv mesaje ca pe messenger sau mail..voiam, mai degraba sa am posibilitatea sa fiu sentimentala, sa pot sa critic ce nu-mi place la societatea in care traiesc, sa fiu eu, sa-mi exercit dreptul la libera exprimare, ba chiar mai mult, sa pot sa rad sau sa plang ori de cate as fi vrut sa recitesc ceea ce am scris. Sa creez, practic, o arhiva a sentimentelor mele pe care s-o pot impartasi celorlalti (dar nu neaparat pentru ei, mai mult pentru mine), care sa ma ajute sa pot sa inteleg mai bine ce vreau, dar si sa nu uit ceea ce am fost, pentru ca noi oamenii uitam prea usor si un memento e mereu binevenit!
Una peste alta, la inceput n-am cautat publicitate. De aceea, desi la mine in liceu “se poarta” blogingul, am asteptat sa se mai potoleasca mania, asa incat sa-mi croiesc singura un drum, fara prea multa valva. As fi putut, desigur, sa lipesc link-ul blogului peste tot, sa dau mass-uri pe messenger sau sa-mi fac publicitate la postul tv si ziarul locale (sau chiar nationale, de ce nu?, daca vrei sa fi promovat, are cine!). Dar nu, eu nu voiam si nici acum nu ma dau in vant dupa publicitate. Totusi, m-as implica oricand si cu orice fel de riscuri (desigur, atata timp cat se merge pe principii comune cu ale mele) intr-o activitate de sustinere a blogosferei.
Si nu, nu sunt o conservatoare care sa se vrea adepta povestilor despre un el cu care sa innebuneasca cititorii; asa cum ma emotionez la citirea unui pasaj siropos, ma implic si in altul, care-mi vorbeste despre realitatea sociala in care ma aflu. Si ii inteleg si pe vanatorii de trafic sau comentarii. Sigur ca esti mai motivat cand vezi ca X te citeste constant sau ca primesti tot felul de aprecieri sau critici pentru postul Y. Inseamna ca reprezinti ceva pentru comunitatea ta, ca ai toate sansele sa evadezi din rutina (ceea ce, cred eu, e visul tututor tinerilor si nu numai!). Dar comentariile si traficul nu sunt totul. Dupa cum am spus, daca ceea ce ai ai scris tu te face fericit si te multumeste (moral, caci pana la financiar mai e mult-totusi banii nu sunt chiar totul! :P, nu ai de ce sa renunti.
In sfarsit, precizez ca-mi place sa scriu, sa vorbesc mult si degeaba, sa ma afirm si cred intru totul ca blogul, pentru tinerii romani (si nu numai pentru noi, pentru oricine are ceva de spus!) e posibilitatea perfecta de afirmare.
P.S daca v-a placut, puteti sa ma votati aici! :):D
"Nu-i nimeni langa mine acum, nu-i nimeni sa-nteleaga tot ce spun.."
Da, recunosc-o spun cu totul sufletul meu (si retine, eu n-as recunoaste asta niciodata!): Ma gandesc la el 24 de ore pe zi,in fiecare zi (nici cand dorm nu scap de imaginea lui!). Ce e mai trist e ca deja nu mai vad ce se-ntampla in jurul meu, il vad doar pe el! Dar imi place. Si ce daca nu-mi ofera certitudinea ca maine va fi tot alaturi de mine? Si ce daca ma va face sa plang? Plansul, suferinta si gelozia sunt marturii ale sentimentelor mele pentru el! Si, in cantitati propice sunt chiar constructive. (m-a facut mama si filozoafa!:P)
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme pur si simplu n-am reusit sa mai postez! Am auzit zilele trecute ca din ce incepi sa afli, dintr-atat realizezi ca nu stii nimic. Poate ca de-asta, pe masura ce scriu mai mult am impresia ca nu scriu bine. Dar n-o sa ma las..Mi-am facut blogul ca sa pot sa fiu eu, sa pot sa spun ceea ce cred, gandesc si simt. N-o sa renunt pana cand n-o sa mai am nimic de spus..
Am o multime de schite pe blog, dar nu pot sa le public pentru ca nu mai am starea pe care o aveam cand le-am scris. Poate voi reveni la ele, nu vreau sa le sterg pentru ca mi se par reusite. Urmatorul post de azi e cel cu care particip pentru prima etapa la bloggeri.ro! :)
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme pur si simplu n-am reusit sa mai postez! Am auzit zilele trecute ca din ce incepi sa afli, dintr-atat realizezi ca nu stii nimic. Poate ca de-asta, pe masura ce scriu mai mult am impresia ca nu scriu bine. Dar n-o sa ma las..Mi-am facut blogul ca sa pot sa fiu eu, sa pot sa spun ceea ce cred, gandesc si simt. N-o sa renunt pana cand n-o sa mai am nimic de spus..
Am o multime de schite pe blog, dar nu pot sa le public pentru ca nu mai am starea pe care o aveam cand le-am scris. Poate voi reveni la ele, nu vreau sa le sterg pentru ca mi se par reusite. Urmatorul post de azi e cel cu care particip pentru prima etapa la bloggeri.ro! :)
luni, 5 noiembrie 2007
Opriti planeta, vreau sa cobor!
Sunt total dezamagita de ceea ce romanii nostri au reusit sa creeze in Italia: un haos total. Daca niste straini oarecare ar fi venit peste noi asa cum imigrantii aceia au napustit asupra italienilor, cred ca i-am fi vandut pachete la tarabe cu un leu kilogramul. Dar nu, noi tot mai avem pretentia sa fim respectati. Cand aud ca s-a mai produs o nelegiuire acolo, in Italia, imi vine sa plang. De unde atata ciobanism pe noi?! Atata vandalism.. Ne facem de rusine si asta cu bunastiinta. Pacat. Mereu mi-a placut sa fiu mandra de ceea ce sunt- o romanca (si nu numai pentru ca se zice ca romancele sunt frumoase!). Acum, daca o sa mai ajung in Italia va trebui sa plec capul cand voi fi intrebata de unde vin. Si spun din nou pacat, mai ales ca de anul acesta urma sa se predea limba romana in scolile italiene unde invatau si de-ai nostri. E de neconceput cum ni se intinde un deget si noi il luam drept hrana..:
duminică, 4 noiembrie 2007
Irelevant
Ascult Alphaville, melodii vechi, dar bune. Eu peferam sa cred ca doar vinul e bun cand e vechi, dar se pare ca si melodiile, si cunostintele (nu ma caracterizeaza termenul "prieten/a"), si iubitii..
Cand eram mai mica si auzeam ca prima "dragoste" te urmareste tot timpul, nu-mi venea sa cred. In primul rand pentru ca nu prea ai de unde sa sti unde ti-e prima dragoste, iar in al doilea rand pentru ca eu cred ca daca ai terminat-o cu cineva nu ai de ce sa te mai intorci la el. Si apare un dar (primul!): daca ai terminat-o doar printr-o distantare, daca ati lasat loc pentru mai tarziu... Privesc in urma (sunt programata genetic pentru asta) si vad ca intr-adevar am lasat mereu ceva pentru mai tarziu, insa in ceea ce priveste un singur om. Si ce copila eram cand l-am cunoscut... Ma vad, alaturi de el, ca un Praslea al basmelor care trece prin drumul initiatic (Praslea prin al vietii, eu prin aspectul sentimentelor). Normal ca si relatia acesta are temerile ei, chiar mai multe decat celalalte, si sunt constienta ca el poate sa fie doar o etapa, dar imi place sa ma simt bine si sa cred ca mi-am gasit printul!
Scriu al doilea "dar" si spun ca am un contraexemplu pentru vechimea care aduce bunatate si savoare (adica faza cu vinul): cladirile din orasul meu. Imi place sa ma plimb si sa observ oamenii si cladirile. Cladirile ne reprezinta. Uite, noi avem in oras o arhitectura contrastanta: pe de o parte cladirile renovate pe vremea impuscatului- care acum sunt mucegaite, cu tencuiala cazuta, intr-o stare deplorabila, iar pe de alta parte, in aceleasi cladiri (in marea lor majoritate blocuri, caci cele care au fost cumparate si au devenit sedii de institutii sau firme sunt renovate complet) vezi balcoane de termopan, portiuni imbracate in rigips (ca tine de cald!), perdele colorate dincolo de geamuri-interioare promitatoare, dar zidurile parca stau sa cada! Ei bine, aceste cladiri seamana perfect cu oamenii care le populeaza: vechi ( ma refer la principii), dar tind sa capete idei moderne, iar la orice schimbare sa schimba si ideile lor-macar aparent! Si te mai intrebi de ce nu evoluam..(cred ca o sa scriu un post intreg despre asta!).
Ascult (ca playlist-ul e lung :P) "Home"-Michael Buble si ma gandesc unde e home-ul meu..
La propriu am doua case: una la tara si un apartament in oras. Poate ca suna ciudat, dar ma leaga mult mai multe de casa de la tara decat de apartament. Imi place atmosfera de acolo (desi detest radio-santul), imi plac casele-vechi, dar pline mereu de nepoti, de mirosul mancarii bunicii, vara-gradinile si terasele cu flori, iarna-derdeelusul cu zapada.. Si totusi casa mea e acolo unde sunt gandurile mele cele mai ascunse in ceea ce priveste fericirea..
Azi e ziua lui Basescu: La multi ani!
Dar mai e ziua cuiva drag..LA MULTI ANI! (si Basescu mi-e drag, dar.. :D )
Cand eram mai mica si auzeam ca prima "dragoste" te urmareste tot timpul, nu-mi venea sa cred. In primul rand pentru ca nu prea ai de unde sa sti unde ti-e prima dragoste, iar in al doilea rand pentru ca eu cred ca daca ai terminat-o cu cineva nu ai de ce sa te mai intorci la el. Si apare un dar (primul!): daca ai terminat-o doar printr-o distantare, daca ati lasat loc pentru mai tarziu... Privesc in urma (sunt programata genetic pentru asta) si vad ca intr-adevar am lasat mereu ceva pentru mai tarziu, insa in ceea ce priveste un singur om. Si ce copila eram cand l-am cunoscut... Ma vad, alaturi de el, ca un Praslea al basmelor care trece prin drumul initiatic (Praslea prin al vietii, eu prin aspectul sentimentelor). Normal ca si relatia acesta are temerile ei, chiar mai multe decat celalalte, si sunt constienta ca el poate sa fie doar o etapa, dar imi place sa ma simt bine si sa cred ca mi-am gasit printul!
Scriu al doilea "dar" si spun ca am un contraexemplu pentru vechimea care aduce bunatate si savoare (adica faza cu vinul): cladirile din orasul meu. Imi place sa ma plimb si sa observ oamenii si cladirile. Cladirile ne reprezinta. Uite, noi avem in oras o arhitectura contrastanta: pe de o parte cladirile renovate pe vremea impuscatului- care acum sunt mucegaite, cu tencuiala cazuta, intr-o stare deplorabila, iar pe de alta parte, in aceleasi cladiri (in marea lor majoritate blocuri, caci cele care au fost cumparate si au devenit sedii de institutii sau firme sunt renovate complet) vezi balcoane de termopan, portiuni imbracate in rigips (ca tine de cald!), perdele colorate dincolo de geamuri-interioare promitatoare, dar zidurile parca stau sa cada! Ei bine, aceste cladiri seamana perfect cu oamenii care le populeaza: vechi ( ma refer la principii), dar tind sa capete idei moderne, iar la orice schimbare sa schimba si ideile lor-macar aparent! Si te mai intrebi de ce nu evoluam..(cred ca o sa scriu un post intreg despre asta!).
Ascult (ca playlist-ul e lung :P) "Home"-Michael Buble si ma gandesc unde e home-ul meu..
