Sah..!MAT!

Nu stiu de ce dar simt nevoia de a-i ajuta pe toti cei care sunt in jurul meu. (Asta imi aminteste de un film cu un tip care se credea ingerul pazitor al altui tip si insista pe langa "protejatul lui" ca poate sa-l ajute mai mult decar s-ar putea crede, dar de fapt ii crea doar belele!, eu insa nu ma refer la genul acesta de "ajutor".) Ideea e ca oamenii apreciaza ceea ce le spun, ceea ce fac pentru ei, sau cel putin asa imi dau impresia. Partea proasta e ca trebuie sa fie mereu cineva care sa intoarca de pe drumul cel bun invataceii mei si lucru acesta ma deranjeaza extrem de mult. Cand cineva ma contrazice, pot sa colaborez si sa ajung la un consens, dar daca cineva strica ce am construit eu sunt capabila sa raspund la fel, chiar mai rau (adica ori ma lasa sa fac ce vreau eu, ori imi strica treaba, dar nici a lui nu va mai supravietui in veci!). Si asta e orgoliu!

Nu suport de nicio culoare ipocrizia sau crizele de personalitate sau atitudini schimbatoare de genul azi suntem cei mai buni prieteni si ne pupam in fund, iar maine nu ne mai cunoastem.

Ma gandesc din ce in ce mai des ca sunt programata genetic sa fac bani (nu ma refer la prostitutie! =)) ) Vreau sa spun ca am de gand sa ma angajez undeva; sa muncesc si nu neaparat sa fiu vanzatoare sau ospatarita.Pana una-alta stiu ca se incheie un semestru si daca vreau sa mai maresc vreo medie acum se da ultima bataie a pestelui.

Mai am multe de spus, dar renunt sa ma mai exprim direct (si asa mi-a descoperit mama filele de jurnal salvate in calculator), asa ca fac un rezumat:
-"micul meu dependent de nicotina"
-"maimutoiul"
-bloguri si blogeri.