Traim intr-o lume a contrastelor

Totul, de la casele din jur la pomii de pe strada, de la haine la masini, mai ales la oameni, e un amalgam de 2 fetze contrastante. Uitati-va la cladiri: fie sunt niste ruine, dar intens modernizate in interior, fie ca sunt apartamente sau spatii comerciale; sau la reviste: de obicei cele mai colorate, cu hartia de cea mai buna calitate ofera cele mai josnice subiecte. Priveam de curand la mucegaiul de pe blocurile din centru, sau la vegetatia crescuta din tencuiala unui balcon (nu exagerez!) si ma gandeam cat de bizara e lumea in care traim.

Niciodata nu mi-a placut sa fac ceva de dragul aparentelor. Si nici nu ma chinui sa fac ceva din acest motiv. Nu-mi place sa ies in evidenta, sincer, cred ca mediocritatea ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar putea intampla. Ar fi bine sa pot sa fiu un spectator, undeva departe de toti si de toate, dar nu pot: mereu ma trezesc in centrul tuturor si rare sunt momentele in care vreau sa fiu acolo.

De ce sa lasi o casa sa se darame doar pentru ca nu vrei s-o vinzi la un pret mai rezonabil? De ce sa te ploua prin acoperis cand ai putea sa ceri ajutor (normal, tu nu vrei sa pleci capul in fata celui pe care il invidiezi atat!).De ce sa te inunzi zilnic cu apa de la dus?(e drept, vecinul de sub tine va avea mereu peretii plini de mucegai, dar nici tu nu esti peste incat sa inoti mereu in propria ta casa!)

Nu-mi plac oamenii fatarnici. Cu siguranta n-o sa-mi castigi simpatia daca pretinzi a le fi prieten celor pe care in fata mea ii vorbesti de rau. Detest pe cei care nu spun in fata ceea ce gandesc. Detest cand tu aprobi in fata pe x pentru ceva, iar mie imi spui "uite, prostul, ce mi-a zis/ce a facut". Nu-mi place nici cand ajungi sa-ti plangi de mila ca nimeni nu te mai suporta, dar tu nu faci nimic sa afli unde gresesti.

Mai pune la zid si invidia. Sunt martor, zi de zi al vanatorii de note. Si eu sunt un vanator, dar cred ca stiu unde sa ma opresc. Nu ma doboara un 6, dar nu-mi strica un 10. Detest sa vad cum se priveste in curtea vecinului sa vada cat i-a mai crescut capra si daca e cazul sa-i moara. Nu suport ca cineva sa fie criticat in necunostinta de cauza; nu esti nimeni sa judeci pe nimeni (si eu mai fac asta, imi cer scuze celor pe care ii judec fara sa cunosc cum sta treaba).

De ce sa fi dual? De ce sa umbli cu doua fete/doi baieti simultan? De ce sa spui ceva si sa faci altceva? De ce e nevoie de coruptie care sa fim fericiti? de ce sa poti sa supravietuiesti doar cu barfa?

Eu visez la o lume perfecta; pe care mi-o creez eu si pe care nici el nu mi-o poate oferi, dar macar am curajul sa fiu eu, am posibilitatea de a spune ce vreau fara sa ma izbesc de rasfat, invidie sau moft. Sunt dura cu toti, dar vreau sa fiu calma si diplomata.