La propriu am doua case: una la tara si un apartament in oras. Poate ca suna ciudat, dar ma leaga mult mai multe de casa de la tara decat de apartament. Imi place atmosfera de acolo (desi detest radio-santul), imi plac casele-vechi, dar pline mereu de nepoti, de mirosul mancarii bunicii, vara-gradinile si terasele cu flori, iarna-derdeelusul cu zapada.. Si totusi casa mea e acolo unde sunt gandurile mele cele mai ascunse in ceea ce priveste fericirea..
Azi e ziua lui Basescu: La multi ani!
Dar mai e ziua cuiva drag..LA MULTI ANI! (si Basescu mi-e drag, dar.. :D )
vineri, 2 noiembrie 2007
ContraCronometru... ....sau nu!
Imi propun sa invat sa fiu diplomata!
Mereu am fost adepta deciziilor luate spontan, dar gandite, si a adevarului verde-n fata (adica zero diplomatie). Dar datorita (spun datorita pt ca am incredere ca diplomatia e un lucru benefic mie!) unor imprejurari mai speciale am decis, nu sa ma schimb (pentru ca ar fi imposibil), dar sa invat sa fiu diplomata. Ma intreb daca voi reusi...
Dar daca voi reusi, inseamna ca pot sa castig o lupta cu viata (contracronometru sau nu!)! :D
Mereu am fost adepta deciziilor luate spontan, dar gandite, si a adevarului verde-n fata (adica zero diplomatie). Dar datorita (spun datorita pt ca am incredere ca diplomatia e un lucru benefic mie!) unor imprejurari mai speciale am decis, nu sa ma schimb (pentru ca ar fi imposibil), dar sa invat sa fiu diplomata. Ma intreb daca voi reusi...
Dar daca voi reusi, inseamna ca pot sa castig o lupta cu viata (contracronometru sau nu!)! :D
marți, 30 octombrie 2007
Daca mi s-a pus pata...Raman cu ea ;)
Pe mine ma enerveaza foarte greu cineva. Si am abilitatea de a ma supara la fel de greu, prefer sa trec peste decat sa ma cert. Asta nu inseamna ca sunt o marioneta si inghit tot ce primesc, nu, ca am si eu unghii si metode de manipulare! :D
Ideea e ca ma supar greu pe cineva, dar si daca m-am suparat, apoi nu mai are cum sa ma mai impace. Cum ar zice italianul : Basta! De ce scriu acest lucru acum? Pentru ca m-am suparat foarte tare pe cineva, mi s-a luat tot troncul, toata perdeaua care ma facea sa-i vad doar partile bune s-a ridicat ca un strat de ozon deasupra mea (inainte era intre noi). Anyway, acum ma enerveaza tot ce face, tot ce zice, cum gandeste, cum se exprima... BLEAH!
Ideea e ca ma supar greu pe cineva, dar si daca m-am suparat, apoi nu mai are cum sa ma mai impace. Cum ar zice italianul : Basta! De ce scriu acest lucru acum? Pentru ca m-am suparat foarte tare pe cineva, mi s-a luat tot troncul, toata perdeaua care ma facea sa-i vad doar partile bune s-a ridicat ca un strat de ozon deasupra mea (inainte era intre noi). Anyway, acum ma enerveaza tot ce face, tot ce zice, cum gandeste, cum se exprima... BLEAH!
About what i like
Ti s-a intamplat vreodata sa tremuri la auzul unor note muzicale? Sa plangi cand pianul atinge un acord?..
E ciudat cum fiecare melodie care intr-adevar imi place e legata de un eveniment, o persoana, un nume, o culoare, un vis o fantezie...
Imi place pianul si mi-ar place sa stiu sa cant la un asemenea instrument muzical. Mi se pare ceva deosebit, imi aminteste de ceva clasic-iar ceva clasic e mereu la moda (cum sunt fustele drepte si culoarea negru! :P).
Cand spun pian spun povesti de dragoste, clasice povesti de dragoste, din alea cu trairi intense cu un sarut care sa cuprinda intreaga omenire si tot romantismul...
Ador filmele in care se vorbeste in italiana, ma relaxeaza...ma fac sa ma gandesc la DRAGOSTE?!
Uof..acum nu-mi lipsesc decat el si paharul de vin..
E ciudat cum fiecare melodie care intr-adevar imi place e legata de un eveniment, o persoana, un nume, o culoare, un vis o fantezie...
Imi place pianul si mi-ar place sa stiu sa cant la un asemenea instrument muzical. Mi se pare ceva deosebit, imi aminteste de ceva clasic-iar ceva clasic e mereu la moda (cum sunt fustele drepte si culoarea negru! :P).
Cand spun pian spun povesti de dragoste, clasice povesti de dragoste, din alea cu trairi intense cu un sarut care sa cuprinda intreaga omenire si tot romantismul...
Ador filmele in care se vorbeste in italiana, ma relaxeaza...ma fac sa ma gandesc la DRAGOSTE?!
Uof..acum nu-mi lipsesc decat el si paharul de vin..
De sapte ori in sase seri prin vise imi cutreieri,
Din cinci povesti in patru esti,
Si-mi spui ca ma iubesti!..
Din trei lumini, doi ochi senini sunt ochii tai, iubito,
Unul este gandul care m-a facut sa cant, pentru tine...
***
Bun, acum gata cu romantismul!Preiau idea lui memelushu si spun ca muzica e muzica doar cand poate fi asociata cu un chip, un caracter. Sau poti sa spui ca nu ti s-a intamplat sa-ti placa o melodie doar pentru ca ai ascultat-o impreuna cu cineva drag? Sau, altfel spus, nu ti s-a intamplat sa-ti placa anumite melodii doar pentru ca se potrivesc starii tale de spirit? Desigur, o melodie despre care spui ca-ti place, merge si la bine si la rau, ca si cum i-ai jurat credinta vesnica! :P
luni, 29 octombrie 2007
Ce vreau, ce cred, ce voi face!
Inca simt gustul amar al deciziilor pe care le-am luat.Pentru prima data realizez ca nu pot sa ma fac inteleasa si asta pentru ca am decis sa nu ma mai amestec si sa nu mai lupt contra morilor de vant. Mi-e greu pentru ca asta am facut de cand ma stiu, acesta este spiritul in care am fost educata si crescuta-sa lupt pentru bine, sa cedez si am grija sa nu-l lovesc pe cel de langa mine.
E ciudat cum cele mai dureroase palme le iei de la cei dragi (si pacat ca nu sunt palme la propriu, stiu ca m-ar durea mai putin!).
Stiu ca vor veni vremuri mai bune, dar pana una-alta vreau sa profit de oamenii de la care am ce sa invat, de la modelele mele-valori sociale si umane!
Da, imi dau seama ca suna a post comunist, dar daca nu va place, va invit sa ma lasati in pace! ;)
Stiu ca mi se va multumi mai tarziu pentru ceea ce fac acum, dar mi-e teama ca pierd prea mult timp in asteptarea unei fericiri ideale si inexistente. Nu-mi am decat 2 variante: sa fug sau sa raman si sa ma schimb.
Nu sunt suficient de lasa incat sa fug, asa ca am decis sa ma schimb.
Stiu si ca oamenii nu se schimba, primesc zi de zi dovezi in acest sens, dar macar cat voi ramane in aceasta lume (nu, nu ma refer la "pana la moarte" !), o sa-mi urmez planurile de "schimbare" .
Atat am avut de zis in ceea ce ma priveste, si asupra a ceea ce s-a petrecut azi.
Eu consider subiectul incheiat si nu voi mai vorbi despre.
Pentru prima data, nu-mi pasa de ce credeti voi!
E ciudat cum cele mai dureroase palme le iei de la cei dragi (si pacat ca nu sunt palme la propriu, stiu ca m-ar durea mai putin!).
Stiu ca vor veni vremuri mai bune, dar pana una-alta vreau sa profit de oamenii de la care am ce sa invat, de la modelele mele-valori sociale si umane!
Da, imi dau seama ca suna a post comunist, dar daca nu va place, va invit sa ma lasati in pace! ;)
Stiu ca mi se va multumi mai tarziu pentru ceea ce fac acum, dar mi-e teama ca pierd prea mult timp in asteptarea unei fericiri ideale si inexistente. Nu-mi am decat 2 variante: sa fug sau sa raman si sa ma schimb.
Nu sunt suficient de lasa incat sa fug, asa ca am decis sa ma schimb.
Stiu si ca oamenii nu se schimba, primesc zi de zi dovezi in acest sens, dar macar cat voi ramane in aceasta lume (nu, nu ma refer la "pana la moarte" !), o sa-mi urmez planurile de "schimbare" .
Atat am avut de zis in ceea ce ma priveste, si asupra a ceea ce s-a petrecut azi.
Eu consider subiectul incheiat si nu voi mai vorbi despre.
Pentru prima data, nu-mi pasa de ce credeti voi!
Ganduri, superstitii.
"te-am visat azi-noapte...eram intr-o excursie, undeva pe un munte si erai nedumerita, aveai multe indoieli..."
Stiu si simt ca ai vrea sa-mi spui ceva!
***
duminică, 28 octombrie 2007
Primul sarut!
Va provoc! Da, va provoc! povestiti-mi cum a fost primul sarut...
Vreau sa vad daca poate careva sa ma faca sa-mi doresc ca prietenul meu sa fie acum langa mine (ca sa am pe cine sa sarut!) doar prin a-mi expune sentimentele lui cand a sarutat prima oara..:D
(deje simt ca innebunesc, dar imi place nebunia mea! :)) )
Vreau sa vad daca poate careva sa ma faca sa-mi doresc ca prietenul meu sa fie acum langa mine (ca sa am pe cine sa sarut!) doar prin a-mi expune sentimentele lui cand a sarutat prima oara..:D
(deje simt ca innebunesc, dar imi place nebunia mea! :)) )
vineri, 26 octombrie 2007
Daca as fi postat ceva acum 4 ore...ati fi citit ceva lacrimogen. Voiam sa scriu despre prietenie si colegialitate. Preietenia e o iluzie. Nu sunt oameni sinceri cara sa nu ghideze o prietenie inspre interese personale, nu ar avea cum sa fie. Nu sunt prieteni care sa nu-ti reproseze ca ei fac pentru tine iar tu nu pentru ei si nici prieteni care sa conteze.
Colegialitate. Se ia o clasa.
Un diriginte.
Mai multi colegi.
Avem si ipoteza: chiulitul la o anumita ora-raman tocilarii.
Ipoteza fericita: o clasa unita, toti se ridica simultan si pleaca. Si se intampla azi, se intampla maine. Ce faci cand vezi ca ti se pun toti in cap? Ce faci cand vezi ca desi sunt uniti, se indreapta spre prapastie? Ii lasi sa cada? Nu, ii salvezi..(pretul il cunosti doar tu!)
Ma inclin cand dau peste cei care nu fac ce zice majoritatea cand vad ca gresesc.
Ma inclin unui grup care ar sfida autoritatea cand ar avea dreptate.
Gresesti daca crezi ca tie, ca elev "muritor" (nu poti mai mult de nota7 si daca poti, ai copiat!), ti se cuvine sa sfidezi!
Nu e prejudecata, si-mi place sa generalizez!
Colegialitate. Se ia o clasa.
Un diriginte.
Mai multi colegi.
Avem si ipoteza: chiulitul la o anumita ora-raman tocilarii.
Ipoteza fericita: o clasa unita, toti se ridica simultan si pleaca. Si se intampla azi, se intampla maine. Ce faci cand vezi ca ti se pun toti in cap? Ce faci cand vezi ca desi sunt uniti, se indreapta spre prapastie? Ii lasi sa cada? Nu, ii salvezi..(pretul il cunosti doar tu!)
Ma inclin cand dau peste cei care nu fac ce zice majoritatea cand vad ca gresesc.
Ma inclin unui grup care ar sfida autoritatea cand ar avea dreptate.
Gresesti daca crezi ca tie, ca elev "muritor" (nu poti mai mult de nota7 si daca poti, ai copiat!), ti se cuvine sa sfidezi!
Nu e prejudecata, si-mi place sa generalizez!
joi, 25 octombrie 2007
Decizia fatala
Sunt multe momentele in care trebuie sa faci o alegere, si desi pui pe cantar amandoua variantele cu avantajele si dezavantajele lor...tinzi sa alegi gresit. Dar ce e o alegere corecta? Oricum, realizezi mai tarziu daca ai facut bine sau rau, si oricum nu mai poti schimba nimic! Iar timpul e limitat, si greselile trecutului nu mai pot fi schimbate, poti doar sa te resemnezi cu ele si sa-i faci pe altii sa nu pice in capcanele in care ai picat tu. Dar parca, trebuie sa dai singur cu capul de sus ca sa inveti ce-i bine si rau...
Dedic postul acesta mamelor invidioase...
Colegelor cu fite...
Baietilor misogini...
Idiotilor si idioateler!
Revenind la alegeri..cat m-am gandit pana sa scriu "intesiv" pe foaia aia..
cateodata cred ca am facut cea mai buna alegere(si da, asa e comparativ cu alte optiuni pe care le-as fi putut aborda!), dar altadata sunt constienta ca mi-am semnat biletul spre condamnarea de a trai tot ceea ce traiesc, alaturi de cei carora le e dedicat postul!
O sa mai scriu despre "momente cruciale"... am fost pusa in fata multora!
Dedic postul acesta mamelor invidioase...
Colegelor cu fite...
Baietilor misogini...
Idiotilor si idioateler!
Revenind la alegeri..cat m-am gandit pana sa scriu "intesiv" pe foaia aia..
cateodata cred ca am facut cea mai buna alegere(si da, asa e comparativ cu alte optiuni pe care le-as fi putut aborda!), dar altadata sunt constienta ca mi-am semnat biletul spre condamnarea de a trai tot ceea ce traiesc, alaturi de cei carora le e dedicat postul!
O sa mai scriu despre "momente cruciale"... am fost pusa in fata multora!
miercuri, 24 octombrie 2007
Prea aproape de moarte
Ai o stare din ce in ce mai deplorabila...
O simti, iti dezvaluie care-ti sunt cele mai arzatoare dorinte...n-o sa le mai poti indeplini, o sa-ti rapeasca timpul, ceilalti nu vor mai putea fi madri de tine...
Universul se reduce brusc doar la fiintele dragi...
Si realizezi cine conteaza cu adevarat pentru tine, cine nu...
Ai un nod in gat si-ti vine sa plangi, pui capul pe perna si adormi...
Ai vrea sa ai un cosmar, dar te trezesti si ai aceleasi ganduri...
Vrei sa te dezlipesti de ea...vrei sa o ai in continuare langa tine sau cel putin nu poti sa mori fara ea...
Glontul iti strapunge carnea...se sparg vasele de sange si agonizezi-
-asa e si acum...asa se simte nodul din gat, nu vrei, dar parca vindecarea e un miraj: atat de aproape si totusi atat de departe...
Ai nevoie de aer, ai nevoie de spatiu si timp, dar iti sunt limitate, nu ai puterea sa mai faci nici macar un pas..
Totul e instabil, plangi..
Lacrima..
Lacrima...
O voce...din ce in ce mai surda...
Lacrimi si in jur..
O simti, iti dezvaluie care-ti sunt cele mai arzatoare dorinte...n-o sa le mai poti indeplini, o sa-ti rapeasca timpul, ceilalti nu vor mai putea fi madri de tine...
Universul se reduce brusc doar la fiintele dragi...
Si realizezi cine conteaza cu adevarat pentru tine, cine nu...
Ai un nod in gat si-ti vine sa plangi, pui capul pe perna si adormi...
Ai vrea sa ai un cosmar, dar te trezesti si ai aceleasi ganduri...
Vrei sa te dezlipesti de ea...vrei sa o ai in continuare langa tine sau cel putin nu poti sa mori fara ea...
Glontul iti strapunge carnea...se sparg vasele de sange si agonizezi-
-asa e si acum...asa se simte nodul din gat, nu vrei, dar parca vindecarea e un miraj: atat de aproape si totusi atat de departe...
Ai nevoie de aer, ai nevoie de spatiu si timp, dar iti sunt limitate, nu ai puterea sa mai faci nici macar un pas..
Totul e instabil, plangi..
Lacrima..
Lacrima...
O voce...din ce in ce mai surda...
Lacrimi si in jur..
Batand la usi de nedeschis...
Daca azi ar fi fost 13, as fi avut un motiv pentru care sa ma resemnez cu gandul ca azi a fost o zi plina de tensiuni, de rascoale si razvratiri; dar nu, azi nu e 13, e doar 24! (oricum nu cred in superstitii...)
Ce sa mai..am avut (si inca am!) nervi pe toata lumea! A fost o zi proasta. Din nou cuvantul spital, din nou perfuzii si injectii! Lasitate, nesimtire si mandrie..mandria-cireasa de pe tort!
Nu suport cand cineva critica pe altcineva ca nu e in stare sa-si asume vina, cand acel cineva are o vina mai mare decat acel altcineva! (cat ma urasc ca nu am curajul sa dau nume!). Cum sa te pretinzi "de gasca" cand poti sa fi alturi de gasca doar la bine, cand e de "distrat", iar nu si cand trebuie sa suporti consecintele?!
Cum poti sa le pretinzi altora ceea ce tu nu esti in stare sa faci nici macar cand ai musca pe caciula?! Ma detest ca tind sa judec cand nici eu nu fac totul cum ar trebui, dar simt nevoia sa ma cert cu toti, pentru ca nimeni nu are dreptate!
Plang de mila pentru ceilalti. Un parinte, sub pretextul ca iti face bine, iti poate rapi tot ceea ce-i frumos in anii de liceu! Slava Domnului ca am inteles-o pe mama si ca am depasit faza de necomunicare, mi-ar place ca toti sa fie la fel... E imposibil...si mi-e mila! Auzi de un tata care se crede general cu soldatii lui, copii, de o mama in cautarea odraslei ideale, de alta paranoica si altul prea credul. Auzi si de cei care inca cred in minunea educatiei "cu batul" (daca ar fi doar un bat...oare cand vor intelege cei de aceasta categorie ca un cuvant are o putere mai mare ca o palma?!)...Mi-e mila si rusine ca traiesc intr-o astefel de lume si vreau sa o schimb...
Cand o sa am copilul meu, sa ma trageti de maneca daca gresesc in educatia lui! Iarta-ma ca-ti spun, dar esti un parinte ratat daca crezi ca "pot si stiu sa-mi educ singur copilul!" !
M-am saturat de fite! De copii rasfatati care se cred adolescenti de 16 ani. Revin la ideea de parinte, fa-ti, omule, cel putin doi copii ca sa creasca cu spirit uman, sa stie sa imparta si sa tina cont si de ceilalti. E bine sa te crezi cel mai cel, dar nu e bine ca acest lucru sa se generalizeze!
Traiasca dirigintele care stie cum sa-si asculte elevii si cum sa-i protejeze de parintii lui, sa se duca unde poate cel care umbla cu miloaga de la serviciu unuia dintre parinti la serviciul altuia parand despre unele si altele!
Detest pe cei care hiperbolizeaza si refuza sa creada adevarul pentru..pentru ce? pentru un 10(da, zece!).
Ajung si la catalog, pe care l-as desfinta fara remuscari (desi are si parti constructive!). A! mi-am amintit si de parintii care-si trimit copii la scoala sa ia 10....
of..
pana cand ne vor mai urmari nesimtirea, rasfatul, lasitatea si mandria?!
Ce sa mai..am avut (si inca am!) nervi pe toata lumea! A fost o zi proasta. Din nou cuvantul spital, din nou perfuzii si injectii! Lasitate, nesimtire si mandrie..mandria-cireasa de pe tort!
Nu suport cand cineva critica pe altcineva ca nu e in stare sa-si asume vina, cand acel cineva are o vina mai mare decat acel altcineva! (cat ma urasc ca nu am curajul sa dau nume!). Cum sa te pretinzi "de gasca" cand poti sa fi alturi de gasca doar la bine, cand e de "distrat", iar nu si cand trebuie sa suporti consecintele?!
Cum poti sa le pretinzi altora ceea ce tu nu esti in stare sa faci nici macar cand ai musca pe caciula?! Ma detest ca tind sa judec cand nici eu nu fac totul cum ar trebui, dar simt nevoia sa ma cert cu toti, pentru ca nimeni nu are dreptate!
Plang de mila pentru ceilalti. Un parinte, sub pretextul ca iti face bine, iti poate rapi tot ceea ce-i frumos in anii de liceu! Slava Domnului ca am inteles-o pe mama si ca am depasit faza de necomunicare, mi-ar place ca toti sa fie la fel... E imposibil...si mi-e mila! Auzi de un tata care se crede general cu soldatii lui, copii, de o mama in cautarea odraslei ideale, de alta paranoica si altul prea credul. Auzi si de cei care inca cred in minunea educatiei "cu batul" (daca ar fi doar un bat...oare cand vor intelege cei de aceasta categorie ca un cuvant are o putere mai mare ca o palma?!)...Mi-e mila si rusine ca traiesc intr-o astefel de lume si vreau sa o schimb...
Cand o sa am copilul meu, sa ma trageti de maneca daca gresesc in educatia lui! Iarta-ma ca-ti spun, dar esti un parinte ratat daca crezi ca "pot si stiu sa-mi educ singur copilul!" !
M-am saturat de fite! De copii rasfatati care se cred adolescenti de 16 ani. Revin la ideea de parinte, fa-ti, omule, cel putin doi copii ca sa creasca cu spirit uman, sa stie sa imparta si sa tina cont si de ceilalti. E bine sa te crezi cel mai cel, dar nu e bine ca acest lucru sa se generalizeze!
Traiasca dirigintele care stie cum sa-si asculte elevii si cum sa-i protejeze de parintii lui, sa se duca unde poate cel care umbla cu miloaga de la serviciu unuia dintre parinti la serviciul altuia parand despre unele si altele!
Detest pe cei care hiperbolizeaza si refuza sa creada adevarul pentru..pentru ce? pentru un 10(da, zece!).
Ajung si la catalog, pe care l-as desfinta fara remuscari (desi are si parti constructive!). A! mi-am amintit si de parintii care-si trimit copii la scoala sa ia 10....
of..
pana cand ne vor mai urmari nesimtirea, rasfatul, lasitatea si mandria?!
marți, 23 octombrie 2007
Impresii
Ascult voltaj-mi-e greu fara tine(abia astept sa-l revad!)
Am planuri de viitor..mari; si nu doar in ceea ce-l priveste.
Am planuri de viitor..mari; si nu doar in ceea ce-l priveste.
luni, 22 octombrie 2007
De ce?
De ce oare din viata asta nu ne amintim decat momentele frumoase, fericite, momentele in care am plutit, momentele sincere ?...De ce oare nu ne amintim si momentele triste, amare, momentele in care lumea noastra s-a prabusit, minciunile ?
De ce suntem facuti sa uitam ceea ce ne-a facut sa suferim, ce ne-a ranit ?...De ce uitam ceea ce au facut persoanele care ne-au deceptionat si mai mult, chiar ajungem sa le iertam ?...De ce nu lasam in urma orice urma de sentiment pentru ele si le mai o a doua sansa ?...Pentru ca mai tarziu sa regretam ce am facut-o ?
De ce oare nu avem o doza de rautate in noi, o rautate buna…Egoism…Sentimental…De ce nu suntem mai rachiunosi, mai severi, mai drastici cu sentimenele noastre ?...Oare de ce nu suntem in stare sa incheiem definitiv capitolele vietii noastre ?...De ce de fiecare data o amintire frumoasa spulbera orice sentiment de vina adus cuiva ?...
De ce sa nu uitam si amintire frumoase in cazul asta ?...Ca daca amintirile triste ne fac mai rai, cele frumoase ne fac mai slabi…Si cum e mai bine ?...Sa uitam sau sa nu uitam ?...Si astfel sa ne pierdem hrana pe care o gasim in amintirile placute ?...
Si oare de ce un zambet, o privire, o melodie, un gand frumos spulbera intr-o clipa n lng sir de decptionari, lacrimi, suferinta ?...Si de ce o lacrima mi se rostogoleste din coltul ochiului…Si pica ?...
Lacrima s-a dus…Dar urma i-a ramas…O amintire…De ce ?
De ce suntem facuti sa uitam ceea ce ne-a facut sa suferim, ce ne-a ranit ?...De ce uitam ceea ce au facut persoanele care ne-au deceptionat si mai mult, chiar ajungem sa le iertam ?...De ce nu lasam in urma orice urma de sentiment pentru ele si le mai o a doua sansa ?...Pentru ca mai tarziu sa regretam ce am facut-o ?
De ce oare nu avem o doza de rautate in noi, o rautate buna…Egoism…Sentimental…De ce nu suntem mai rachiunosi, mai severi, mai drastici cu sentimenele noastre ?...Oare de ce nu suntem in stare sa incheiem definitiv capitolele vietii noastre ?...De ce de fiecare data o amintire frumoasa spulbera orice sentiment de vina adus cuiva ?...
De ce sa nu uitam si amintire frumoase in cazul asta ?...Ca daca amintirile triste ne fac mai rai, cele frumoase ne fac mai slabi…Si cum e mai bine ?...Sa uitam sau sa nu uitam ?...Si astfel sa ne pierdem hrana pe care o gasim in amintirile placute ?...
Si oare de ce un zambet, o privire, o melodie, un gand frumos spulbera intr-o clipa n lng sir de decptionari, lacrimi, suferinta ?...Si de ce o lacrima mi se rostogoleste din coltul ochiului…Si pica ?...
Lacrima s-a dus…Dar urma i-a ramas…O amintire…De ce ?
Despre CNDG
Stiu ca aproximativ acum 2 ani era un forum pentru noi. Dar nu forumul moderat de "autoritati", ci un forum al elevilor, un adevarat forum al elevilor. Eh...eram boboaca atunci cand l-am descoperit, dar cred ca daca ne straduim l-am putea aduce la viata. Adresa parca era asta.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Imi amintesc ca erau si niste comentarii mai nesimtite despre anumite aspecte din liceu pe forum, dar erau parerile elevilor. Eu cred ca ar fi constructiv si fun sa continuam ceea ce colegii nostri mai mari au incercat sa realizeze!
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Imi amintesc ca erau si niste comentarii mai nesimtite despre anumite aspecte din liceu pe forum, dar erau parerile elevilor. Eu cred ca ar fi constructiv si fun sa continuam ceea ce colegii nostri mai mari au incercat sa realizeze!
duminică, 21 octombrie 2007
The day of today
A nins! Cu fulgi mari si grei..cu dragoste!
As vrea ca toata lumea sa simta ce simt eu! Ca toti sa aiba langa ei pe cineva care sa-i respecte si sa-i protejeze!
Ca viata sa nu fie roz( ca nu-mi place!) ci alba...alba ca zapada care azi a cazut de acolo de sus!
Nu mai am stres de nimic, si culmea, am devenit din ce in ce mai interesata de scoala!
Imi pare rau pt greendream daca s-a suparat, dar cred ca e alegerea mea sa postez despre ce vreau, nu ma simt ca si cum i-as fi furat o idee!
Bafta lui &rey! Stiu ca are puterea sa faca totul cum vrea el!
Eu innebunesc lent si precis, dar ma simt bine!
Bliss- wish you were here
Richard clayderman-balada pentru adeline
As vrea ca toata lumea sa simta ce simt eu! Ca toti sa aiba langa ei pe cineva care sa-i respecte si sa-i protejeze!
Ca viata sa nu fie roz( ca nu-mi place!) ci alba...alba ca zapada care azi a cazut de acolo de sus!
Nu mai am stres de nimic, si culmea, am devenit din ce in ce mai interesata de scoala!
Imi pare rau pt greendream daca s-a suparat, dar cred ca e alegerea mea sa postez despre ce vreau, nu ma simt ca si cum i-as fi furat o idee!
Bafta lui &rey! Stiu ca are puterea sa faca totul cum vrea el!
Eu innebunesc lent si precis, dar ma simt bine!
Bliss- wish you were here
Richard clayderman-balada pentru adeline
Lapovita si ninsoare
Un om normal, unul frustrat si oarecum deprimat, s-ar simti banal de trist uitandu-se pe geam si vazand vremea de afara. Ploua..arareori cad fulgi de zapada, care se contopesc cu picaturile reci ale ploii. Pe alocuri a cazut mai multa zapada, pe pamantul negru se vad fulgii firavi care nu pot sa-l acopere. Parca peste tot e un mormant, recent sapat, iar durerea celor care si-au pierdut fiinta draga nu poate acoperi pamantul sub care e cadavrul.
Dar asta gandeste un om trist, slab de inger care se lasa intristat de peisaj. Ce vorbesc? Pana acum as fi facut la fel, doar ca eu, de la o vreme, sunt vesela, indiferent de ploaie, vant, soare sau zapada! Si sunt vesela datorita lui. Gandul ca afara va fi zapada curand imi da sentimentul ca devenim din ce in ce mai apropiati!
Iar frigul..imi aminteste de mana lui calda, de imbartisarea lui...
Cine spunea ca nu-i frumos afara?
Dar asta gandeste un om trist, slab de inger care se lasa intristat de peisaj. Ce vorbesc? Pana acum as fi facut la fel, doar ca eu, de la o vreme, sunt vesela, indiferent de ploaie, vant, soare sau zapada! Si sunt vesela datorita lui. Gandul ca afara va fi zapada curand imi da sentimentul ca devenim din ce in ce mai apropiati!
Iar frigul..imi aminteste de mana lui calda, de imbartisarea lui...
Cine spunea ca nu-i frumos afara?
Din ceea ce se spune despre noi, suntem tentati sa credem doar ce e de rau!
Asa e!
Gandeste-te de cate ori nu ti s-a spus ca esti frumos/frumoasa/destept/desteapta, ca te iubeste, ca nu te minte..si gandeste-te de cate ori ai crezut ceea ce ti s-a spus!
Aminteste-ti acum ultimele 10 barfe (lucruri naspa) care s-au zis despre tine! Imediat ti-au venit in minte, nu? Si asa-i ca atunci cand ti s-au spus, te-ai intrebat daca nu cumva tu esti precum iti spun ceilalti?
Pe scurt, nu-i asa ca tinzi sa crezi o expresie de genul "Esti prost!", in detrimentul la "Esti inteligent!" ?
Asa e!
Ei bine, eu vreu sa sfidez!
De acum il cred cand imi zice ca nu ma inseala si ca ma iubeste!
Si daca ma minte..asta e! vor veni si vremuri mai bune!..
P.S. Ideea principala a acestui blog mi-a dat-o green dream! Ii multumesc !
Gandeste-te de cate ori nu ti s-a spus ca esti frumos/frumoasa/destept/desteapta, ca te iubeste, ca nu te minte..si gandeste-te de cate ori ai crezut ceea ce ti s-a spus!
Aminteste-ti acum ultimele 10 barfe (lucruri naspa) care s-au zis despre tine! Imediat ti-au venit in minte, nu? Si asa-i ca atunci cand ti s-au spus, te-ai intrebat daca nu cumva tu esti precum iti spun ceilalti?
Pe scurt, nu-i asa ca tinzi sa crezi o expresie de genul "Esti prost!", in detrimentul la "Esti inteligent!" ?
Asa e!
Ei bine, eu vreu sa sfidez!
De acum il cred cand imi zice ca nu ma inseala si ca ma iubeste!
Si daca ma minte..asta e! vor veni si vremuri mai bune!..
P.S. Ideea principala a acestui blog mi-a dat-o green dream! Ii multumesc !
joi, 18 octombrie 2007
Si se intampla fara sa-ti dai seama!
Astazi am primit mai multe lovituri..."sub centura", dar cu efect benefic!
Am realizat ca intr-adevar contez, si pentru multi oameni.
Mi s-au cerut scuze..si nu ma asteptam. A primit o bila alba...
Am realizat ca intr-adevar contez, si pentru multi oameni.
Mi s-au cerut scuze..si nu ma asteptam. A primit o bila alba...
Despre oameni
Cine spune ca nu a dat etichete vreodata cuiva, minte!
Cine are tupeul sa afirme ca n-a barfit, minte!
Sa scriu despre poza aceea la care, cand ma gandesc, realizez ca am in ea sinteza "anilor de liceu"?
Ma urasc ca nu am puterea sa recunosc despre cei reprezentati in ea ce cred cu adevarat. Me urasc ca nu pot sa public linkul de la ea sau s-o public aici.
Sa scriu despre Ral? Of..credeam ca ne-am imprietenit ca sa am pe cineva care sa ma protejeze, dar pana la urma tot eu am ajuns sa-i dau sfaturi! Nu-i nimic, atata timp cat o pot ajuta, imi place sa-i fiu "mamica"! Si stiu ca la un moment dat roata se va intoarce, tocmai cand voi avea cea mai mare nevoie!
Sa scriu despre godies?
Macar cateva randuri...(ar zice cei care ma cunosc in carne si oase!)
Ei bine, godies e o etapa din viata mea. Care s-a incheiat. Nu cred ca priveste pe cineva de ce sau in ce context.
Sa scriu despre riper?
Idolul..ma bucur ca stiu ca ma pot baza pe el!
Ba nu!
O sa scriu despre mine. Ca si eu sunt un om! :P
Pentru prima data am spus lucrurilor pe nume in seara aceasta. Am fost capabila sa pronunt in cuvinte obiectivul meu pe urmatorii cinci ani: independenta din punct de vedere financiar!
Nu vreau o suma fixa, cont in banca, vreau o slujba care sa-mi satisfaca toate neviole financiare. Daca o sa mai am blogul si atunci, o sa va povestesc cum am reusit! :P :D
Am si un citat (nu stiu cine l-a zis initial, eu il citez pe riper!):
"Oamenii care nu au obiective clare, vor fi condamnati sa lucreze pentru cei care au obiective clare si concise. Cei care stiu ce si cum, vor lucra pentru cei care stiu de ce!"
Eu cred ca cei cu obiective sunt realistii, cei care pot pune punctul pe i, fara sa filozofeze; deoarece filozofia inseamna timp, iar timpul conteaza-doar e limitat! Tocmai pentru ca in momentul in care mi s-au cerut obiectivele, stiam ce vreau, cred despre mine ca sunt realista. Atat de realista incat tind sa-mi controlez orice miscare...pot sa-mi impun si persoana de care sa ma indragostesc (suna deplasat, asa e, dar vreau sa vad daca ma poate contrazice cineva!).
Ok..nu pot sa-mi autodictez sentimentele, sunt prea norocoasa si imi place mereu cine trebuie! :P (glumesc, am fi perfecti daca am avea norocul asta!)
Maine e vineri si am planuri mari. In weekend, iar n-o sa fiu langa calculator, dar o sa scriu pe foaie ceea ce as vrea sa tastez.
Cine are tupeul sa afirme ca n-a barfit, minte!
Sa scriu despre poza aceea la care, cand ma gandesc, realizez ca am in ea sinteza "anilor de liceu"?
Ma urasc ca nu am puterea sa recunosc despre cei reprezentati in ea ce cred cu adevarat. Me urasc ca nu pot sa public linkul de la ea sau s-o public aici.
Sa scriu despre Ral? Of..credeam ca ne-am imprietenit ca sa am pe cineva care sa ma protejeze, dar pana la urma tot eu am ajuns sa-i dau sfaturi! Nu-i nimic, atata timp cat o pot ajuta, imi place sa-i fiu "mamica"! Si stiu ca la un moment dat roata se va intoarce, tocmai cand voi avea cea mai mare nevoie!
Sa scriu despre godies?
Macar cateva randuri...(ar zice cei care ma cunosc in carne si oase!)
Ei bine, godies e o etapa din viata mea. Care s-a incheiat. Nu cred ca priveste pe cineva de ce sau in ce context.
Sa scriu despre riper?
Idolul..ma bucur ca stiu ca ma pot baza pe el!
Ba nu!
O sa scriu despre mine. Ca si eu sunt un om! :P
Pentru prima data am spus lucrurilor pe nume in seara aceasta. Am fost capabila sa pronunt in cuvinte obiectivul meu pe urmatorii cinci ani: independenta din punct de vedere financiar!
Nu vreau o suma fixa, cont in banca, vreau o slujba care sa-mi satisfaca toate neviole financiare. Daca o sa mai am blogul si atunci, o sa va povestesc cum am reusit! :P :D
Am si un citat (nu stiu cine l-a zis initial, eu il citez pe riper!):
"Oamenii care nu au obiective clare, vor fi condamnati sa lucreze pentru cei care au obiective clare si concise. Cei care stiu ce si cum, vor lucra pentru cei care stiu de ce!"
Eu cred ca cei cu obiective sunt realistii, cei care pot pune punctul pe i, fara sa filozofeze; deoarece filozofia inseamna timp, iar timpul conteaza-doar e limitat! Tocmai pentru ca in momentul in care mi s-au cerut obiectivele, stiam ce vreau, cred despre mine ca sunt realista. Atat de realista incat tind sa-mi controlez orice miscare...pot sa-mi impun si persoana de care sa ma indragostesc (suna deplasat, asa e, dar vreau sa vad daca ma poate contrazice cineva!).
Ok..nu pot sa-mi autodictez sentimentele, sunt prea norocoasa si imi place mereu cine trebuie! :P (glumesc, am fi perfecti daca am avea norocul asta!)
Maine e vineri si am planuri mari. In weekend, iar n-o sa fiu langa calculator, dar o sa scriu pe foaie ceea ce as vrea sa tastez.
Multumesc!
Te-ai gandit vreodata ce-ai raspunde la intrebarea "Exista cineva caruia trebuie sa-i multumesti pentru sfatul dat, sfat care ti-a schimbat in mod decisiv viata?" Eu m-am gandit. Poate ca odata cu trecerea timpului voi avea mai multor persoane de multumit, dar daca acum ar trebui sa raspund acestei intrebari, mi-ar veni in minte un singur om.
Pot sa spun ca a venit fix in momentul oportun in viata mea, si nu neaparat ca sa-mi dea sfaturi, ci pur si simplu pentru a-mi usura intr-o oarecare masura viata. A stiut de la inceput ce-mi poate pielea. Poate si pentru ca imi stia punctele slabe, a reusit sa ma schimbe!
Cred ca daca nu imi pica valul de pe fata cand am vorbit cu el, nu ma mai intorceam pe drumul cel bun (desigur, drumul pe care eu il consider bun!).
Nu va imaginati ca mi-a zis: "de maine vei actiona astfel!"; nu! Pur si simplu, m-a facut sa realizez ca desi aveam aceleasi principii, principii solide, dupa cum le considera si el, ma indepartasem substantial de adevarata lor insemnatate!
Nu pot si nu vreau sa spun concret despre cine sau despre ce e vorba, pot doar sa multumesc!
Multumesc!
Pot sa spun ca a venit fix in momentul oportun in viata mea, si nu neaparat ca sa-mi dea sfaturi, ci pur si simplu pentru a-mi usura intr-o oarecare masura viata. A stiut de la inceput ce-mi poate pielea. Poate si pentru ca imi stia punctele slabe, a reusit sa ma schimbe!
Cred ca daca nu imi pica valul de pe fata cand am vorbit cu el, nu ma mai intorceam pe drumul cel bun (desigur, drumul pe care eu il consider bun!).
Nu va imaginati ca mi-a zis: "de maine vei actiona astfel!"; nu! Pur si simplu, m-a facut sa realizez ca desi aveam aceleasi principii, principii solide, dupa cum le considera si el, ma indepartasem substantial de adevarata lor insemnatate!
Nu pot si nu vreau sa spun concret despre cine sau despre ce e vorba, pot doar sa multumesc!
Multumesc!
miercuri, 17 octombrie 2007
Leapsa
Moda sau nu, am primit si eu leapsa, de la memelushu, sa spun o minciuna in proportie de 25%, adica, citandu-l pe meme, "sa spun 3 idei din 4 adevarate, iar una falsa". Ca la exercitiile de limba romana din generala - "ADEVARAT SAU FALS?"- , stabiliti unde mint :
1. Sunt indragostita.
2. Ma gandesc adesea la ce a fost.
3. Planuiesc escapade.
4. Azi nu m-am plictisit.
1. Sunt indragostita.
2. Ma gandesc adesea la ce a fost.
3. Planuiesc escapade.
4. Azi nu m-am plictisit.
marți, 16 octombrie 2007
Caracterizare
1.
E genul de baiat cu care, daca nu as fi cuplata si daca mi-ar propune, as accepta sa formez un cuplu imediat!
Imi place cum arata, imi place cum gandeste, imi place cum se poarta!
L-am placut de dinainte de a sti ca va fi colegul meu..
L-am placut si cand a fost, il plac si acum!
Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca el respira pentru o anumita tipa!
2.
Desi e destept, si-mi seamana mult, nu as fi cu el mai mult de o seara. Manipuleaza la fel ca si mine, si s-ar termina cu al 3-a razboi mondial!
Pe de alta parte, e zgarcit, egoist si misogin in proportie de min 70%.
Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca nu are fitze!
3.
E bun pe postul de amant! :)) Ar incapea in sifonier; desi experienta lui in materie de relatii o estimez cu usurinta la zero, cred ca stie sa se poarte cu o femeie/fata.
Ar trebui sa sarute bine!
Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca e tocilar...
Sa trecem si la fete...
4.
Egoism si mandrie...
Poate fi o prietena de nadejde (in 90% din cazuri, e), e desteapta frumoasa...of, dar face mereu alegerea gresita. Are un instinct de iubire materna dezvoltat pentru orice tip din jurul ei, si cand il vede in postura de viitor iubit pentru alta, brusc devine interesata de el..
Ciudat!
Prejudecata: ca-i tocilara...
5.
Fitze si mofturi.
Singura la parinti, crescuta in puf.
hey, lady, notele nu sunt totul in lumea asta!
Admir manipularea prin dubla personalitate! (trebuie sa recunosc ca doar cineva inteligent se poate descurca cu asa ceva!)
Prejudecata: ca nu e de gasca!
6.
Barbie.
N-o fi desteapta, nici descurcareata sau de gasca, dar stie sa se machieze, si chiar arata 90-60-90!
Congratulations!
Prejudecata: ca are fite.
7.
Poate prea desteapta pentru lumea asta?
Poate suferinda de nepopularitate?
Prejudecata: daca faci ceva nelalocul lui esti automat si proasta si mandra de tine si urata...
Really sorry about her!
DACA NU AM DAT NUME=>NU TREBUIE SA LE DATI VOI! ;)
E genul de baiat cu care, daca nu as fi cuplata si daca mi-ar propune, as accepta sa formez un cuplu imediat!
Imi place cum arata, imi place cum gandeste, imi place cum se poarta!
L-am placut de dinainte de a sti ca va fi colegul meu..
L-am placut si cand a fost, il plac si acum!
Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca el respira pentru o anumita tipa!
2.
Desi e destept, si-mi seamana mult, nu as fi cu el mai mult de o seara. Manipuleaza la fel ca si mine, si s-ar termina cu al 3-a razboi mondial!
Pe de alta parte, e zgarcit, egoist si misogin in proportie de min 70%.
Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca nu are fitze!
3.
E bun pe postul de amant! :)) Ar incapea in sifonier; desi experienta lui in materie de relatii o estimez cu usurinta la zero, cred ca stie sa se poarte cu o femeie/fata.
Ar trebui sa sarute bine!
Prejudecata in ceea ce-l priveste: ca e tocilar...
Sa trecem si la fete...
4.
Egoism si mandrie...
Poate fi o prietena de nadejde (in 90% din cazuri, e), e desteapta frumoasa...of, dar face mereu alegerea gresita. Are un instinct de iubire materna dezvoltat pentru orice tip din jurul ei, si cand il vede in postura de viitor iubit pentru alta, brusc devine interesata de el..
Ciudat!
Prejudecata: ca-i tocilara...
5.
Fitze si mofturi.
Singura la parinti, crescuta in puf.
hey, lady, notele nu sunt totul in lumea asta!
Admir manipularea prin dubla personalitate! (trebuie sa recunosc ca doar cineva inteligent se poate descurca cu asa ceva!)
Prejudecata: ca nu e de gasca!
6.
Barbie.
N-o fi desteapta, nici descurcareata sau de gasca, dar stie sa se machieze, si chiar arata 90-60-90!
Congratulations!
Prejudecata: ca are fite.
7.
Poate prea desteapta pentru lumea asta?
Poate suferinda de nepopularitate?
Prejudecata: daca faci ceva nelalocul lui esti automat si proasta si mandra de tine si urata...
Really sorry about her!
DACA NU AM DAT NUME=>NU TREBUIE SA LE DATI VOI! ;)
Dreaming
Ma simt ca si cum as fi ancorata intr-o lume plina de vise si sperante..
E de ajuns sa-mi intinzi cea mai mica speranta si imaginatia mea incepe sa creeze ipoteze, planuri si idei..
Fiecare imagine, fiecare eveniment ma face sa ma gandesc ca poate candva voi ajunge acolo, uneori trec peste faza de "poate", deja ma simt acolo..
E ca atunci cand esti mic si vrei sa fi doctor. Intai te imbraci cu halatul alb de bucatarie al mamei, si crezi ca ti-ai atins scopul! Apoi colectionezi prospecte si te imaginezi farmacist..
Sau ca atunci cand amesteci cafeaua cu samponul si crezi ca esti o inovatie petru bucataria mondiala...
Eu visez o viata nu roz ca nu-mi place culoarea; visez o viata fericita! Vreau, in principiu doi copii, daca se intampla ca intai sa fac baiat si apoi fetita si mai bine! Nu m-as supara daca as avea gemeni..
Vreau un sot cum ii este tata mamei!
Si mai vreau si o cariera care sa nu ma faca celebra, dar care sa fie foarte banoasa si sa-mi dea mult timp liber pentru ai mei (sot si copii).
Vreau sa pot sa-i fac pe ai mei mandri de mine!
Eu manipulez.
Da, manipulez!
Sunt obisnuita sa obtin ceea ce-mi doresc. Asa fac mereu...Partea proasta e ca la fel procedez si cu oamenii si cu o pereche de cizme, spre exemplu.
Nu vreau ca el sa nu mai insemne nimic pentru mine dupa o vreme, cum am facut cu ceilalti!
Nu vreau sa ma raneasca, n-o sa-l ranesc nici eu pe el!
E de ajuns sa-mi intinzi cea mai mica speranta si imaginatia mea incepe sa creeze ipoteze, planuri si idei..
Fiecare imagine, fiecare eveniment ma face sa ma gandesc ca poate candva voi ajunge acolo, uneori trec peste faza de "poate", deja ma simt acolo..
E ca atunci cand esti mic si vrei sa fi doctor. Intai te imbraci cu halatul alb de bucatarie al mamei, si crezi ca ti-ai atins scopul! Apoi colectionezi prospecte si te imaginezi farmacist..
Sau ca atunci cand amesteci cafeaua cu samponul si crezi ca esti o inovatie petru bucataria mondiala...
Eu visez o viata nu roz ca nu-mi place culoarea; visez o viata fericita! Vreau, in principiu doi copii, daca se intampla ca intai sa fac baiat si apoi fetita si mai bine! Nu m-as supara daca as avea gemeni..
Vreau un sot cum ii este tata mamei!
Si mai vreau si o cariera care sa nu ma faca celebra, dar care sa fie foarte banoasa si sa-mi dea mult timp liber pentru ai mei (sot si copii).
Vreau sa pot sa-i fac pe ai mei mandri de mine!
Eu manipulez.
Da, manipulez!
Sunt obisnuita sa obtin ceea ce-mi doresc. Asa fac mereu...Partea proasta e ca la fel procedez si cu oamenii si cu o pereche de cizme, spre exemplu.
Nu vreau ca el sa nu mai insemne nimic pentru mine dupa o vreme, cum am facut cu ceilalti!
Nu vreau sa ma raneasca, n-o sa-l ranesc nici eu pe el!
duminică, 14 octombrie 2007
Constatare
Ajung, usor, usor la concluzia ca cei 16 ani ai mei isi spun cuvantul si chiar ma port ca o fetita imatura cu el.
As vrea sa iau in serios ideea ca "N-O SA CUNOSTI NICIODATA DRAGOSTEA DACA NU TE LASI IN VOIA EI!"
Mi-e dor...
Si a trecut abia o saptamana....
As vrea sa iau in serios ideea ca "N-O SA CUNOSTI NICIODATA DRAGOSTEA DACA NU TE LASI IN VOIA EI!"
Mi-e dor...
Si a trecut abia o saptamana....
vineri, 12 octombrie 2007
Perspective.Prejudecati.
Te trezesti dimineata, mananci, deschizi calculatorul, pleci la scoala, te intorci acasa, dormi si o iei de la capat a doua zi. Si asa a trecut ieri, asa trece azi, asa trece maine, pana te trezesti ca ai terminat clasa a9-a, nu mai esti un boboc si ai inceput, in mod logic, a 10-a.
S-a incheiat a patra saptamana de scoala, dar parca maine se incheie semestrul; spun astea in sensul ca parca a trecut o vesnicie de cand am fost in 15 septembrie, nu ca am avea un program lejer de sfarsit de semestru.
De unde sentimentul acesta? Habar n-am! daca as sti as spune.. Poate pentru ca noi ne-am schimbat, pentru ca deja nu mai exista perioada de "hai sa facem cunostinta", pentru ca deja stim cat poate, cine este, ce vrea fiecare. E trist sa o spun, dar deja ma plictisesc comentariile prietenilor mei, ale celor cu care comunicam cel mai frecvent pana acum (poate sunt prea pretentioasa!), observ cu neputinta ca ma atrag mai mult cei pe care ii ignoram inainte (si nu pentru ca ma deranja ceva la ei, ci pur si simplu pentru ca reuseam sa-mi petrec cele 7 ore zilnice de cursuri doar cu "cei mai buni prieteni"), in detrimentul celor cu care imi petreceam majoritatea timpului.
Pe de o parte parca mi-e dor de ultima banca, de "agatat"...
Pe de alta parte, banca a 3-a (cea in care stau acum), imi ofera garantia ca fac ceea ce-mi doresc si nu ma las influentata de nimeni si nimic!
Azi priveam in jur...In cele 10 minute ale uneia din pauze mi s-a derulat un film in care am observat personalitatea fiecaruia dintre colegii mei! Cand i-am cunoscut aveam atatea prejudecati...De fapt nici azi nu stiu care sunt adevaratele prejudecati in ceea ce-i priveste si care sunt doar concluzii trase gresit la o prima impresie.
Sunt genul de om caruia ii place sa fie in centrul actiunii, sa se implice, sa lupte si sa triumfe.
Trebuie sa recunosc ca mi se pare ciudat sa descopar oameni al caror scop e sa stea cat mai deoparte! Colega aceasta a mea, care lupta sa stea mereu pe margine, le are pe toate! E frumoasa, desteapta...si are puterea sa priveasca si sa interpreze doar pentru ea. Alta e genul care s-ar amesteca, insa fara sa vrea se lasa influentata de aspectul fizic. Si totusi are si ea frumusetea ei, chiar una fizica, as putea spune. Tin la ea ca e ca mine...merge pe principiul "un geaman nu poate tine un secret".
Tot din ciclul celor care stau deoparte e si el, desi la el tin sa cred ca motivele sunt de natura feminina.
Alte exemple la categoria "pe margine" sunt "neintegratii". sincer? Mi-e mila de cei care nu s-au putut integra... Eu sunt de parere ca daca cineva nu poate sa se integreze intr-un grup, atunci nu ar trebui sa fie in grupul respectiv, pentru ca o ipoteza logica spune ca "orice individ are locul lui" deci daca nu s-a integrat, atunci locul lui e in alt grup, unde sa poata avea incredere in sine si unde sa-i fie recunoscute calitatile!
La polul opus sunt cei care ies in evidenta, fie pentru ca vor sau fie din inertie! Am exemplul clar al omului care se lupta pentru a iesi din tipar! Pentru ea, caci e o colega, e vital sa fie bagata in seama, sa se tina cont de ea si sa se faca totul intocmai cum spune ea! Imi pare rau ca o spun, dar e egoista si i-ar sta mai bine daca s-ar mai schimba... Exista si varianta masculina a acestui tipar.. El, daca il privesti mai indeaproape e chiar mai rau ca ea!
Cei care ies in evidenta din inertie sunt cei destepti.. Cei cu adevarat destepti. Inca incerc sa gasesc pe cineva care sa intre la aceasta categorie, pe cineva din colegii mei, desigur. Dar nu gasesc, poate sunt nedreapta, dar cred ca cel care iese in evidenta din inertie e "colegul ideal", si stiu ca daca toti am fi perfecti, scoala n-ar mai avea farmec.
Pe de alta parte a planului sunt "fitosii". Nu, nu sunt oameni innebuniti dupa "vedetele" liceului (ne place sa credem ca noi suntem vedetele-ai naibii narcisisti!-) si nici nu sunt disperati dupa haine de firma sau muzica rock ( nu am nimic cu rockerii, insa ma dezgusta cei care pledeaza pentru un anumit gen, doar pentru a iesi in evidenta, desi ei asculta cu totul si cu totul altceva!). Fitosii mei gresesc doar pentru ca se cred mai destepti ca muritorii de rand... Cu toata stima pentru parintii lor si pentru ceea ce erau ei insisi inainte de liceu, trebuie sa le spun ca sunt "dageaba!" si ca deja majoritatea ne-am saturat de ei!
Cam atat..
Ca un post scriptum, trebuie sa recunosc ca eu ii simpatizez pe toti, desi adesea ma enerveaza majoritatea dintre ei, dar realizez ca si eu gresesc la fel sau mult mai rau ca ei si ca, la urma urmei suntem un colectiv...si trebuie sa ne acceptam unii pe altii, cu toate defectele si calitatile!
Postul acesta trebuia publicat vineri...poate ar fi fost mai sentimental daca l-as fi terminat atunci (l-am terminat azi, adica 15 octombrie!), oricum poate o sa revin pe acest subiect!
S-a incheiat a patra saptamana de scoala, dar parca maine se incheie semestrul; spun astea in sensul ca parca a trecut o vesnicie de cand am fost in 15 septembrie, nu ca am avea un program lejer de sfarsit de semestru.
De unde sentimentul acesta? Habar n-am! daca as sti as spune.. Poate pentru ca noi ne-am schimbat, pentru ca deja nu mai exista perioada de "hai sa facem cunostinta", pentru ca deja stim cat poate, cine este, ce vrea fiecare. E trist sa o spun, dar deja ma plictisesc comentariile prietenilor mei, ale celor cu care comunicam cel mai frecvent pana acum (poate sunt prea pretentioasa!), observ cu neputinta ca ma atrag mai mult cei pe care ii ignoram inainte (si nu pentru ca ma deranja ceva la ei, ci pur si simplu pentru ca reuseam sa-mi petrec cele 7 ore zilnice de cursuri doar cu "cei mai buni prieteni"), in detrimentul celor cu care imi petreceam majoritatea timpului.
Pe de o parte parca mi-e dor de ultima banca, de "agatat"...
Pe de alta parte, banca a 3-a (cea in care stau acum), imi ofera garantia ca fac ceea ce-mi doresc si nu ma las influentata de nimeni si nimic!
Azi priveam in jur...In cele 10 minute ale uneia din pauze mi s-a derulat un film in care am observat personalitatea fiecaruia dintre colegii mei! Cand i-am cunoscut aveam atatea prejudecati...De fapt nici azi nu stiu care sunt adevaratele prejudecati in ceea ce-i priveste si care sunt doar concluzii trase gresit la o prima impresie.
Sunt genul de om caruia ii place sa fie in centrul actiunii, sa se implice, sa lupte si sa triumfe.
Trebuie sa recunosc ca mi se pare ciudat sa descopar oameni al caror scop e sa stea cat mai deoparte! Colega aceasta a mea, care lupta sa stea mereu pe margine, le are pe toate! E frumoasa, desteapta...si are puterea sa priveasca si sa interpreze doar pentru ea. Alta e genul care s-ar amesteca, insa fara sa vrea se lasa influentata de aspectul fizic. Si totusi are si ea frumusetea ei, chiar una fizica, as putea spune. Tin la ea ca e ca mine...merge pe principiul "un geaman nu poate tine un secret".
Tot din ciclul celor care stau deoparte e si el, desi la el tin sa cred ca motivele sunt de natura feminina.
Alte exemple la categoria "pe margine" sunt "neintegratii". sincer? Mi-e mila de cei care nu s-au putut integra... Eu sunt de parere ca daca cineva nu poate sa se integreze intr-un grup, atunci nu ar trebui sa fie in grupul respectiv, pentru ca o ipoteza logica spune ca "orice individ are locul lui" deci daca nu s-a integrat, atunci locul lui e in alt grup, unde sa poata avea incredere in sine si unde sa-i fie recunoscute calitatile!
La polul opus sunt cei care ies in evidenta, fie pentru ca vor sau fie din inertie! Am exemplul clar al omului care se lupta pentru a iesi din tipar! Pentru ea, caci e o colega, e vital sa fie bagata in seama, sa se tina cont de ea si sa se faca totul intocmai cum spune ea! Imi pare rau ca o spun, dar e egoista si i-ar sta mai bine daca s-ar mai schimba... Exista si varianta masculina a acestui tipar.. El, daca il privesti mai indeaproape e chiar mai rau ca ea!
Cei care ies in evidenta din inertie sunt cei destepti.. Cei cu adevarat destepti. Inca incerc sa gasesc pe cineva care sa intre la aceasta categorie, pe cineva din colegii mei, desigur. Dar nu gasesc, poate sunt nedreapta, dar cred ca cel care iese in evidenta din inertie e "colegul ideal", si stiu ca daca toti am fi perfecti, scoala n-ar mai avea farmec.
Pe de alta parte a planului sunt "fitosii". Nu, nu sunt oameni innebuniti dupa "vedetele" liceului (ne place sa credem ca noi suntem vedetele-ai naibii narcisisti!-) si nici nu sunt disperati dupa haine de firma sau muzica rock ( nu am nimic cu rockerii, insa ma dezgusta cei care pledeaza pentru un anumit gen, doar pentru a iesi in evidenta, desi ei asculta cu totul si cu totul altceva!). Fitosii mei gresesc doar pentru ca se cred mai destepti ca muritorii de rand... Cu toata stima pentru parintii lor si pentru ceea ce erau ei insisi inainte de liceu, trebuie sa le spun ca sunt "dageaba!" si ca deja majoritatea ne-am saturat de ei!
Cam atat..
Ca un post scriptum, trebuie sa recunosc ca eu ii simpatizez pe toti, desi adesea ma enerveaza majoritatea dintre ei, dar realizez ca si eu gresesc la fel sau mult mai rau ca ei si ca, la urma urmei suntem un colectiv...si trebuie sa ne acceptam unii pe altii, cu toate defectele si calitatile!
Postul acesta trebuia publicat vineri...poate ar fi fost mai sentimental daca l-as fi terminat atunci (l-am terminat azi, adica 15 octombrie!), oricum poate o sa revin pe acest subiect!
joi, 11 octombrie 2007
Ca sa vezi...
"Tu o sa fi prioritatea mea,
Indiferent de ce se va-ntampla,
Intotdeauna te voi ajuta
Sa faci ce vrei tot ce vrei tu cu viata ta.
Ai nevoie de o fata cu fler,
Care sa-ti dea un plus de caracter,
Putina sare si putin piper,
Asta e tot ce vreau sa iti ofer!"
Indiferent de ce se va-ntampla,
Intotdeauna te voi ajuta
Sa faci ce vrei tot ce vrei tu cu viata ta.
Ai nevoie de o fata cu fler,
Care sa-ti dea un plus de caracter,
Putina sare si putin piper,
Asta e tot ce vreau sa iti ofer!"
miercuri, 10 octombrie 2007
Ma consider o fire optimista. Chiar sunt. Cu toate astea nu vad intotdeauna luminita de la capatul tunelului... E absurd.. Nu inteleg de ce ai incredere in prea multa lume si fix in cine nu trebuie... De ce instinctul de turma inhiba prietenia, simpatia si increderea dintre oameni..
Ma urasc ca nu pot sa-mi exprim sentimentele axact asa cum ar trebui. Poate ca alfabetul are prea putine litere...sau prea multe.
Mi-e dor sa ma trezesc cu zambetul pe buze ca azi trebuie sa merg la scoala..
Sau ca am ceva de facut legat de scoala.
Sunt scarbita de prieteni si prietenii ( el se exclude! :P), de tendinta de hai sa ne distram luandu-ne la misto! As vrea sa am puterea sa spun PANA AICI!
Din pacate si eu sunt la fel de rea ca toti...
Ma urasc ca nu pot sa-mi exprim sentimentele axact asa cum ar trebui. Poate ca alfabetul are prea putine litere...sau prea multe.
Mi-e dor sa ma trezesc cu zambetul pe buze ca azi trebuie sa merg la scoala..
Sau ca am ceva de facut legat de scoala.
Sunt scarbita de prieteni si prietenii ( el se exclude! :P), de tendinta de hai sa ne distram luandu-ne la misto! As vrea sa am puterea sa spun PANA AICI!
Din pacate si eu sunt la fel de rea ca toti...
marți, 9 octombrie 2007
De n-ar mai fi fost!
Ma doare capul ingrozitor de tare! Sincer, a inceput sa mi se cam ia de toti cei care se dau atotstiutori si incearca sa-ti organizeze viata! De cei care tin sa te enerveze cu comportamentul lor discrimatoriu si neexplicabil... Vreau sa traiesc intr-un borcan de cristal unde sa fie el, ai mei, prietenii adevarati, sinceri si care merita si partea aceea de scoala care-mi place. As vrea sa fiu o Eva care sa nu-l indemne pe Adam sa muste marul....
duminică, 7 octombrie 2007
El
Descui si intri. Realizezi ca magia a disparut. A plecat... Ti-au ramas parfumul lui imprimat peste tot pe pielea ta si amintirea sarutului...a primului sarut, a ultimului sarut...dar ti-a ramas si blestema aia de indoiala... te inseala sau nu, te minte...se joaca cu tine?! Si totusi nu vrei sa afli, te minti sau iti spui adevarul, cand iti faci procese de constiinta pe tema telefoanelor si mesajelor de la cealalta. Cealalta...exista?chiar are o relatie si cu ea, sau totul se petrece in imaginatia ei, iar ea nu-i da pace asa cum zice el?! Cineva spunea ca oricat de macho ar fi un barbat, n-are cum sa aiba energie pt doua femei... Pe de alta parte indoiala ti-a intrat in suflet si nu-ti da pace...dar ai invatat sa ai rabdare, si ce se va intampla...depinde doar de el, n-o sa faci nimic, va depinde doar de el, ai promis!
Anunt
Obisnuiesc sa-mi pastrez carul de mesaje pe care le primesc pe telefon, pana cand nu mai am memorie. De aceea m-am hotarat sa-mi fac o rubrica pe blog, numita "butonand" -o gasesti in josul paginii- unde sa public mesajele cu cea mai mare insemnatate pt mine. (o sa am grija sa le public direct proportional cu vechimea!)
Imi amintesc ca am trait o buna perioada de timp urmarita de dependenta de calculator. Pur si simplu contabilizam orele pana cand venea seara ca sa-l deschid (seara era perioada propice, si nu pt ca atunci as fi avut vreo reducere la internet! ;) ). Desi a fost si aceea o perioada frumoasa, nu-mi pare ca am depasit-o (macar pentru o vreme!).
Aseara am simtit din nou simptomele dependentei. Sub alta forma si din alte motive, desigur: simteam nevoia sa scriu pe blog (ca doar de-asta l-am creat, pentru momentele in care ma incearca stari...). Am incercat sa scriu pe o foaie (cum am fost sfatuita), dar sa ma apuc acum sa postez despre ceea ce simteam aseara, mi se pare aiurea, pentru ca starea a disparut. Totusi... daca aseara as fi avut calculatorul cu mine, as fi scris:
Aseara am simtit din nou simptomele dependentei. Sub alta forma si din alte motive, desigur: simteam nevoia sa scriu pe blog (ca doar de-asta l-am creat, pentru momentele in care ma incearca stari...). Am incercat sa scriu pe o foaie (cum am fost sfatuita), dar sa ma apuc acum sa postez despre ceea ce simteam aseara, mi se pare aiurea, pentru ca starea a disparut. Totusi... daca aseara as fi avut calculatorul cu mine, as fi scris:
dragoste...
vin...
struguri...
Italia...
muzica de opera...
Venetia...
trandafir...
rosu...
pasiune...
sarut...
Citind inca o data lista mi-am amintit de cuvintele lui Tudor Chirila. Am primit, cand se cautau cuvintele, o alta lista, pe care, la vremea respectiva, am interpretat-o ca o declaratie de dragoste: "tu, eu, noi, impreuna, iubita, iubitu, telefon, carte, abecedar, majorat, peisaj, parinti, pix, bere, inteligenta, personalitate, voiculescu, lampa, gheorghe, soso, iubire". Acum, uitandu-ma din nou peste ea, realizez ca in acele 21 de cuvinte e descrisa perfect personalitatea celui care le-a scris...
vineri, 5 octombrie 2007
Oh...happy day!
Chiar am un amic de nadejde cu care pot sa discut ceea ce nici cea mai buna prietena n-ar intelege pe deplin!
Chiar mi-am demonstrat ca daca vreau, pot!
Chiar am avut o zi faina!
ps. Daca simti vreodata simultan sentimente la poli opusi, crede-ma ca ceea ce urmeaza dupa e de bine!
Chiar mi-am demonstrat ca daca vreau, pot!
Chiar am avut o zi faina!
ps. Daca simti vreodata simultan sentimente la poli opusi, crede-ma ca ceea ce urmeaza dupa e de bine!
miercuri, 3 octombrie 2007
Despre cele neintelese
Intr-o zi obisnuita ca cea de azi, total comuna, plictisitoare si "degeaba", am avut o revelatie:
poti sa simti in acelasi timp si tristete si bucurie
si teama si curaj
poti sa tremuri de intensitatea sentimentelor...
sa incepi sa simti ce insemni...
poti sa simti in acelasi timp si tristete si bucurie
si teama si curaj
poti sa tremuri de intensitatea sentimentelor...
sa incepi sa simti ce insemni...
joi, 20 septembrie 2007
"Ceva nu-mi miroase a bine..."
Ieri a fost ziua lui Radu. Desi in ultima vreme Raluca a fost cam rece cu el, el a asteptat toata noaptea un mesaj de la ea, macar un "La multi ani!". Dar nimic. La scoala a primit toate felicitarile, toti s-au bucurat de bomboanele de "inceput de an scolar", dar pe ea n-a vazut-o... Cum se poate ca prietena lui, confidenta lui de atata timp sa nici nu dea ochii cu el in ziua cand implineste 18 ani?! I s-a confirmat azi ca ea a chiulit toata ziua de ieri. A sunat la ea si a "aflat " de la mama ei ca ieri Raluca a fost la scoala. Oare ce s-a intamplat?....
(ep. 2)
(ep. 2)
miercuri, 19 septembrie 2007
luni, 17 septembrie 2007
Arta de a face ce-ti doresti...
Sunt momente cand te simti trist si nu mai vezi sub nicio forma luminita de la capatul tunelului. Momentele cand pierzi pe cineva drag, cand plangi din motive reale, cand te-ai despartit de cineva drag... Apoi vine vremea resemnarii, te obisnuiesti cu gandul ca ai pierdut inca o lupta cu viata, dupa care iti construiesti un nou ideal pentru care vei lupta.
La inceput esti tentat sa nu prea crezi in ceea ce ti-ai propus, dar pe masura ce trece timpul devii tot mai motivat sa faci ceea ce-ti doresti. Incepi sa lupti, si lupti cu toate armele tale... Pana sa invingi te simti ca si cum ai alerga sa prinzi orizontul, simti ca nu e bine ceea ce faci, ca ai ales drumul cel lung si gresit....
Dar miza se mareste, si sansele de a castiga la fel. Insa, deoadata cerul tau, noul tau cer, devine negru si incepe furtuna... O sa pierzi iar...
Pui capul pe perna si adormi.
E dimineata.
Ai primit telefonul mult asteptat. Si da, ai castigat... Lupta e doar a ta.
Acum zambesti si esti cat se poate de fericit: esti liber si ai invins!
La inceput esti tentat sa nu prea crezi in ceea ce ti-ai propus, dar pe masura ce trece timpul devii tot mai motivat sa faci ceea ce-ti doresti. Incepi sa lupti, si lupti cu toate armele tale... Pana sa invingi te simti ca si cum ai alerga sa prinzi orizontul, simti ca nu e bine ceea ce faci, ca ai ales drumul cel lung si gresit....
Dar miza se mareste, si sansele de a castiga la fel. Insa, deoadata cerul tau, noul tau cer, devine negru si incepe furtuna... O sa pierzi iar...
Pui capul pe perna si adormi.
E dimineata.
Ai primit telefonul mult asteptat. Si da, ai castigat... Lupta e doar a ta.
Acum zambesti si esti cat se poate de fericit: esti liber si ai invins!
sâmbătă, 11 august 2007
Cand am inceput sa-mi fac o parere despre ceea ce citesc in blogosfera, eram de parere ca un blog "social", cum il numesc eu, e cel mai bun. Nu-mi placeau posturile siropoase legate de sentimente. Mi se pareau aiurea. poate sunt eu prea ancorata in realitate si fac rau ca nu cred in prince charming! Pe de alta parte nici nu prea am talent la a descrie sentimentele ce ma incearca (cred ca trebuie sa simti, ca sa poti scrie!). Oricum, mi-am schimbat drastic parerea la adresa blogurilor sentimentale. Cand si-a facut teleapatic blog, si a inceput sa scrie, mi-am dat seama ca se poate sa fi bun si cand filozofezi despre sentimente.
Azi m-am hotarat sa scriu un post "social".
Saptamana aceasta am avut ocazia sa conduc o firma comerciala. Nu este foarte mare, are 7 angajati, si nici nu m-am ocupat de partea juridica. Oricum, eu trebuia sa supraveghez angajatii ca sa-si faca treaba bine si sa nu calculeze in "plus" profitul (din pacate, in Romania oamenii trebuie supravegheati asemenea unor bovine :). Nu-mi place sa le dau altora ordine, deoarece nu-mi place, la randul meu, sa le primesc. Si totusi o angajata a reusit sa ma enerveze. Imi stergea panzele de paianjen din magazin, cu o groaza de clienti de fata! Adica...eu sa fiu cumparator, sincer, mi s-ar face o scarba teribila, plus ca trebuia sa astept la o coada kilometrica pana donsoara m-ar fi servit. I-am luat matura cu care stergea, am rugat-o, repet! AM RUGAT-O!, sa serveasca clientii si sa termine mai tarziu. Bineintels ca a comentat, dar apoi i-am ordonat sa faca ce i-am zis.A doua zi a incercat sa se planga de mine, dar nu i-a mers.
Ma enerveaza obraznicia la culme. Poate ca nu m-ar fi deranjat atat atitudinea ei daca as fi stiut ca e o tipa desteapta, cu studii. De unde!?Abia a terminat clasa a 8a, si p-aia cu 6 si ceva.
Si cand te gandesti ca la noi in tara majoritatea firmelor de stat au dat faliment, iar toata lumea da vina pe cei care erau la conducere...Nu spun ca cei "mari" n-au furat si ca n-ar fi niste profitori, dar daca te gandesti logic, un director n-ar fura incat sa falimenteze firma pe care o conduce si, de bine, de rau, ii da prestigiu.nu,n-ar fura atat, ar fura in asa fel incat firma sa ramana totusi pe linia de plutire. Dar cum romanul moare de grija altuia, bineinteles ca subalternii directorului vor fura si ei, fara a se gandi la consecinte, astfel creandu-se panta pe care firma va aluneca spre faliment. Parerea mea e ca, chiar daca ai un sef prost si tembel, un dictator in devenire, trebuie sa-l respecti, deoarece daca ai ajuns subalternul lui, e clar ca e mai destept ca tine (macar mai istet, daca nu are studii mai multe si nu-l consideri destept!).
Azi m-am hotarat sa scriu un post "social".
Saptamana aceasta am avut ocazia sa conduc o firma comerciala. Nu este foarte mare, are 7 angajati, si nici nu m-am ocupat de partea juridica. Oricum, eu trebuia sa supraveghez angajatii ca sa-si faca treaba bine si sa nu calculeze in "plus" profitul (din pacate, in Romania oamenii trebuie supravegheati asemenea unor bovine :). Nu-mi place sa le dau altora ordine, deoarece nu-mi place, la randul meu, sa le primesc. Si totusi o angajata a reusit sa ma enerveze. Imi stergea panzele de paianjen din magazin, cu o groaza de clienti de fata! Adica...eu sa fiu cumparator, sincer, mi s-ar face o scarba teribila, plus ca trebuia sa astept la o coada kilometrica pana donsoara m-ar fi servit. I-am luat matura cu care stergea, am rugat-o, repet! AM RUGAT-O!, sa serveasca clientii si sa termine mai tarziu. Bineintels ca a comentat, dar apoi i-am ordonat sa faca ce i-am zis.A doua zi a incercat sa se planga de mine, dar nu i-a mers.
Ma enerveaza obraznicia la culme. Poate ca nu m-ar fi deranjat atat atitudinea ei daca as fi stiut ca e o tipa desteapta, cu studii. De unde!?Abia a terminat clasa a 8a, si p-aia cu 6 si ceva.
Si cand te gandesti ca la noi in tara majoritatea firmelor de stat au dat faliment, iar toata lumea da vina pe cei care erau la conducere...Nu spun ca cei "mari" n-au furat si ca n-ar fi niste profitori, dar daca te gandesti logic, un director n-ar fura incat sa falimenteze firma pe care o conduce si, de bine, de rau, ii da prestigiu.nu,n-ar fura atat, ar fura in asa fel incat firma sa ramana totusi pe linia de plutire. Dar cum romanul moare de grija altuia, bineinteles ca subalternii directorului vor fura si ei, fara a se gandi la consecinte, astfel creandu-se panta pe care firma va aluneca spre faliment. Parerea mea e ca, chiar daca ai un sef prost si tembel, un dictator in devenire, trebuie sa-l respecti, deoarece daca ai ajuns subalternul lui, e clar ca e mai destept ca tine (macar mai istet, daca nu are studii mai multe si nu-l consideri destept!).
Iar Romeo a murit crezand ca o va intalni pe Julieta intr-o alta lume, in rai, poate, dar ea nu murise....
Emil se gandeste din nou la Otilia. Azi a vorbit desprea ea cu pustoaica aceea de la clasa a 9-a, prietena colegului sau, Mircea. Hmm... si-a amintit ca e impreuna cu ea pentru ca e convins ca Otilia e exact ceea ce el nu e: frumoasa, desteapta si invata. O iubeste. Pacat, insa ca Otilia ii cere uneori prea multe, ii pretinde sa nu iasa cu baietii, sa nu mai bea (de cand e cu ea, aproape 6 luni, n-a mai pus alcool in gura), ba chiar s-a mutat cu ea in banca, desi pana acum ceva timp, isi critica colegii de clasa, cuplati cu alte colege de-ale lor, pentru faptul ca au intrat "sub papuc" mutandu-se din banca lor de "burlacie" ca sa fie aproape de fete, prietenele lor, dar spargand gasca claselor mai mici. Clasele mai mici...ce frumos era: aveau o voce a clasei, sfidau profii, copiatul, chiulul in grup (organizat, evident, de ei). Petrecerile, betiile, dar mai ales relatiile alea de-o noapte, dar atat de intens traite...Dar nu, e mai fericit azi, e sigur de asta. Adica...acum are o prietena stabila, cu care se distreaza la fiecare petrecere, nu se mai imbata... E mai bine asa. Si ce daca ceilalti ii zic ca e "la mana ei", lui nu-i pasa! Dar nu e la mana ei; e adevarat ca ea incearca sa-l controleze si ca i-ar fi dor de "dinainte", dar... Nu, nu e sub papuc! Chiar daca ea ii zice cum sa se imbrace ( a renuntat la stilul lui vestimentar, atat de apreciat prin tot orasul, pentru ca ei nu-i placea) si chiar daca i-a interzis sa mai scrie pe blog, nu inseamna ca ea il controleaza. Oricum, daca nu voia sa faca toate schimbarile astea, nu la facea!
Emil stie cine e sub papuc, colegul sau mai mic, prieten de blogging, Radu. Radu e ceea ce se numeste un adevarat "tovaras". Emil ii citea blogul, si a descoperit ca sunt colegi de liceu, iar mai tarziu s-au imprietenit. Radu e indragostit de Raluca. Ce simte Radu pentru Raluca e dragoste adevarata. Si-ar da si viata pentru ea. De fapt, i-a dat insigna de blogger, obtinuta cu atatea randuri postate in nopti intregi de brainstorminguri... Dar Raluca..tipa asta e un monstru; de cand se stiu Radu si Raluca sunt impreuna, dar fata i-a pretins mereu ca trebuie ca relatia lor sa nu fie cunoscuta. De ce? Raspunsul e simplu:pentru ca micuta scorpie, Raluca, nu se multumeste doar cu Radu. Mereu o vezi flirtand cu X si cu Y, desi Radu e mereu prin preajma si sufera. Dar logic, daca s-ar afla de relatia ei, ar disparea toti pretendentii. Cand bietul Radu o intreaba de ce "se da la altii", ea il minte ca totul e imaginatia lui, si cum Raluca e o manipulatoare, il convinge ca el nu are incredere in ea, si tot el se simte vinovat. Cand se uita la Radu, Emil e sigur ca asta inseamna sa fi sub papuc.
ep. 1(va urma)
Asa e viata. Unii pierd, altii castiga. Asa a fost mereu, si nu cred ca ceva se va schimba candva. Tot ce trebuie sa faci e sa stii ce vrei, sa lupti pentru asta, sa nu te lasi doborat, dar sa ramai demn. Ceea ce am scris mai sus e o replica la "sub papuc". N-am sa inteleg (poate niciodata!) de ce intr-o relatie unul trebuie sa dea mai mult ca altul, de ce unul trebuie sa fie "cocosul", iar altul, "gaina"...
Emil se gandeste din nou la Otilia. Azi a vorbit desprea ea cu pustoaica aceea de la clasa a 9-a, prietena colegului sau, Mircea. Hmm... si-a amintit ca e impreuna cu ea pentru ca e convins ca Otilia e exact ceea ce el nu e: frumoasa, desteapta si invata. O iubeste. Pacat, insa ca Otilia ii cere uneori prea multe, ii pretinde sa nu iasa cu baietii, sa nu mai bea (de cand e cu ea, aproape 6 luni, n-a mai pus alcool in gura), ba chiar s-a mutat cu ea in banca, desi pana acum ceva timp, isi critica colegii de clasa, cuplati cu alte colege de-ale lor, pentru faptul ca au intrat "sub papuc" mutandu-se din banca lor de "burlacie" ca sa fie aproape de fete, prietenele lor, dar spargand gasca claselor mai mici. Clasele mai mici...ce frumos era: aveau o voce a clasei, sfidau profii, copiatul, chiulul in grup (organizat, evident, de ei). Petrecerile, betiile, dar mai ales relatiile alea de-o noapte, dar atat de intens traite...Dar nu, e mai fericit azi, e sigur de asta. Adica...acum are o prietena stabila, cu care se distreaza la fiecare petrecere, nu se mai imbata... E mai bine asa. Si ce daca ceilalti ii zic ca e "la mana ei", lui nu-i pasa! Dar nu e la mana ei; e adevarat ca ea incearca sa-l controleze si ca i-ar fi dor de "dinainte", dar... Nu, nu e sub papuc! Chiar daca ea ii zice cum sa se imbrace ( a renuntat la stilul lui vestimentar, atat de apreciat prin tot orasul, pentru ca ei nu-i placea) si chiar daca i-a interzis sa mai scrie pe blog, nu inseamna ca ea il controleaza. Oricum, daca nu voia sa faca toate schimbarile astea, nu la facea!
Emil stie cine e sub papuc, colegul sau mai mic, prieten de blogging, Radu. Radu e ceea ce se numeste un adevarat "tovaras". Emil ii citea blogul, si a descoperit ca sunt colegi de liceu, iar mai tarziu s-au imprietenit. Radu e indragostit de Raluca. Ce simte Radu pentru Raluca e dragoste adevarata. Si-ar da si viata pentru ea. De fapt, i-a dat insigna de blogger, obtinuta cu atatea randuri postate in nopti intregi de brainstorminguri... Dar Raluca..tipa asta e un monstru; de cand se stiu Radu si Raluca sunt impreuna, dar fata i-a pretins mereu ca trebuie ca relatia lor sa nu fie cunoscuta. De ce? Raspunsul e simplu:pentru ca micuta scorpie, Raluca, nu se multumeste doar cu Radu. Mereu o vezi flirtand cu X si cu Y, desi Radu e mereu prin preajma si sufera. Dar logic, daca s-ar afla de relatia ei, ar disparea toti pretendentii. Cand bietul Radu o intreaba de ce "se da la altii", ea il minte ca totul e imaginatia lui, si cum Raluca e o manipulatoare, il convinge ca el nu are incredere in ea, si tot el se simte vinovat. Cand se uita la Radu, Emil e sigur ca asta inseamna sa fi sub papuc.
ep. 1(va urma)
Asa e viata. Unii pierd, altii castiga. Asa a fost mereu, si nu cred ca ceva se va schimba candva. Tot ce trebuie sa faci e sa stii ce vrei, sa lupti pentru asta, sa nu te lasi doborat, dar sa ramai demn. Ceea ce am scris mai sus e o replica la "sub papuc". N-am sa inteleg (poate niciodata!) de ce intr-o relatie unul trebuie sa dea mai mult ca altul, de ce unul trebuie sa fie "cocosul", iar altul, "gaina"...
joi, 9 august 2007
Here I Am!
"Stuff-runner"-asa sunt eu. Alerg sa gasesc ceva care sa ma multumeasca, alerg sa inteleg ce vreau si de ce vreau. Blogul acesta a fost creat pentru a reda anumite impresii, pentru ca eu sa-mi creez motivele "existentiale" ( :P) de care am nevoie. Nu promit sa nu ma uit in sondaje (pentru ca stiu ca nu as putea sa ma tin de cuvant!), dar garantez ca n-o sa scriu pentru ele!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)